March 28, 2024

Curentul International

Curentul International Magazine

Să dea Dumnezeu să nu fie nimic…

3 min read

Să dea Dumnezeu să nu fie nimic…

Autor: G. R. (Canada)

 

Sentimentul multor oameni că urmează să se întâmple ceva fără precedent în istoria umanităţii nu poate fi pus doar pe seama fricilor cultivate în mass-media. Chiar în timp ce vă aruncaţi privirea pe aceste rânduri, la Shanghai, inima financiară a Chinei, se desfăşoară cel mai amplu experiment social cunoscut în lumea de azi. Acţiunea se înscrie în strategia „zero-covid” a guvernului chinez.

Peste 25 de milioane de oameni sunt ţinuţi în „lockdown” total, fără dreptul de a-şi părăsi domiciliul. Corespondenta „The Economist” în China a difuzat imagini cu drone care supraveghează oraşul pustiu şi care-i îndeamnă pe rezidenţi „să-şi controleze dorinţa de libertate”. Câini-roboţi cu megafoane ataşate patrulează printre blocuri, transmiţând deja cunoscutele mesaje: „Spălaţi-vă pe mâini, purtaţi mască şi nu ieşiţi din locuinţe!”. Oameni exasperaţi ies pe balcoane şi strigă cât îi ţin plămânii.

„The Economist” notează, în ediţia sa electronică, faptul că măsurile luate de guvernul Chinei „împrumută caracteristicile unei campanii militare”, totul pentru a demonstra „superioritatea sistemului socialist faţă de cel al democraţiilor vestice”.

Vă amintiţi ce s-a întâmplat ultima dată când ne-au fost prezentate imagini din China cu oameni care „cădeau” pe stradă ca muştele? Era prin martie 2020 şi au urmat vremuri pe care, cu siguranţă, copiii şi nepoţii dumneavoastră le vor consemna în cărţile de istorie.

Foto. Modelul chinezesc are o forţă de atracţie îngrijorătoare în lumea occidentală

De atunci şi până acum, autorităţile din întreaga lume nu au răspuns la două întrebări fundamentale, deşi s-au sincronizat perfect în privinţa restrângerii libertăţilor civile. Prima întrebare se referă la originea virusului (naturală sau din laborator?), iar cea de a doua la costurile sociale şi economice ale măsurilor întreprinse (şubrezirea sănătăţii mintale a tinerilor, moartea bolnavilor cronici prin privarea de tratament, falimentele şi inflaţia galopantă).

În acest peisaj distopic au avut loc aşa-zise campanii electorale şi scrutine care n-au făcut altceva decât să-i „reconfirme” la putere pe gardienii măsurilor pandemice. Aparatul de stat al domnului Biden a câştigat cea mai importantă „redută”, Casa Albă, la sfârşitul anului 2020. A urmat aparatul domnului Trudeau, care s-a instalat şi mai confortabil la Ottawa, iar în Europa se pregăteşte un „succes răsunător” al domnului Macron. Asta pentru a enumera doar „alegerile” din marile foste democraţii vestice.

Şi s-au trecut sub tăcere alte două aspecte esenţiale: absenteismul de la urne şi blocarea accesului în parlamentele naţionale a opozanţilor reali ai „partidelor pandemice”. Numărul cetăţenilor care nu au votat oferă, în linii mari, imaginea nemulţumirii şi a tensiunilor sociale. Cel mai recent exemplu este Franţa unde, în ziua primului tur al alegerilor prezidenţiale, din cele 48 de milioane de alegători, doar un sfert veniseră, până la orele amiezii, să voteze viitorul şef al statului. Se pare că francezii nu au uitat încă bastoanele şi gazele lacrimogene pe care le-au încasat contestatarii politicilor domnului Macron, în pofida eforturilor aparatului de stat de a distrage atenţia publicului de la problemele economice.

Acelaşi lucru s-a întâmplat, anul trecut, şi în Canada, unde „camaradul de arme” al domnului Macron, Justin Trudeau, a depus eforturi bugetare susţinute pentru a-şi asigura un nou mandat de prim-ministru, atrăgând la urne un segment de electorat dependent de „ajutoarele” financiare pandemice. Concomitent, opoziţia a fost intimidată şi redusă la tăcere, fie prin lipirea de „etichete” (conspiraţionişti, extremişti etc.), fie prin boicotarea acesteia de către mainstream media.

Acum, întrebarea la care ar trebui să răspundem fiecare dintre noi este următoarea: „În ce tip de societate ne dorim să trăim, în viitorul apropiat?” Una în care libertăţile personale sunt reduse treptat, folosindu-se drept „anestezic” un confort material iluzoriu, uşor anulabil de către autorităţi? Sau într-o societate în care oamenii sunt încurajaţi să gândească şi să se exprime liber? Riscul este însă ca, până găsim răspunsul potrivit, să pierdem şansa de a alege.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.