Aron Pumnul – Ortodoxul

Aron Pumnul – Ortodoxul

Autor: Dragoş Olaru (Cernăuţi, Nordul Bucovinei, Ucraina)

De fiecare dată când îl rugam pe preacucernicul Părinte Cristofor Gabor, paroh la Capela ridicată pe cripta (gropnița) episcopilor și mitropoliților Bucovinei din vechiul cimitir creștin al Cernăuțiului, să ne oficieze cu diferite ocazii slujbe de pomenire la mormântul lui Aron Pumnul, lingvist, istoric, critic literar, teolog, profesor al lui Mihai Eminescu, el mai întotdeauna ne întreba: „Pumnul a fost de confesiune ortodoxă?”. Noi, păcătoșii, răspundeam șovăielnic cu inima cât un purice: „Da, era… ortodox, român de-al nostru”. Trebuia cineva să afirme acest lucru ca după aceea părintele să aibă dezlegarea de a oficia slujba cu evlavie și dragoste la mormântul… „geniului greco-catolic românesc” (Cristian Bădiliță). Cei drept, noi îl știam pe Aron Pumnul mai mult greco-catolic, însă eram conștienți și de faptul, că Biserica Greco-Catolică, din perspectivă religioasă, a fost instituția care a contribuit în mod decisiv la deșteptarea sentimentului național românesc, mai întâi în Transilvania, ulterior și în Regat și această cunoaștere parcă ne mai ierta din „păcat” sau, cel puțin, ni se părea ceva mai mic, mai ușor de suportat.

Foto. Aron Pumnul

Știam și noi, știa, probabil, și părintele Cristofor că Aron Pumnul s-a născut într-o familie de greco-catolici în satul Cuciulata din Ardeal și tot un preot greco-catolic, observându-i inteligența deosebită, îi va convinge pe părinți să-l dea la Liceul greco-catolic din Odorheiul Secuiesc, unde va urma clasele primare (1832-1836). Își va continua studiile la Gimnaziul din Blaj (1836-1840) și la Liceul Episcopal din aceeași localitate (1840-1841), încheindu-și studiile liceale la Liceul Piariştilor din Cluj (1841-1842). Ceva mai târziu, Episcopia Greco-Catolică din Blaj îl va trimite ca bursier la Institutul Catolic „Sfânta Barbara” din Viena, ca să-și desăvârșească educația teologică universitară, după care va fi sfințit chiar preot greco-catolic. În discursul rostit de profesorul cernăuțean Emilian Goraș în Teatrul Național din capitala Bucovinei la 20 martie 1919, cu ocazia primei serbări școlare a Liceului „Aron Pumnul” din Cernăuți, se menționa acelaș lucru: „La anul 1846, Aron Pumnul termină cursul de teologie, se întoarce acasă, e sfințit preot greco-catolic și e numit profesor de filosofie la liceul din Blaj, unde a rămas până în 1848”[1].

Aron Pumnul, alături de profesorii blajeni, a avut un rol covârșitor la organizarea primei adunări populare din 18/30 aprilie 1848, de „Duminica Tomii”. Va urma și Marea Adunare din 15-17 mai 1848, de pe Câmpia Libertății de lângă Blaj, organizată, în mare măsură, de cei mai importanți lideri revoluționari greco-catolici: Ioan Lemeni, Simion Bărnuțiu, George Bariț, Timotei Cipariu și Aron Pumnul, care a fost ales membru în Comitetul românesc permanent. Datorită participării sale la revoluţie, după înfrângerea acesteia, Aron Pumnul este condamnat la moarte de către puterea maghiară stăpânitoare în Transilvania acelor ani, de aceea este silit să se refugieze în Muntenia, unde deasemenea e implicat în mișcarea paşoptistă. Odată cu intrarea trupelor otomane şi ţariste în Moldova și Muntenia, Aron Pumnul este nevoit să se refugieze la Cernăuţi.

