Masacrul de la Fântâna Albă a fost un Katyn românesc!

Masacrul de la Fântâna Albă a fost un Katyn românesc!

Autor: Ionuţ Ţene (Cluj-Napoca)

Cu toate minciunile lui Stalin şi naivităților Aliaţilor anglo-americani în 1944, că uciderea în masă a peste 20 mii de ofiţeri polonezi a fost făcută de către hitlerişti, elita de la Varşovia nu s-a lăsat păcălită de propagandă şi a militat pentru comemorarea martirilor militari şi pentru cunoaştere de către lumea civilizată a crimelor NKVD. Şi România, în urma pactului secret între Molotov şi Ribbentrop, din august 1939, a pierdut Basarabia şi Bucovina de Nord în favoarea Rusiei comuniste şi a cunoscut drama crimelor în masă înfăptuite de comisarii comunişti sovietici. Crimele au fost denunţate atunci când armata română a a eliberat, după 22 iunie 1941, pământul strămoşesc. Din păcate, instaurarea comunismului şi ipocrizia anglo-americană de a se fi aliat cu comuniştii ruşi a împiedicat cunoaşterea de către opinia publică a crimelor regimului sovietic din perioada ocupaţiei de un an de zile 1940-1941 a Basarabiei şi Bucovinei de Nord.

Un caz de genocid asupra civililor români este cel de la Fântâna Albă (Bucovina de Nord). Cândva parte din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei, satul Fântâna Albă a devenit parte a României, în Plasa Siretului a județului Rădăuți, după Unirea Bucovinei cu țara, la 28 noiembrie 1918. După 20 de ani, istoria avea să mai răscolească o dată destinul acestor locuri. Trupele Armatei Sovietice și-au făcut apariția în Fântâna Albă la 30 iunie 1940, după semnarea a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), care avea să depărteze Bucovina de Nord de România. La 19 noiembrie 1940, 40 de familii (105 persoane) din localitatea Suceveni au încercat să treacă graniţa noaptea la Fântâna Albă.

Ukraineanul Khomenko Vasili Afanasevici, asasinul care a condus din noiembrie 1940 până la 12 iunie 1941 trupele de frontieră ale NKVD al RSS Moldovenești și Ucrainene. Era deci implicit șeful Detașamentului 97 de frontieră al KGB Cernăuți, cel care a măcelărit mii de țărani români pe 1 aprilie 1941 la Fântâna Albă. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia.

Prăbuşirea Imperiului sovietic a scos însă acel căluş, din cauza căruia atrocităţile comise la Fântâna Albă au rămas un secret nemărturisit al celui de-al Doilea Război Mondial. Oamenii au început să vorbească. „Vrem să începem să facem săpături, să descoperim cadavrele, dar nu am obţinut încă permisiunea din partea autorităţilor”, spune Petru Grior, un lider al comunităţii române locale. Ecaterina Suceveanu, în vârstă de 67 de ani, stă în ograda casei ei şi îşi aminteşte de vărul ei, Constantin, şi de sute de alţi români care au fost împuşcaţi fără milă în locul acela. Soldaţii au deschis focul în oamenii care mergeau în procesiune spre România, ţinând sus, deasupra capetelor, crucile mari, pe care le luaseră din bisericile satelor lor. „Nu am să uit niciodată Duminica aceea de Paşte.” După masacru răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropaţi, unii fiind în viaţă încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morţi sau muribunzi. Două zile şi două nopţi s-a mişcat pământul în acele gropi, până toţi şi-au dat duhul. O supravieţuitoare, care a cerut ca numele să nu îi fie menţionat, a declarat că a văzut, mai târziu, cum se mişca stratul subţire de pământ aruncat peste groapa comună din pădure, deoarece unii dintre cei care fuseseră îngropaţi acolo mai erau încă vii. Fântâna Albă, cum e denumit locul în limba română, se află în Bucovina de Nord, o parte din România care a fost anexată cu forţa de dictatorul sovietic Iosif Stalin în 1940, împreună cu alte provincii româneşti, încălcând chiar şi înţelegerea cu Hitler din august 1939. Numărul exact al victimelor masacrului de la Fântâna Albă nu este cunoscut. Românii din partea locului spun că ar putea fi chiar şi 5.000. După masacru a fost declanşată o operaţiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicaţi din casele lor şi deportaţi în Siberia şi Kazahstan. Au supravieţuit puţini.

Locul există astăzi și este marcat cu un obelisc și o cruce. Începând din anul 1991, satul Fântâna Albă face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, majoritatea locuitorilor o formau rușii-lipoveni (91,79%), iar numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 2 (0+2), adică 1,03% din populație. Subiectul masacrului a fost considerat tabu până în anii ‘90, fiind interzisă de autorităţile sovietice şi ulterior de cele ucrainene orice referire la el sau comemorare a lui. Doar din anul 2000, autorităţile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor care şi-au dorit doar să trăiască în România. Crimele de la Fântâna Albă reprezintă un Katyn românesc, pe care autorităţile române le ignoră şi în perioada democraţiei.

Foto. Ionuţ Ţene