Evadare din paradis

Evadare din paradis

(poezie umoristica)

Autor: Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)

M-a luat asear’ al dracu’, stai să vezi,
Am dat de el, nu vreau să-i zic pe nume,
Fără dureri, da’ nu ai să mă crezi,
În iad mă vere, ce puhoi de lume(!?)

Ne-a pus la coadă, ca şi la votare
Şi-n cap de tot, sta unu-mpieliţat
Cu grad baban, fost securist se pare
Că ne-ntreba şi unde-am înţărcat;

Ajung la el, cam dup-o săptămână,
La rând erau români, fir-ar să fie!
Îmi dispăruse ceasul de la mână,
Da’ i-am fentat, nu avea baterie!

Şi-mi pune frate, prima întrebare,
Nu cum mă cheamă, era prea firesc,
De am cumva vreun act de-nmormântare
Că doar aşa puteam să-i dovedesc….

Mă scotocesc, îl văd că se-nroşeşte,
Vreo şase poli, canadieni, îi trag,
„O.K !” îmi zise el, pe englezeşte
Că îmi venea să-l introduc sau bag;

-Cu ce te-ai ocupat ? voia să ştie,
-Am scris poveşti şi chestii, scriitor,
-Aaaa ! înţeleg, n-ai nici o meserie,
Vei fi repartizat deci…la cuptor,

-Am scris şi rime, dar eu sunt modest,
Şi poezii, cu toc şi cu cerneală,
(I-am mai băgat sub nas trei poli, pe şest)
-Preferi cumva cazanul plin cu smoală?!

-Am scris la ziare, am scris la reviste
Şi stai aşa că nu am terminat…
-Ai scris lu’ mă-ta, ai scris acatiste…
Trei locuri am la groapa cu rahat,

Dar două-s rezervate-n mod precis,
Când vor veni, asta încă nu ştim (?!)
Nicigând c-or să ajungă-n paradis!
E unuuu… Păunescu şi Vadim,

-Cu-aşa vecini, prefer să mai aştept,
Doar să apară, timp am infinit,
A doua zi, din somn când mă deştept
Curată va fi groapa, negreşit;

Privi-n dosar din nou, scos din răbdări:
-Ai trei copii cu alta, prin Vaslui,
Din iad ai încă două evadări….
Păi te trimit, la mama dumnealui!

Şi-mi dă un bon, să merg la Scaraoţky,
Acolo Stalin, Hitler, Nicu frate (!)
Napoleon, mai mulţi, era şi Troţky,
Tot aşteptau Fidel să se arate;

Netuns, nebărbierit, dintr-o ţigare
Trăgând la rece, n-aveam un chibrit,
Îl văd pe Scaraoţky fript, cum sare,
Intrând la el, să mor cum m-a primit!

„Hola muchacho! intră doar odată!”
Mă-mbrăţişă precum toţi preşedinţii,
Privindu-mă cu drag, ca şi un tată
Mă întrebă cine-mi făcuse dinţii,

Şi-a început bairamul, toţi dansau
Pe sârmă şi pe jar înflăcăraţi,
Nea Gică şi Romica îmi cântau
“M-am renăscut flămând printre Carpaţi”,

Coniacul tot, l-a dat Napoleon,
Iar Hitler, a venit cu-n car de bere,
Dar Nicu ! ce rachiu ! într-un bidon
Din plopii ce făcuseră ei pere;

Eram emoţionat, dar şi speriat,
De mirosea (mă credeţi ce calvar?!)
Că nu-s Fidel precis eram castrat
Şi-atât ce mai aveam pe inventar;

Mi-a dat apoi vacanţă, ce onor!
La un hotel mişto-ntr-o staţiune,
În care dracii-şi fac de cap cât vor,
Un paradis al lor, da’ ce minune!

……………………………….

Plătesc cu VISA, acte nu aveam,
Friptura, berea, chiar pe Kiseleff
La Doina, unde-n vremuri mă-ntâlneam
Cu-amicii îndrăciţi la câte-un chef,

Şi-ajung la consulatul canadian,
Pe Iorga, din Romană, toţi îl ştiu,
M-am prezentat, le-am spus că-s cetăţean,
Cereau un act precum că aş fi viu,

M-am dus la consulatu-american
Cu un taxiu, că nu eram pe goană,
Perfect ne-am înţeles, fi’nd cetăţean,
Cu translator de limbă talibană,

Amprente, poze, cu, fără turban
Un akaem în dos, pentru regie,
Am socotit, să iau, cam la vr’un an
În Cuba, că era nene urgie!

Şi n-am mai stat, ce dracu’, m-am roit,
Am alergat, am mers, am înotat,
De ajunsesem mort de obosit
În zori, acas’, din pat când m-am sculat;

Plecai la lucru însă, fericit,
Mi se părea şi viaţa mai uşoară,
Ce minunat cred că s-o fi simţit
Fidel, de se gândea şi el să moară!

Cum am ajuns, la toţi am povestit,
Colegii m-au crezut, fără-ndoială,
O chestie în schimb, m-a sictirit,
Că nu ieşeam cu ei la socoteală:

Le-am explicat, măi frate, va să zică
Amănunţit, le-am desenat, le-am scris….
Păi canadienii-s tari de bibilică (!)
Nu înţeleg nicicum ce-i… paradis!

Foto. Valeriu Cercel