Aceasta, în linii mari, a fost activitatea lui Aron Pumnul până la sosirea lui în Cernăuți. Și iată acest „Don-Quijote greco-catolic” (Cristian Bădiliță) ajunge în Bucovina, o provincie majoritar ortodoxă, unde nu erau români greco-catolici, doar o neînsemnată minoritate greco-catolică ucraineană. Toți cei care l-au primit cu brațele deschise și care i-au ușurat greutățile refugiului erau cernăuțenii ortodocși – Iraclie Porumbescu, Doxuță Hurmuzachi cu fiii Constantin,  Eudoxiu, Gheorghe, Alecu și Nicolae, Silvestru Morariu-Andrievici, Iancu Mustața, precum și plăcuta societate de tineri moldoveni, cum ar fi Petrache şi Costache Cazimir, Gheorghe Radu, Nicolae Pisoţchi, Mihail Kogălniceanu, Iancu și Vasile Alecsandri, Lascăr şi Radu Rosetti, Vasile Mălinescu, Vasile Canta, Gheorghe Cantacuzino, Nicolae Ionescu, Dumitru Ralet, Grigore Balş, I. A. Cantacuzino, V. N. Cantacuzino, I. Curius, Alexandru Ioan Cuza, N. Dimitrescu, G. Dulcescu, Manolache C.Epureanu, V. Ghica, Zaharie Moldovanu, Al. Moruzi, Costache Negri, cu două surori călugăriţe, Ana Panu, Smărăndiţa Ralet, Alecu Russo, Gheorghe şi Toader Sion[2], care, după părăsirea Iașului, „invadaseră cu exuberanta lor veselie şi cu aprinsele discuţii politico-literare străzile Cernăuţilor şi casele ospitaliere ale moşierilor Hurmuzachi”[3].

Înconjurat de această nobilă societate, Aron Pumnul trece la… ortodoxie.

Zilele trecute, fiind în căutarea urmelor Porumbeștienilor cernăuțeni, mai bine zis ale Golembieștilor (aici au trăit mai multe persoane care purtau acest nume!), am dat din întâmplare, în condica noilor născuți pentru biserica Sf. Nicolai din Cernăuți, de mențiunea botezului lui Aron Pumnul (vezi fig. 2).

Foto. Fig.2. nregistrarea botezului lui Aron Pumnul în condica nounăscuților la
Biserica Sf. Nicolai din Cernăuți.

Iată textul din condica bisericească pentru născuți și botezați: „numărul casei – 1243; vremea nașterii, anul – 1818; luna și ziua în care s-au născut – 27 nov[embrie] s-au născut; luna și ziua în care s-au botezat – 5 april [1]849 au trecut den legea unită la ne unită; numele pruncului – Aron Pumnul; legea bisericii – răsăritului; partea – bărbătească; din dreaptă cununie – dreaptă; părinții, numele și porecla tatălui, breasla și locul de unde iaste – Aron Pumnul; mama – Maria; cumătrii, numele, porecla, breasla și locul de unde sânt – Episcopul de Edesa Iustin cu Ștefan Tarnovețchi cat[ihet] d[in] Cern[ăuți]; numele și porecla moșii și locul șederii ei –; dreaptă și însuș iscălitură a preotului care au botezat – Gheorghie Șesan”[4].

Conform canoanelor bisericești a Bisericii Ortodoxe, Taina Sfântului Botez o pot primi copiii născuți din părinți creștini ortodocși, copiii născuți din căsătorii mixte și copiii orfani nebotezați, precum și cei de altă religie care se întorc la ortodoxie de bună voie și mărturisesc dreapta credință, după ce au fost bine cercetați de preoți și de episcop și după ce au fost mult timp catehizați și deprinși în învățătura de credință ortodoxă și dau dovadă de deplină hotărâre.

În condica născuților de la Biserica „Sf. Nicolai” din Cernăuți am întâlnit mai multe cazuri de botez al persoanelor vârstnice, adică înregistrarea trecerii lor de la o altă confesiune religioasă („apuseană latină”, „religiunea unită”) la cea ortodoxă („ne unită”, „drept credincioasă a răsăritului”, „biserica dreptslăvitoare a răsăritului”), înregistrare făcută într-o formă liberă cu scrisul continuu pe ambele pagini ale condicii, fără să se țină cont de cerințele formularului. Cazul înregistrării botezului lui Aron Pumnul e unicul caz în care s-au urmat strict cerințele formularului.

