April 17, 2024

Curentul International

Curentul International Magazine

Destinul Bucovinei de Nord ba frânt, ba înalțat de destinul istoriei

4 min read

Destinul Bucovinei de Nord ba frânt, ba înalțat de destinul istoriei

Autor: Tatiana Golciuc-Danilescu (Cernăuţi, Nordul Bucovinei, Ucraina)

 

Cronica satelor de pe malul Prutului, mai la vale de Cernăuți, este scrisă cu sângele generațiilor trecute.

Rădăcinile noastre, ale baștinașilor localităților din același areal toponimic, au o istorie comună. Împreună am păşit prin războaie mondiale. Împreună am supravețuit deportărilor forțate și colectivizărilor. Am traversat comunismul și închisorile lui. Avem drame comune şi tragedii care nu pot fi uitate. Avem destine malaxate laolaltă cu celelalte sărmane suflete din neamul românesc.

Avem Bucovina tăiată în două…

Cu sânge e scrisă și fila din istoria anului 1941. Când în noaptea geroasă din 6 spre 7 februarie, o bună parte din populația satelor Mahala și Ostrița, la care s-au alăturat și câteva persoane din alte localități, precum Ceahor, Țureni, Horecea, Boian, au pornit spre granița cu România. Au mers pe Prut la vale pană au ajuns tocmai în Ținutul Herța, satul Lunca. Sârma ghimpată nu i-ar fi oprit de a trece la Patria-mamă, dar i-a oprit focul de arme. Se zice că au fost pârâți și asteptați acolo. Mitralierele sovietice erau deja pregătite pentru a trage în coloana de oameni pașnici. Câteva sute de persoane au fost împușcate. Prin minune au rămas în viață doar câțiva, care au reușit să treacă în România. Mai târziu ei au povestit despre „iadul pe pământ” care a avut loc la Lunca. Apa râului Prut era roșie de atâta sânge vărsat în ea.

În dimineața zilei urmatoare cei fără suflare au fost îngropați în câteva gropi comune. Și cei răniți au fost aruncați de vii în acele „morminte”.

Rudele lor, interogate de către serviicile de stat, ca fiind „rude de tradatori ai Patriei”, au fost ridicate, familii întregi au fost duse prin închisori sau urcate în trenuri și trimise în Siberia și altele în localități foarte îndepărtate. Cei deportați, osândiți și supuși la munci silnice, majoritatea, nici nu s-au mai întors acasă, murind de boli și foame pe pământuri străine.

Peste o perioadă de timp doar una din acele patru gropi comune a fost dezgropata la Lunca și s-a permis ca cei deshumați să fie aduși în sat și îngropați în cimitirul din Mahala.

O cruce, doua, trei, patru… 107 morți sub acele cruci albe. Crucile care stau în rând și formează o alee de cruci fără nume în cimitirul vechi, unde azi, ca și în fiecare an, în prima duminică a lunii februarie, li se aprinde câte o lumânare și le se citește o rugăciune. Ani de-a rândul Elena Nandriș, fosta primariță a acestei comune, pomenește acele suflete nevinovate, căzute fară vină la Lunca.

Primăriţa satului Mahala, Elena Nandriș, Societatea „Golgota”, Societatea „Doamnele Române”, Societatea „Mihai Eminescu” alături de Consulatul General al României la Cernăuți prin prezența ministrului plenipotentiar Dan Constantin au comemorat azi eroii neamului. Au fost prezenți Vasile Adascaliței, președintele Societatății „Prietenii Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța”,  Vali Bărbăzan (Valy Hudești) directorul TV „Glasul Nordului” și un tânar român, pasionat de istorie, din Suceava stabilit în Herța, Silvestru Grădinaru. Preoții au ținut o frumoasă slujbă de pomenire.

Nici cu trecerea anilor nu au secat încă lacrimile din ochii urmașilor acelor nevinovați, care au murit doar pentru că iși iubeau Patria, limba şi credința. Soarta lor de ani de zile e plânsă de mahaleni şi cântată-n în versuri „Luncă, Luncă, vale-adâncă…”.

Istoriile despre masacrul de la Lunca, numită „Valea plângerii” și despre fărădelegile din anii comunismului, (parțial secrete până nu demult și scoase la iveală în ultimii ani), acum sunt povestite de nenumărate ori, sunt descrise în mai multe cărți și materiale istorice. Au fost auzite și din relatările martorilor oculari sau a urmașilor lor. Aceste fapte din trecut i-au facut pe membrii Asociaţiei „Boianul Unit”, să vină personal la această alee a eroilor, să-și susțină vecinii la comemorarea martirilor neamului, să aprindă o lumânare și să pună o coroană de flori.

Boincenii în frunte cu Victor Toma, președintele Asociației, și Iaroslav Jardan, fiind și ei oameni de bună credință au spus un „Tatăl nostru” alături de vecinii din Mahala.

Împreună s-au închinat crucii-simbol a nemuririi, împreună au pomenit moșii și stramoșii lor… și ai noștri…

Da, am zis ai noştri, tragedia de la Lunca e și tragedia familiei mele. Căci printre cei câțiva de la Boian (cotul Boian, acum Boianivca), care în ’41 au plecat spre Lunca și nu s-au mai întors, a fost și străbunelul meu pe linie maternă Avrumuțoaie Ilie, împreună cu camaradul său Pânzaru Gheorghe. Numele lor sunt încrunstate în granit pe Troița înalțată în centrul satului Boian.

Respect și mulțumire doamnei Elena Nandriș și consătenilor ei pentru slujba de pomenire, la care am avut onoarra să participăm. Doamne ajută!

(4 februarie 2024, Tatiana Golciuc, Asociația cultural-sportivă „Boianul Unit” Cernăuți)

Foto. Tatiana Golciuc-Danilescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.