Curentul International

Curentul International Magazine

Nerușinarea tot mai sfidătoare a javrelor parlamentare

6 min read

Nerușinarea tot mai sfidătoare a javrelor parlamentare

Autor: George Petrovai

 

De peste trei decenii, milioane de români (unii rezonabili, alții creduli, cei mai mulți spălați pe creier de tembelizor), împinși an de an și pas cu pas de forțele unite ale tâlharilor interni și externi spre cea mai cruntă sărăcie din Europa neunită, în sfârșit realizează că principalii vinovați de această cutremurătoare situație pentru țară și nație sunt mizerabilii noștri cârmaci de ieri și de azi (laolaltă feseniști, pesediști, pediști, țărăniști, liberali, aldiști, useriști, udemeriști etc.), cică aleși de stânga pentru dreapta politrucianistă și vițăvercea, care – cu legea-n mâinile murdare ale dinastiilor, clanurilor și găștilor politice – au pus România pe butuci (în plan material și moral-spiritual), pentru zeci de ani de-acu înainte, poate până la totala ei dispariție ca stat suveran și independent.

Dar a constata doar existența unui mare rău național de către cetățenii responsabili (jefuirea ca-n codru, uriașul exod de ordinul milioanelor și cedările succesive de suveranitate în toată perioada postdecembristă, mai ales de la intrarea/acceptarea țării în NATO și Uniunea Europeană) și a continua să stai resemnat și pitit în spatele stupizeniei „Numai mai rău să nu fie”, acuma când este vădit chiar pentru orbi că starea de lucruri pe aceste meleaguri continuă să se înrăutățească pentru cei mulți și amarnic batjocoriți de către hahalere, eu zic că este cel puțin la fel de grav ca modul de-a proceda al alegătorilor din celebra afirmație orwelliană: „Un popor care alege politicieni corupți, impostori, hoți și trădători nu este victimă, ci este complice”! Mă rog, taman ce s-a întâmplat și continuă să se întâmple în România postdecembristă, de parcă George Orwell s-ar fi născut pe aceste meleaguri și ar fi mereu prezent printre noi…

Să o luăm metodic. Nu de alta, însă n-aș vrea ca foștii și actualii cârmuitori de tot rahatul ai României crucificate (evident, nu ei în mod direct, ci prin intermediul trepădușilor) să cuteze a spune vreodată că și-au făcut datoria față de țărișoară și compatrioți și că, deci, învinuirile mele și ale grosului românilor sunt pure născociri, în egală măsură inventate și calomnioase.

Iată de ce, bănuiesc că toți românii neamnezici (mult mai primejdioasă ca amnezia din cauze naturale este cea indusă de factori subiectivo-ideologici, ceva de felul „Nu există surd mai mare ca acela care nu vrea să audă”) își amintesc că (1) însuși Klaus Iohannis a promis în urmă cu peste un an (era în plină pandemiadă) că, începând cu 1 Iunie din acel an, alocațiile de stat pentru toți copiii României, de departe cele mai mici din UE, se vor dubla, ceea ce nu s-a întâmplat nici până în prezent (nefrate Klaus, nu te rușinezi un pic mai mult când te uiți în oglindă și în ochii oamenilor cinstiți?!), chit că și după dublarea lor, alocațiile mioritice tot ar fi rămas la coada celorlalte națiuni din conglomeratul suprastatal, și că (2) guvernanții de la acea vreme (în primul rând liberalii iohannieni) s-au angajat să identifice resursele financiare existente în statul cu „ritmul cel mai înalt de dezvoltare economică din întrega Uniune Europeană” (una din perlele lui Cîțu), în spiritul legilor pe care de atâtea ori le-au driblat, toate astea nefiind în realitate decât simple promisiuni din partea celor aflați la puterea aparentă, identice cu ale celor care se pregăteau/se pregătesc să le ia locul, pentru ca îndată după înșurubarea celor din urmă la butoanele puterii, să procedeze la fel sau chiar mai urât ca foștii necalificați: indexarea la începutul fiecărui an calendaristic cu rata oficială a inflației (păi da, căci altminteri cu necesitate economică se îndesește sărăcia în milioane de case românești), iar mai apoi niscaiva sporuri acordate angajaților și pensionarilor, așa încât tuturor românilor să li se creeze iluzia că o duc din ce în ce mai bine cu firimituri și că aleșii se dau de ceasul morții (sic!), doar ca să-i facă fericiți pe compatrioți.