Din fotocopiile documentului, expus aici, observăm că botezul, deși a fost săvârșit la 5 aprilie 1849, în condică a fost întrodus ceva mai târziu, între însemnările dintre 20 și 21 iulie, același an. Nași de botez Pumnul i-a avut pe „Episcopul de Edesa Iustin” și pe catihetul Ștefan Tarnovețchi. Despre episcopul Iustin de Edessa (pe care îl găsim și sub numele de Iustin Edessis, Iustin Ectessis și Iustin Crivăț Protosinghel), uitat pe nedrept de istorici, găsim informații prețioase în scrierile lui Iraclie Porumbescu[5],Teodor Balan[6] și Leca Morariu[7].

Ni se pare firesc ca Aron Pumnul să-l propună naș de botez pe Episcopul de Edessa Iustin, cu care se cunoscuse, probabil, în casa lui Hurmuzachi din Cernăuți fiindcă aveau amândoi aceeași soartă nefericită de fugari. Pentru activitatea revoluționară și patriotică, pentru o rugăciune specială, ținută la Mănăstirea Neamțului, în care îi cere lui Dumnezeu să scape țara de domnitor, dar mai ales pentru că refuză să predea autorităților scrisorile mitropolitului Meletie, domnitorul Mihail Sturdza a încercat să-l prindă, punând un preț considerabil pe capul lui. Iustin, în realitate ajutor de episcop de Roman, ajunge la Cernăuți ca cerșetor, după cum mărturisește Iraclie Porumbescu, adus de tinerii revoluționari moldoveni de la 1848, aflați deja de mai multă vreme în capitala Bucovinei. Rolul principal în această acțiune l-a avut Costache Negri, care primind o scrisoare din Botoșani de la arhiereul Iustin cu rugămintea ca să-i mijlocească trecerea graniței în Bucovina, angajează 3 trăsuri și împreună cu alți 11 refugiați moldoveni și Iraclie Porumbescu călăuză, se deplasează spre graniță. I. Porumbescu realizează o descrire captivantă a momentului în care Iustin sosește ascuns într-un car cu fân: „Atunci vedem că se mișcă paiele în dosul carului – o ființă omenească, în cămașă, cu capul gol, cu plete, plin de paie, se coborî din car. Era și desculț […] Arhiereu, numai în cămașă țărănească și încins cu un brâu țărănesc, desculț, binecuvânta pe rând pe toți compatrioții săi, cu lacrimi pe față, apoi îi cuprindea pe toți și îi săruta pe frunte”[8].

Foto. Iraclie Porumbescu

Episcopul Iustin a stat „mai bine de 6 luni în Cernăuți în casele bătrânului Hurmuzachi”[9], casă în care s-a aflat și Aron Pumnul în primele sale luni de ședere în Bucovina, timp de ajuns ca acest „haiduc al anului 1848” (Teodor Balan) să-l convertească pe greco-catolicul Pumnul la ortodoxie. După căderea lui Mihail Sturza de la domnie, „după un esil de mai mult de un an în Bucovina”[10], Iustin se întoarce în țară și recapătă scaunul episcopesc de Roman. Deși I. Porumbescu susține că după revenirea în țară ar fi decedat la un an („până la anul și repauză”), la 1855 îl găsim, totuși, încă în viață. Gazeta lui Mihail Cogălniceanu „Steaoa Dunării” scria: „P. S. Părintele Iustin, arhiereu titular de Edesa, și locotenent de episcop eparhiei Romanului, dând semne vederate de smintirea minții, în urmarea anaforalei preasfințitului Mitropolit, întemeiată pe o cercetare prealabilă, s-au desărcinat de spiritualele sale funcții, și cu o pensie anuală de șese mii lei s-au trimis spre vindecare și liniștire în Mănăstirea Neamțului, unde părintele starețul a primit ordinile cuvenite de a avea pentru nenorocitul prelat toată îngrijirea”[11].

Autorul informației îl caracterizează pe episcop cu calificativul „de origine obscură”, ceea ce stârnește indignarea „Gazetei Transilvaniei”: „Prea sf. părintele Iustin Arhiereul titulariu de Edesa, și locoțiitoriul de episcop al eparhiei Romanului este de origine adevărat romăn, prin urmare nu este de origine obscură, că acest epitet nu ni-l mai dau nice dușmanii. Este și fiul unui prea venerabil preot, care a servit 20 ani, ca preot și duhovnic la monăstirea precestei din politia Roman”[12]. (Aducem mulțumiri pentru extrasele din „Gazeta Transilvaniei” și „Steaoa Dunării” D-ei Claudia Năstasă din București).

