Extemporale despre un ex-rex

Extemporale despre un ex-rex  

Autor: Corneliu Florea (Winnipeg,Canada)

POLEMOS

„Polemizez, deci sunt liber” (C.F.)

MOTTO

„Minciuna stă cu regele la masă/ Dar asta-i cam de mult povestea/ De când sunt regi, de când minciuna este/ Duc laolaltă cea mai bună casă” – Alexandru Vlahuţă

Ca la comandă, după declaraţiile lui Traian Băsescu despre fostul rege (ex-rex) Mihai din 22 iunie 2011, mass media românească s-a umplut de articole şi interviuri despre ultimul rege, ultimul la propriu şi figurat, al României. Fiecare a scris ce a ştiut sau i s-a spus să scrie, cum a vrut sau nu a vrut, cum a fost sau nu a fost, dar s-a scris vârtos în toate felurile. Am citit din curiozitate din mai multe articole. E drept, eu consider monarhiile forme social-istorice depăşite de mult şi e adevărat ca am o desconsideraţie totală faţă de ultimii doi regi ce au domnit peste români, datorită evenimentelor trăite dar mai ales lecturilor generale despre monarhia românească. (La fel am dispreţuit şi detestat şi comunismul secolului XX). De data asta citind articolele m-au amuzat copios actualii lustragii regali; cât chin pe ei, săracii, să-l lustruiască pe cel ce a trădat România cum spunea Trăian Băsescu, care este o clonă al ex-rex-ului şi nu va face nimic pentru România şi Români cum nu a făcut nici Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen.  

Cristian Câmpeanu, editorialist la România Liberă  scrie Domnule preşedinte, până la monarhie! Liberă „România asta” dacă spune unui cetăţean cât să se întindă în exprimare. Bineînţeles că Traian Băsescu ar fi ultimul care ar avea voie să vorbească de trădarea intereselor românilor, el fiind de fapt trădătorul care strigă prindeţi trădătorul! Editorialistul scrie că la de-legitimarea monarhiei stă de fapt securitatea! Atenţie, deci, toţi care critică monarhia sau pe ex-rex sunt securişti sau oamenii securităţii. În cazul acesta editorialistul e doar un orb dus de mână!

Tot în România Liberă, tot pe această temă a apărut un editorial Slugă sau erou? referindu-se la Traian Băsescu care l-a făcut sluga ruşilor pe ex-rex!! Mă întreb de ce acum şi nu mai de mult, că doar a fost atât de mult timp de când ex-rex-ul a fost marioneta ruşilor pentru o decoraţie şi-un avion, marioneta comuniştilor instalaţi de ruşi în România după actul de la 23 August, când ex-rex-ul l-a arestat  pe  Ion  Antonescu,  la el în palat, şi l-a dat pe mâna comunistului Bodnăraş, care l-au predat ruşilor!! De ce tovarăşe Traian Băsescu tocmai acum ţi-a ieşit porumbelul adevărului din gură?!? Cum te ştim mojic răzbunător, nu cred că din motiv justiţiar, doamne fereşte, ci fiind din fire duşmănos ai vrut să te răzbuni pe ex-rex pentru că nu a pus o vorbă bună la verişoara sa, regina Angliei, să te primească în vizită, cum ai dorit de curând. Poate mă înşel io, poate mai mult decât atât, ex-rex-ul i-a scris verişoarei să nu te primească, dintr-o mie de motive. Cine să ştie toate dedesubturile, cine să le spună câte sunt? 

În Observatorul Cultural numărul 323 din iunie 2011 s-a scris mult, pro şi contra, despre trădarea si slugărnicia ex-rex-ului. Trec peste editorialul lui Ovidiu Şimonca Nu putem dormi!, în care sună goarna deşteptării pentru monarhişti  dând o lecţie de morală lui Traian Băsescu. O adevărată pierdere de timp fiindcă şeful statului nu are nimic în comun cu morala, şi îi trage de urechi pe cei ce vin cu argumente istorice veritabile împotriva ex-rex-ului. De subliniat că printre argumente, după întoarcerea armelor  declarată de monarh în 23 august, armata româna a fost practic predată pe mâna ruşilor, care a dezarmat o parte din ea pe frontul din Moldova, luând-o prizonieră  şi trimiţând-o în lagăre de muncă forţată în Rusia, iar cealaltă parte  a trimis-o în linia întâia a frontului de vest, până în Tatra şi porţile Vienei. Să mărim paranteza, adăugând că soldaţii şi ofiţerii români luaţi prizonieri după 23 august de către aliaţii sovietici  au stat în prizonierat  cinci ani de zile, fără ca ex-rex-ul, care în 1944, 1945, 1946 dădea şi participa la  banchete cu aliaţii sovietici, să ceară eliberarea şi repatrierea lor! Ţineţi minte! Mai mult, niciodată, ex-rex-ul nu a ridicat problema cobeligeranţei României în al Doilea Război Mondial. E doar una din laşităţile şi trădările ex-rex-ului, pe care monarhiştii o ascund în spatele grevei regale. Nişte amărâţi, elite ratate! 

