Epigrame – Mărţişoare

Epigrame – Mărţişoare
Autor: Sorin Olariu (SUA)

Mărțișorul femeii moderne

Ți-aș prinde azi un mărțișor
De sânul tău cel rotunjor,
D-ar dac-avem vreun ghinion
Și ți se sparge-un silicon?

Mărțișorul ca motiv

Cadoul cu dendință clară
Prin care-un lup cu părul sur
Se dă pe lâng-o domnișoară
Să-i meargă agățatul șnur.

Mărțișorul ca simbol

E un simból cu mult temei
Deoarece ne spune-n față:
Fidelitatea – la femei –
Ar atârna de-un fir de ață.

Moșul, baba și mărțișorul

Demult, prindeam un mărțișor
Sub sânul tău cel rotunjor,
Acum ți-l pun mai jos pic
Pe undeva pe la buric.

Un mărțișor și mai ceva

I-am prins în piept un mărțișor
Și-o sută de dolari i-am dat,
Ea de emoții și de dor
Pe loc a și căzut la pat.

Mărțișorul

Două fire răsucite
Prinse-n haina găurită
Spun așa, pe ocolite,
Că femeia-i cam sucită.

Mărțișoare exotice

De prin exotica Sumatră
El le-a luat, la colț de stradă,
Amantei – un inel cu piatră,
Nevestei – unul cu grenadă.

Foto. Sorin Olariu