Cel de al doilea naș, Ștefan Tarnovețchi (Tarnoviețchi) (1800-1852), era catihet la Școala Normală și profesor de catihetică și metodică la Institutul de Teologie din Cernăuți. El a fost unul din cei 4 tineri bucovineni (Iosif Cazievici, Ioan Grigorovici, Eutimie Hacman și Ștefan Tarnoviețchi), care pentru prima dată au fost trimiși din Bucovina în septembrie 1817 de către episcopul Daniil Vlahovici la Viena să urmeze studiile superioare de teologie și filozofie, cu condiția ca „Dogmatica să o studieze din punct de vedere ortodox, iar pregătirea liturgică să o facă cu parohul grec de acolo”[13]. În anul 1849, Șt. Tarnoviețchi a publicat special pentru a fi folosit în procesul de învățământ un „Catichism hristianesc cuprinzătoriu de învățătura dreptcredincioasei biserice de-a toată lumea a resăritului”. După deces (1852) postul lui a fost ocupat de Vasile Ilasievici.

Foto. Basorelieful lui Aron Pumnul, sculptor Dumitru Gorșcovschi.

Să facem cunoștință și cu preotul care a săvârșit Taina Sfântului Botez prin care Aron Pumnul „au trecut den legea unită la ne unită”. Numele preotului Gheorghe Șesan derivă de la cuvântul „șes”, rspectiv de la localitatea Șesul din Maramureș, de unde unul din strămoșii lui coborâse în satul Chiraleș (Bistrița Năsăud) ca pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea câțiva membri ai acestei familii să se stabilească în noua provincie a imperiului habsburgic, Bucovina, mai întâi la Baineț, apoi la Berchișești și Slobozia Rarancei de lângă Cernăuți. Gheorghe, fiul lui Anton Șesan, după terminarea Institutului Teologic din capitala Bucovinei, ajunge să fie numit paroh la cea mai veche și prestigioasă biserică din oraș, Sf. Nicolai. De la fratele său Anton Șesan din Berchișești va porni ramura familiei cu renumiții teologi români Valerian și Milan Șesan. Fiica lui Gheorghe Șesan, Casandra, s-a căsătorit cu preotul Partenie Tomașciuc și este mama primului rector al Universității din Cernăuți, Constantin Tomașciuc. Mai menționăm faptul că Ecaterina Pumnul, după decesul soțului, se va recăsători сu Partenie Tomașciuc, rămas și el văduv din 8 noiembrie 1866.

O altă descoperire inportantă în acest document este informația despre părinții profesorului, tatăl purtând tot prenumele Aron, iar mama – Maria. Scriitorul și profesorul universitar Ilie Rad, cel mai competent specialist actual în studierea vieții și creației lui Aron Pumnul, autorul cărții „Aron Pumnul” (2002), ne-a mărturisit că din investigațiile făcute, inclusiv în arhiva Universității din Viena, nu a putut stabili prenumele părinților.

În sprijinul afirmării că Aron Pumnul, după 5 aprilie 1849, a fost creștin ortodox, vin alte 4 dovezi documentare inedite, depistate în Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuți și la care nu s-au referit cercetătorii de până acum. Primul se referă la înregistrarea cununiei lui Aron Pumnul cu Ecaterina Toderino (vezi fig. 5). Iată textul din condica cununaților de la Biserica Sf. Nicolai din Cernăuți pe anul 1851: „vremea cununiei, anul – 1851; luna și ziua în care s-au cununat – 13 mai; mirele, numele și porecla și locul de unde este – Aron Pumnul Profesor de  limba românească a Ghimnaziei; legea bisericească – răsăritului; vârsta vieții – 36; holtei – da; mireasă, numele și porecla și locul de unde este – Ecaterina, fiica răposatului Teodor Teodorino din Davideni; legea bisericească – răsăritului; vârsta vieții – 25; fată – da; nunii, numele și porecla, locul de unde sânt – Doxachi Hurmuzachi cu soția sa Ilenca; breasla – boieru; dreaptă și însuși iscălitura preotului care a cununat – Andrei Vasilovici paroh din Cernăuți”[14].

