Durere românească

Durere românească
(poezie umoristică)
Autor: Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)

Dragii mei români fârtaţi,
Două vorbe-mi ascultaţi:
Chiar de voi le ştiţi pe toate,
Viaţa în străintate
E mai rea decât otrava,
Sau ‘năuntru la Jilava,
Căci oriunde m-aş afla
Şi oricâte aş avea,
O durere mă apasă,
Aia de-o aveam acasă,
Dar că-s singurel pe lume,
Boală am făcând şi spume,
Că mereu ceva-mi lipseşte
Ce aici nu se găseşte
Şi tot plâng şi-s necăjit,
Viaţa parcă s-a sfârşit:
N-aud vorbe deocheate,
Bancuri proaste, nesărate,
Sau înjurături sadea
Apropo de mama mea,
N-aud glume fără rost,
Ori să fiu luat de prost,
Nu tu ţeapă, nu tu şmen,
Nici pe blat n-am mers pe tren,
Alintat… nu sunt deloc
C-aş fi bou sau dobitoc,
Nici măcar un derbedeu
Să mă calce pe bombeu;

Nu-s oprit de poliţai
Să mă-ntrebe de mălai,
Şpagă, n-am dat nimănui,
(Nu primesc… ai dracului!)
Nu tu ceartă, nu scandal,
Ori cafteală la vreun bal…
N-am primit de mult, v-o jur,
Din senin un şut în cur,
Nici măcar un bobârnac,
Nu ştiu ce să mă mai fac!!!

Nu văd la televizor,
Ȋn pârnae-un procuror,
Magistrat sau avocat,
Că m-apucă și-un oftat,
Nu Becali, nu Dăncilă,
De-am ajuns să-mi plâng de milă,
Fără Base, viaţă grea,
Ce „succesuri” oi avea,
Dragnea, Ponta, ce mai chin,
Chiar de-am portofelul plin…

N-a fost chip, măcar o dat’
Să aud de-un plagiat,
Ordonanţe de urgenţă
Pentru hoţi ce vor clemenţă,
Din vecini, ȋn curtea mea,
Mor și n-aud o manea,

Că… de-atâta nostalgie
Şi de dor de a mea glie,
Precis, vara viitoare,
Am să vin la reciclare!

Foto. Valeriu Cercel