Curentul International

Curentul International Magazine

Debut la Marile Lacuri – Poezie şi pictură

4 min read

Debut la Marile Lacuri – Poezie şi pictură

Autor: Adina Buta (Michigan, SUA)

 

În comunitatea româno-americană din zona Detroit îşi face debutul Adina Buta – cu poezie şi pictură.

*

Mi-e dor de mine!

Mi-este aşa de dor de mine,
Am şi uitat cine mai sunt,
Tot rătăcind prin astă lume,
M-am depărtat de al meu gând.

Când m-am născut, am ştiut bine,
De ce-am venit, ce-am de făcut,
Prin inocenţa mea divină,
Am reuşit să fiu mai bland’.

Ah… Chiar şi-acum văd bucuria,
Pe chipul meu destins,
Copilă fiind, iubeam magia…
Iar orice simplă acţiune,
Îmi dă puteri de neatins.

Şi oscilam mereu, continuu…
Între erou… domniţă,
Prinţesă, zănă, doctoriţă,
Scafandru, artist ori zeiţă.

Totul era atăt de simplu,
Doar prin instinct mă conectam,
La viaţă, plante, animale…
Tot ce-nsemna ecosistem,
Pe-acest Pământ care-i etern.

Eram extensie de-energie,
A tot ce mă înconjura,
Fiind-una cu tot şi toate,
Iubirea ne conecta!

O puritate nedescrisă,
Pe care rar o mai găsesc,
Nu-i nici în suflet, nici în minte.
Cu cât înaintez în vârstă,
Zici c-am orbit, aşa gândesc.

Mi-este atât de dor de mine,
De parcă-s la mile distanţă,
Abia aştept să vină vremea,
Când mă unesc cu a mea viaţă!

Oh… Ştiu că pare-o nebunie,
C-am împărţit două concepte,
Un suflet şi o minte vie,
Sunt distanţate în poveste-mi.

În astă lume-am alternat,
S-ascult de inimă ori minte,
Şi în adâncu-mi am uitat,
Că împreună doar sunt Sfinte!

Am fost un copil rătăcit,
În acest Matrix, numit Viaţă,
Cu-atâtea reguli de urmat,
False credinţe de-acceptat,
Toate acestea m-au băgat,
În ceaţă!

Dar în sfârşit am început,
S-adun frânturi din mine,
Şi să le pun capăt la cap,
Să mă cunosc cu-adevărat,
Să văd ce-mi vine bine.

Nu-s nicidecum acea fiinţă,
Care prin lume-a colindat,
M-am complăcut în neputinţă,
Cu-atâtea dogme de urmat.

Sunt doar un suflet călător,
Venit în astă viaţă,
Care păşeşte-ncrezător,
Cu-n zâmbet larg pe faţă.

Nimic ce am crezut că-i sfânt,
Nu mai are valoare…
S-au risipit încet în vânt,
Lăsând loc de… un nou cuvânt,
Şi-un adevăr spus cu ardoare!

Mi-e dor de mine ca nicicând,
Nici nu mai pot descrie,
Acele gânduri ce le „simt”,
Şi sentimente ce aprind,
O flacără în mine.

Şi-n amintire contemplez,
Acel moment când izbutesc,
A mele părţi să le unesc,
Într-un întreg, ce-i pitoresc,
Devin Fiinţa „Vie”!
*

România

Ţară du`lce, ţară sfântă,
Tu eşti tot ce ne-a rămas,
Din o mie de cuvinte
Numai unul l-am curtat.
Şi acela e Iubire
Pentru toţi şi pentru toate,
Nu te necăji iubită,
Tot ce-i rău o să se destrame!

Că ai tăi feciori şi fete,
Au plecat printre străini,
Nu-i nimic c-acolo dragă,
Au-nvăţat să fie mai buni.

Mai curaţi, cum să iubească,
Cum să fie de-ajutor,
Şi-ntr-o zi ei vor întoarce,
Cunoştinţele cu spor,
Către tine dragă mamă,
Către-al tău pământ preasfânt,
Vor aduce către tine,
Tot ce-i mai curat şi sfânt!

I-ai-nvăţat ce să aleagă,
Binele versus ce-i rău,
Şi cu astea-au mers în frunte,
Şi-au creat un apogeu!

Toată lumea-acum te ştie,
Şi-şi vor aminti mereu,
Că a noastră Românie,
Naşte copilaşi de Zeu.

Şi-i vor învăţa şi p-alţii,
Cum să se dezmeticească,
Cum să-şi apere străbunii,
Cum să-şi schimbe a lor viaţă.

Peste tot şi peste toate,
Toţi suntem cu-n singur Zeu,
Şi-n a noastră umilinţă,
Noi îl numim Dumnezeu!

E adevărat că suferi,
Şi noi suferim cu tine,
Dar’n curând o să te bucuri,
De-o recunoaştere deplină (divină)!

Timpul Tău este aproape,
Să renaşti în Dumnezeu,
Tot ce-a fost prezis (prescris) odată,
Se-apropie de apogeu!

Că ai tai flăcăi şi fete,
Peste tot pe unde-au mers,
Au transmis inteligenţa,
Şi-au deschis sufletul zvelt.

Şi-au făcut o uniune,
Cu-alte fete şi flăcăi,
Care suferă ca tine,
Dar au inimă de Zei.

Şi aşa cu toţi şi toate,
Noi ne vom uni mereu,
Şi o să creem o lume
Cu iubire-n Dumnezeu!!

Tu ai fost o primă mamă!
Pentru toţi pe-acest pământ,
Şi la tine toţi s-o-ntoarce,
Încununaţi de Duhul Sfânt!

Momentan e o spălare,
Pentru fiecare pui,
Tot ce-am cumulat de-a pururi,
În aură şi în gând.

Şi-om creea toţi împreună,
Un pământ în Univers,
La care toţi să se uite,
Cu-admiraţie şi Respect!

Şi-o să ţi se ducă vestea,
Peste tot în Galaxie,
Tu ai pus a noastre baze,
A Iubirii… Bucuriei!

Deci aşa Iubită Mamă,
Am un lucru să-ţi mai spun,
Că-n aşa inimă mică,
Curge-un sânge de român!

Şi mai vreau să-ţi spun odată,
Chiar dacă o spun mereu,
Cu o inimă curată,
Şi-ncredere-n Dumnezeu,

Românie, ţară dragă
Eu pe tine Te Iubesc!

*

Câteva dintre tablourile pictate de Adina Buta

*

Foto. Adina Buta

Please follow and like us:
Twitter
Visit Us
Follow Me
Follow by Email
RSS
INSTAGRAM

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.