Foto. (Fig.5). Înregistrarea cununiei lui Aron Pumnul cu Ecaterina Teodorino în condica cununaților la Biserica “Sf. Nicolai” din Cernăuți.

Aici e necesar să evidențiem că însemnarea la nunii de cununie Docsuță Hurmuzachi o face cu mâna proprie. La cinci ani de la cununie se va naște unicul lor fiu, Ioan, nașterea căruia va fi înregistrată în aceeași biserică din Cernăuți în condica noilor născuți pe anul 1856 (fezi fig. 6): „numărul casei – 586; vremea nașterii, anul – [1]856; luna și ziua în care s-au născut – 17 august; luna și ziua în care s-au botezat – 17 august; numele pruncului – Ioan; legea bisericii – răsăritului; partea – bărbătească; din dreaptă cununie – dreaptă; părinții, numele și porecla tatălui, breasla și locul de unde iaste – Aron Pumnul profesor la Ghimnazium de aice; mama – Ecaterina; cumătrii, numele, porecla, breasla și locul de unde sânt –; numele și porecla moșii și locul șederii ei – Anna Adagievici; dreaptă și însuș iscălitură a preotului care au botezat – au botezat numai mama, murind pruncul îndată, Const[antin] Popovici adm[inistrator]”[15]. (vezi fig.6)

Foto. (Fig.6). Înregistrarea botezului fiului Ioan Pumnul în condica nounăscuților la Biserica “Sf. Nicolai” din Cernăuți.

Din următoarea înregistrare în condica morților pe același an aflăm și alte detalii privind decesul pruncului (vezi fig. 7): „numărul casei – 586; vremea răposării, anul – [1]856; luna și ziua în care au răposat – 17 august; luna și ziua în care s-au îngropatat – 19 august; numele și porecla răposatului și locul de unde este – Ioan fiul alui Ioan Pumnul Profesor de gimn[aziu] din Cernăuți; starea sau breasla –; legea bisericii – răsăritului; parte – bărbătească; vârsta vieții – ¼ cias; pricina morții, de ce boală anume au răposat – slab din naștere; dreaptă și însuș iscălitură a preotului care au îngropat – Const[antin] Popovici adm[inistrator”][16]. Preotul Constantin Popovici (03.07.1807-19.10.1890), născut în Slobozia Comăreștilor, cu studii la Institutul Teologic din Cernăuți (1828-1832), paroh la Biserica „Sf. Nicolai” (1853-1856), implicat în mișcarea revoluționară din Bucovina din 1848, membru fonadotor al Reuniunii Române pentru Leptură, comite o greșală în condică, trecându-l pe tatăl pruncului cu prenumele Ioan.

Foto. (Fig.7). Înregistrarea decesului lui Ioan Pumnul în condica morților la Biserica “Sf. Nicolai” din Cernăuți.

Ultimul document care atestă confesiunea religioasă a profersorului Aron Pumnul este acela în care este înregistrat decesul din 12/24 ianuarie 1866 (vezi fig. 8): „numărul casei – ; vremea răposării, anul – 1866; luna și ziua în care au răposat – 12 ianuariu; luna și ziua în care s-au îngropat – 15 ianuariu; numele și porecla răposatului și locul de unde este – Aron Pumnul din Cernăuți; starea sau breasla – profesoriu pentru limba și literatura rom[ânească] la gimnasiul din Cernăuți; legea bisericii – răsăritului; parte – bărbătească; vârsta vieții – 47; pricina morții, de ce boală anume au răposat – de boală de inimă; dreaptă și însuș iscălitură a preotului care au îngropat – Leon Popescul”[17].

Foto. (Fig.8). Înregistrarea decesului lui Aron Pumnul în condica morților la Biserica “Sf. Nicolai” din Cernăuți.