În extemporalele din Observatorul Cultural, Sorin Ilieşiu îi trage o săpuneală lui Traian Băsescu, înşirându-i toate păcatele pe aţă. Mi-a plăcut cea cu neantizarea flotei şi concluzia sa Demisia specificând că toţi intelectuali adevăraţi gândesc ca mine! Just, aşa o fi la intelectualii adevăraţi dar asta cu demisia lui Traian Băsescu e veche, veche. Acum, aici îl socotim şi judecăm istoric pe ex-rex, că ne-a dat liber şeful statului! Nu? Geo Şerban scrie, pe o jumătate de pagină, Sfidarea stă cu preşedintele la masă  că este uluitor comportamentul şefului statului. Descoperire tardivă, dar mă rog mai bine odată şi odată, decât niciodată.  O altă descoperire tardivă este că are o ranchiună personală la adresa unora dintre exponentii Casei Regale.  Aşa-s ranchiunoşii, ranchiunoşi pe un nonagenar decorat de Stalin şi Putin pentru aportul adus înfrângerii fascismului german!! Uluitor comportament regal! Pe urmă autorul bate câmpii cu graţie, până ce ajunge la Elena Udrea, o altă necuviincioasă faţă de casa regală. Despre ex-rex tăcere de aur. De ce a scris Geo Şerban această jumătate de pagină?  De aflare în treabă românească! De la Bedros Horasangian mă aşteptam la ceva consistent în articolul său Istoria iresponsabilităţii prezidenţiale, dar este doar un extemporal de umplutură, în care dă din colţ în colţ, de la marele GDS bucureştean la Katyn-ul polonz, de la procesul lui Ion Antonescu la condamnarea holocaustului, de la cât de zdravăn băutor era Churchill la deţinuţii din Gulag. Orice dar nimic clar despre acuzele lui Băsescu şi  neviinovăţia ex-rex-ului în timpul domniei sale. De data aceasta Bedros Horasangian a decepţionat pe toţi cu învârtirea sa în jurul cozii. Hai, dragă Bedros, lasă Casa Regală şi treci în casa istoriei cele adevărate…

Ovidiu Pecican în O dezbatere care abia începe este singurul care merită citit cu atenţie, pentru că, într-adevăr  e la subiect, cu argumente şi curaj, fără menajamente faţa de unii sau alţii. Ovidiu Pecican scrie că Regele ar trebui să-şi asume măcar o parte din deciziile României în timpul războiului… şi… Un singur ţap ispăşitor (se referă la Ion Antonescu) oricât de important ar fi, nu epuizează lista responsabilităţilor… şi pune cărţile istoriei pe masă, din care subliniază faptele, după care îl judecă corect pe ex-rex. Am rămas agăţat de remarca lui: Mihai I care a patronat – formal – această guvernare între 1940 şi 23 august 1944 a întors foaia după această dată… Adevărat, semnificativ, poate şi pentru adevăraţii intelectuali a lui Sorin Ilieşiu, nu şi pentru Ovidiu Şimonca, care în mai multe ocazii a demonstrat că nu este suficient de pregătit în anumite probleme iar în altele are  probleme cu înţelegerea. Îmi pare rău de el, dar sper să-i treacă. Acum îi dau un mic test de verificare: de ce ex-rex-ul nu a făcut o grevă regala şi pe timpul lui Ion Antonescu ca pe vremea lui Petru Groza, dacă într-adevăr ar fi fost ceva de capul lui? Hai, draga Ovidiu, deşteptarea! Dacă ex-rex-ul chiar ar fost ceea ce îl plăsmuiesc idolatrii săi, a existat un moment istoric în timpul războiului, când trebuia să facă o grevă regală: atunci, când  Ion Antonescu a continuat războiul dincolo de Nistru!! Clar Ovidiule? Restul devine vacs albina fiindcă alţii au avut puterea să facă jocuri macabre în lume…

Am citit şi altele, dar nu mi-am spus părere, deşi, dacă Ovidiu şi Traian are voie să-şi spună părerea, de ce nu ar avea voie şi Dumitru lui Florea lui Stan Pădeanu sa şi-o spună? M-am luat cu altele, m-au dus altele până când, din nefericire, am dat peste articolul Regele Mihai I al României: curaj şi rezistenţă în faţa comunizării semnat de Lucia Hossu Longin în Observatorul cultural. Nu cred că Lucia Hossu Longin are nevoie de prezentarea mea; a muncit mult pentru ea de-a lungul carierei sale în mass media, ridicând în slavi epoca de aur şi pe fruntaşii ei făuritori. Apoi, după 1989 a încercat marea năpârlire cu Memorialul Durerii pentru care a fost apreciată. Şi dintr-odată a scris un interviu – odă despre Pacepa ce a produs greaţă multora, iar acum, fiindcă a trecut de la comunism la monarhism îi ia apărarea ex-rex-ului. Adună tot felul de  bucăţele de istorie şi citate de discursuri şi paradă, de la începutul monarhiei româneşti până astăzi, pe care le ţese anapoda pentru naivi să-l scoată curajos si rezistent pe ex-rex. Şiraguri aiuritoare, ameţitoare, laudative când false când deplasate de la topica în discuţie cu singurul scop, repet, de a-l face pe ex-rex curajos şi rezistent, ceea  baby-king, cum îi spunea Regina Maria, nu a fost niciodată. Dragă doamnă, eşti la senectute, nu te fă de râs, lasă-te… Cu toţii intram odată şi odată într-o ocupaţie sau profesie, şi facem ce facem, dar la urmă ieşim din ea. Încearcă, dragă doamnă, o ieşire cu demnitate! Nu ca ex-rex-ul tău pe care îl poleieşti ascunzându-i defectele personalităţii şi greşelile istorice  sub preşul Observatorului Cultural …

Corneliu Florea (Winnipeg – Canada, după 23 august  2011)

PS –  din câte am citit  despre  atacul  lui Băsescu la rege, profesorul Ion Coja documentat şi raţional, a scris cel mai corect despre acele timpuri, evenimente, oameni …