Hotărâre de Anul Nou

Hotărâre de Anul Nou

(poezie umoristică)

Autor: Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)

Se împlinesc azi patrușcinci de ani,
Când mă gândesc cu patimă oftez,
La timp, la sănătate şi la bani,
De când am început ca să fumez;

Eram în noaptea de revelion
Între colegi, la un restaurant,
Când i-am cerut amicului Ion,
Un Kent, s-arăt şi mai interesant;

Ţigară-naltă, suplă, însă grea,
Gagicile intraseră-n derută,
Mă admirau privind-o cum ardea,
Având statut, pe-atuncea, de valută,

Şi-apoi cu vin, rachiu, bere şi rom,
Vreo cinşpe, tot străine,-am inhalat,
De m-am trezit în noul an că-s om
În rând cu lumea şi eu, viciat,

Iar de atunci, ştiind cât e de bun,
La bucurii, belele sau de silă,
În Lei, am ars hectare de tutun,
Un Lamborghini nou şi înc-o vilă,

Că ce e drept, la şpriţ, la o cafea,
Un pocăraş, de-o noapte exclusivă,
Ori după sex, iertaţi expresia,
Ţigara-i ca bomboana pe colivă,

Dar viciului, nicicând nu i-am cedat,
Îmi promiteam în fiecare seară
C-a doua zi, mă las iar de fumat,
Şi-mi aprindeam o ultimă ţigară,

Descoperind astfel, ce curajos,
Din serile târzii până în zori,
Şi ce tenace sunt şi-ambiţios
Lăsând fumatul de sute de ori,

Şi mai ales că nu-i nici sănătos,
Ţigara, precum doctoru-mi zicea,
E elementul cel mai canceros,
Trăgând cu pasiune din lulea….

Nevastă-mea, la fel, s-a aşezat
Pe capul meu, vorbind de nemurire,
Exemplu’ fi’nd Ion, ce s-a lăsat
Acum doi ani, când a dat în primire,

„Că n-am ambiţ’, tutunul e mortal,
Că tot promit să-l las şi nu am vână”
Şi-mi scoate ochii, mă-sa-n special
Cu rotocoale de Carpaţi cu frână,

De-am hotărât, serios, fără gargare,
Anu’ acesta-l las, nu mă mai joc,
Când vom ciocni şampania-n pahare
Voi stinge, iarăşi, ultimul chiştoc.

Foto. Valeriu Cercel