S-ar părea, după prezentarea noilor date inedite privind confesiunea lui Aron Pumnul, că se impune o revalorificare a personalității marelui cărturar român. În publicațiile din Țară, îndeosebi în cele din Transilvania, s-a evidențiat mereu cu insistență importanța greco-catolicismului în formarea personalității lui Aron Pumnul. Iată numai câteva titluri culese de pe Internet: „Aron Pumnul, un greco-catolic ce i-a deschis calea lui Mihai Eminescu”, „Aron Pumnul, un Don-Quijote greco-catolic”, „În urmă cu […] de ani trecea la cele veșnice marele cărturar greco-catolic Aron Pumnul”,„Pentru că, la Cernăuţi, l-a avut dascăl şi îndrumător spiritual pe fostul profesor blăjean, preotul greco-catolic Aron Pumnul”, „Preotul Aron Pumnul a renunțat la celibat în capitala Bucovinei și s-a căsătorit”…

De fapt, sunt niște aserțiuni nu tocmai corecte, cel puțin cele care se referă la activitatea lui după anul 1849. În Bucovina, după ce trece la ortodoxie (fără remușcări de conștiință!), continuă să militeze cu înflăcărare pentru drepturile sociale și naționale ale românilor, să promoveze cultura națională, să studieze istoria, limba și literatura română, să educe tinerele generații, să tipărească renumitul „Lepturariu…”, să fie redactorul secţiunii româneşti a ziarului „Bucovina”, să-l „dăscălească” pe Mihail Eminescu, fapte pentru care a fost denumit „apostol al românismului”. Și toate acestea le realizează și ca creștin ortodox. E chiar perioada cea mai fructuoasă în activitatea cărturarului Aron Pumnul.

Foto. Mormântul lui Aron Pumnul în Cimitirul din Cernăuți

Așa că descoperirea acestor noi documente de arhivă nu ne impune neapărat o revalorificare a personalității marelui cărturar român, avem, totuși, tentația să afirmăm că în viața lui Aron Pumnul confesiunea religioasă nu a jucat un rol major, decisiv. Pentru dânsul, în primul rând, era importantă cunoașterea și acceptarea unei culturi de largi dimensiuni care să cuprindă aspirațiile multiple ale întregului popor român. Elevul său, Mihai Eminescu, îi va face în 1870 una din cele mai reușite caracterizări profesorului A. Pumnul: „…el e personificarea unui principiu, sufletul – nemuritor neapărat – care a dat consistență și conștiință națională maselor și a făcut din ele o națiune”[18].

Cernăuți, decembrie 2023.

*

[1]. Informație preluată după sursa de pe Internet: https://evenimentulistoric.ro/trecerea-aron-pumnul-bucovina.html

[2]. Vezi și Iraclie Porumbescu, Scrieri, Editura Convorbiri literare Timpul, Iași, 2022, pp. 330-331.

[3]. Aurel Vasiliu, „T. Balan: Activitatea refugiaţilor moldoveni în Bucovina 1848”, în „Revista Politică”, nr. 1-2, 1945, p. 45.

[4]. Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuți (A.S.R.C.), fond 1245, inventar 3, dosar 1, fila 16 verso, 17.

[5]. Un epizod din 1848 în: Iraclie Porumbescu, op. cit.  p. 318-324.

[6]. Ep. Iustin de Edessa roagă Administrația Bucovinei să-i permită a petrece în Bucovina în: Teodor Balan, Refugiații moldoveni în Bucovina. 1821 și 1848, București, 1929, p. 103; Teodor Bălan, Activitatea refugiaților moldoveni în Bucovina, Sibiu, 1944.

[7]. Leca Morariu, Iraclie și Ciprian Porumbescu, vol. I, Editura Lidana, Suceava, 2014.

[8]. Iraclie Porumbescu, op.cit., p. 322.

[9]. Ibidem, p. 324.

[10]. „Steaoa Dunării”, 24 noiembrie, 1855, p. 1.

[11]. Ibidem.

[12]. „Gazeta Transilvaniei” din decembrie 1855, p. 4

[13]. Pr. dr. Ioan-Paul Valenciuc, Preoțimea ortodoxă din Bucovina în timpul ocupației habsburgice (1775-1918), Editura Arhieriei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2016, p. 315.

[14]. A.S.R.C., fond 1245, in. 3, d. 12, f. 19 verso, 20.

[15]. A.S.R.C. fond 1245, inv. 3, d. 1, f. 90 verso,  99.

[16]. Ibidem, d.17, f. 55 verso, 62.

[17]. Ibidem, f. 200 verso, 201.

[18] M .Eminescu, Opere, IX, Publicistică, 1870-1877,  București, 1980, p. 82.

Foto. Dragoş Olaru