De ce te iubesc?

De ce te iubesc?

Autor: Felix Cuceanu (Piteşti)

Haide să-ți spun. Pentru că sufletul tău are culoarea sidefului. Pentru că înainte de a-mi deveni iubită mi-ai fost prietenă și ai știut să-mi fii, deși parcă mai mult eu ție. Pentru că ești frumoasă, atât pe dinafară cât și pe dinăuntru (dar acolo văd numai cei pe care îi lași sau cei ca mine, care știu să vadă fără să fie invitați). Pentru că ne consumăm iubirea pe unde apucăm, fără să ținem cont de altceva. Pentru că îmi lași urme în suflet de fiecare dată când ne vedem și-mi lași urme pe piele de fiecare dată când facem dragoste. Pentru că nu ai limite când facem sex. Pentru că îmi ții piept atunci când ne certăm – deși, parcă, eu trebuie să reușesc să-ți țin, ție, piept. Pentru că mă încurajezi și crezi în mine. Pentru că îți place cum scriu și puțini oameni cu un suflet așa de mare pot aprecia asta căci eu mă adresez mai mult minții. Pentru că atunci când mă săruți mă sorbi de-a dreptul în vârtejuri din care nu vreau să mai ies. Pentru că ești femeia matură care îndeamnă dar și fetița care mi se face mică în brațe și îmi cere ajutorul. Pentru că mi-ai ieșit în cale exact când trebuia și ai știut, și știi, să mă ții lângă tine – deși au fost momente când am tras unul de celălalt. Pentru că vrei mai mult, mereu mai mult și mă faci și pe mine să pot mai mult și să dau mai mult decât știu că pot sau vreau. Pentru că îți place iarna deși eu aș intra în hibernare și nu aș mai ieși până dă căldura. Deci mă completezi, vezi? Pentru că suntem identici până la suprapunere dar ne și completăm până când ne umplem. Pentru că mi le-ai șters din minte pe toate celelalte – și n-au fost puține. Pentru că pare că aluneci pe raze de soare când mergi. Pentru că știi să mă ții de mână într-un fel care spune “al meu” iar eu simt asta. Da, mă simt al tău. Mereu. Pentru că deși toată lumea este împotriva noastră tu nu renunți deși ți-ar fi comod. Pentru că, cu tine, pot să fiu eu, fără măști (ale tale cad încă, una câte una). Pentru că aerul este irespirabil fără tine în partea asta de lume. Pentru că uneori mă pui la zid dar până la urmă acel zid devine suportul peste care te presez când te sărut adânc. Pentru că ni se inversează rolurile de cel mai puternic o dată la câteva minute, zilnic, de sute de ori. Pentru că îmi pui întrebări incomode și aproape indiferent de răspuns, îmi spui “te iubesc”. Pentru că m-ai transformat dintr-un băiețel speriat într-un bărbat pervers și care nu își mai cunoaște limitele iar singura noastră regulă este „fără reguli”. Pentru că nu mai știu că ceva este imposibil de când mi-ai apărut în viață. Ar mai fi. Acum citește și arzi!

Foto. Felix Cuceanu