Numai că din toate acele ifose și promisiuni politrucianiste s-a ales praful și pulberea: veniturile nesimțite nici pomeneală să fie desființate sau, cel puțin, ajustate, ciocoii (a se citi „clienții statului nostru corupt și neputincios”) sunt tot mai îmbuibați și sfidători, iar grosul românilor din ce în ce mai săraci și umiliți, căci exact ăsta este rostul crizelor la comanda globaliștilor (economică, financiară, moral-sprituală, energetică, alimentară, sanitară, cultural-identitară), ca oamenii secolului 21 să simtă pe propria piele colții barbariei feudale – robii să fie legați de glie, meseriașii de meserie și orășenii de orașul lor hiperpoluat.

Firește, astfel de fonduri n-au fost descoperite de haramurile cârmuitoare, nici anul trecut și nici în acest an, pentru indexarea măcar a lefurilor și pensiilor de mizerie, necum pentru sporul acestora în pas cu scumpirile, veniturile națiilor normale din UE și promisiunile făcute de alde ăștia în campaniile electorale de toată jena.

Mai mult, până în preajma anului 2024 (an cu patru tipuri de alegeri nedemocratice – europarlamentare, locale, generale, prezidențiale) nici nu vor fi bani pentru cei mulți (marii nevrednici dâmbovițeni deja au anunțat că neprivilegiații trebuie să-și pună pofta în cui până în ianuarie 2023, deoarece până la această dată, cei cu pensii oleacă mai mari de 2000 lei, vor beneficia de… leul ce le revine prin neimpozitare), chit că actuala făcătură pesedisto-penelisto-udemeristă, cu o confortabilă majoritate în Parlament, ar putea să-și concretizeze absolut toate promisiunile și ideile/proiectele menite să contribuie la mărirea reală și generală a prosperității românilor.

Dar sunt astfel de idei și preocupări comune, de îndată ce adversarii politici (liberalii și pesediștii), „coalizați” la guvernare de nedemna vrere iohanniană și de jegoasele interese ale fiecărei formațiuni, fac numai și numai propuneri populiste, care la țanc sunt respinse de partenerii conjuncturali în formă și vrăjmași în conținut, exact din aceleași considerente politrucianiste?!…

În schimb, pe furiș s-a votat în Parlament, cu majoritate de voturi (doar useriștii, tot din motive populiste, s-au opus infamului vot), majorarea lefurilor aleșilor cu 25%, ceea ce înseamnă un „mizilic” de circa 2000 lei, adică dintr-un foc mai mult decât veniturile milioanelor de români!

Deci, pentru jigodiile astea sunt bani la buget, ca nu cumva ei să fie afectați în lunile următoare de scumpirile energetice și alimentare (pesemne că atunci n-ar mai trece cu săptămânile pe la locul de nemuncă), scumpiri pe care tot ei le-au încuviințat, le-au generat și le întrețin.

Culmea nerușinării o constituie halucinanta explicație a lui Ioan-Marcel Boloș (nu cumva Bălos?), necalificatul ministru al Fondurilor europene, deocamdată invizibile pentru majoritatea românilor. Cică, îndrugă ăsta, în dialogurile miniștrilor români cu omologii europeni, le este realmente rușine (ia te uită de unde sare iepurele rușinii!) că ăia au lefuri de peste 15.000 de euro (o primă minciună gogonată), iar sculele dâmbovițene doar de 2500 euro (a doua mare minciună). Totuși, presupânând că ăsta este raportul între lefuri, mă întreb și întreb cum naiba au pretenția să fie plătiți regește, când ei nu ajung nici la degetul mic al celorlalți și când, din pricina lor și a predecesorilor, venitul mediu al românilor este de 5-6 ori mai sfrijit decât în țările europene cu adevărat prospere?!

(Sighetu Marmației, 24 sept. 2022)

Foto. George Petrovai

Please follow and like us:
Twitter
Visit Us
Follow Me
Follow by Email
RSS
INSTAGRAM

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.