Hotărâre de Anul Nou
2 min readHotărâre de Anul Nou
(poezie umoristică)
Autor: Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)
Se împlinesc azi patrușcinci de ani,
Când mă gândesc cu patimă oftez,
La timp, la sănătate şi la bani,
De când am început ca să fumez;
Eram în noaptea de revelion
Între colegi, la un restaurant,
Când i-am cerut amicului Ion,
Un Kent, s-arăt şi mai interesant;
Ţigară-naltă, suplă, însă grea,
Gagicile intraseră-n derută,
Mă admirau privind-o cum ardea,
Având statut, pe-atuncea, de valută,
Şi-apoi cu vin, rachiu, bere şi rom,
Vreo cinşpe, tot străine,-am inhalat,
De m-am trezit în noul an că-s om
În rând cu lumea şi eu, viciat,
Iar de atunci, ştiind cât e de bun,
La bucurii, belele sau de silă,
În Lei, am ars hectare de tutun,
Un Lamborghini nou şi înc-o vilă,
Că ce e drept, la şpriţ, la o cafea,
Un pocăraş, de-o noapte exclusivă,
Ori după sex, iertaţi expresia,
Ţigara-i ca bomboana pe colivă,
Dar viciului, nicicând nu i-am cedat,
Îmi promiteam în fiecare seară
C-a doua zi, mă las iar de fumat,
Şi-mi aprindeam o ultimă ţigară,
Descoperind astfel, ce curajos,
Din serile târzii până în zori,
Şi ce tenace sunt şi-ambiţios
Lăsând fumatul de sute de ori,
Şi mai ales că nu-i nici sănătos,
Ţigara, precum doctoru-mi zicea,
E elementul cel mai canceros,
Trăgând cu pasiune din lulea….
Nevastă-mea, la fel, s-a aşezat
Pe capul meu, vorbind de nemurire,
Exemplu’ fi’nd Ion, ce s-a lăsat
Acum doi ani, când a dat în primire,
„Că n-am ambiţ’, tutunul e mortal,
Că tot promit să-l las şi nu am vână”
Şi-mi scoate ochii, mă-sa-n special
Cu rotocoale de Carpaţi cu frână,
De-am hotărât, serios, fără gargare,
Anu’ acesta-l las, nu mă mai joc,
Când vom ciocni şampania-n pahare
Voi stinge, iarăşi, ultimul chiştoc.
Foto. Valeriu Cercel