A MĂI TARE OTRAVĂ

1 min read

November 26, 2020 Sorin Olariu

A MĂI TARE OTRAVĂ

Poezie în grai bănăţean

Autor: Sorin Olariu (SUA)

Să jăleşce-acu tot natu, pân Buchin, cu mic, cu mare,
Fi’ncă soacra lu na Nielu o murit dă gălbinare.
Dar să vez, că la priveghe, măi pă față, măi ferită,
O-nşeput să spună lumea că dă fapt îi otrăvită.

Ba măi mult, să să audă că tăman el, nana Nielu,
O făcut o năfăcută, dă-i făcu lu soacră fielu.
D-aia, pî la miezu nopţî’ șăfu dî la post, Părtene,
Îl umflă dân pat pă Nielu cum durmea el în izmene:

– Ia să fii șinstât cu mine, n-o măi fașe pă niznaiu,
Spune-m cum ai otrăvit-o, spune-m iuce care-i baiu!
Uice, scrie cu plăivaisu c-ai în dreapta tă hârcia,
Dă-m aiși cu suptsămnatu, că ce mâncă pușcăria!

– Păi dă şe, domnu Părtene? Io măcincă ce-ai sclincit?
Cum să fac io puşcărie dacă ea s-o otrăvit?
D-aia, lasă-mă în pașe șî măi du-ce dă ce plimbă,
C-or văzut-o toţ ai căşî’ cum s-o fost muşcat dă limbă!