Clemenţă creştinească

Clemenţă creştinească

(poezie umoristică)

Autor: Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)

Ferice de acel stejar
Ce pică mândru pe la noi
Şi-ajunge-n viaţa de apoi,
Ales cu har de Ăl divin,
Până în gât sătul de vin
În cercuri, doage de butoi,

Şi cât de binecuvântat
E dudu’ fără vină, care,
Sub lame de securi, topoare,
Balerci renaşte, fasonat,
Ca el, rachiului curat,
Să-i dea arome şi culoare…

Dar eu aş vrea, de când mă ştiu,
Un tei să fiu, că de-oi cădea
Răpus tot de-un topor sadea,
S-ajung apoi… că-i cu rachiu
Sau vin alb, negru, ghiurghiuliu…
Vr’unui butoi baban, canea;

De-aceea, cât de blestemat
A fost şi e de-atât popor,
Ca bun creştin, consumator
Cinstit, declar că am iertat
Orice copac ce-a acceptat
Să fie… coadă de topor.

Foto. Valeriu Cercel