Curentul International

Curentul International Magazine

Eroi sau anti-eroi, modele sau anti-modele

4 min read

Eroi sau anti-eroi, modele sau anti-modele

Autor: Camelia Morda Baciu (Italia)

 

Încă din antichitate au existat persoane care au schimbat în mod semnificativ fața lumii, fie printr-o idee, fie printr-o invenție, o descoperire sau o acțiune. În unele cazuri, prin simplul fapt că au făcut ceva anume.

Citind cartea „Oameni care au schimbat lumea”, autor Rodney Castleden, am constatat că istoria lumii, începând din Antichitate, continuând cu lumea Medievală și Renascentistă, apoi perioada Iluminismului, Lumea secolului al IX-lea și până la Lumea modernă de astăzi a avut eroi „pozitivi” și „negativi”. Ghilimelele aparțin subiectivismului, percepției, opiniilor, criticilor, realizărilor acestor personalități. Viața și activitatea lor a fost, în parte, influențată de noroc. Și vă dau câteva exemple. În primul rând, au existat personalități, precum Tolstoi, care s-au născut în familii care au moștenit averea înaintașilor, ceea ce le-a dat posibilitatea unor înfăptuiri deosebite. Dar, mulți s-au aflat la celălalt capăt al ierarhiei sociale, fără niciun avantaj obținut la naștere și nu s-au putut baza pe averea familiei. Unii au avut noroc de profesori, precum Shakespeare, iar alții s-au bucurat doar de șansa unei bune idei la momentul potrivit. Unii s-au născut în familii benestante, iar alții proveneau din medii incredibil de nevoiașe. Newton, Rousseau, Robespierre, Dickens, Stanley, Schliemann și Lomonosov aparțin cu toții acestei categorii. Doar prin strădanii, elanul și tenacitatea lor s-au realizat persoane precum: Leibniz, Wilberforce, Pasteur și Edison.

Unii dintre cei care au avut mari realizări de-a lungul istoriei nu erau tocmai normali din punct de vedere psihologic. Unii sufereau, probabil, de tulburări de personalitate de tip narcisistic, un simț exacerbat al propriei importanțe. De exemplu: Alexandru cel Mare, Ivan cel Groaznic, Wagner și Hitler. Interesant este faptul că, ceea ce pentru unii dintre noi, reprezintă un erou, pentru alții, e un anti-erou. De exemplu, pentru unii, Pasteur și Lister au schimbat lumea în bine, iar alții, printre care Hitler, Mao și bin Laden au schimbat-o în rău. Einstein și Newton au schimbat percepția asupra lumii.

„Reformatorii lumii sunt câteodată plăcuți și pretențioși. Sofocle, Leonardo, Nelson și Lincoln se numără printre cei mai pretențioși oameni, deseori fiind însă plini de spirit competitiv, pretențioși, caustici, aruncând scântei unii către alții.” spunea Castleden.

În lumea literară, culturală, în general, au existat și există eroi și anti-eroi, modele demne de urmat sau anti-modele. Aici intervine subiectivismul, gustul artistic, acceptarea vieții personale a personajului, a orientării sale politice, ideologice, religioase. Într-un fel sau altul, fiecare a plătit pentru ceea ce a făcut, scris sau afirmat. Mulți scriitori au fost exilați: Dante Alighieri, Ovidiu, Emil Zola, Victor Hugo, Stefan Zweig, T.S.Eliot, Ernest Hemingway etc. Foarte mulți scriitori au pătimit mulți ani prin închisori. „Păcatele” lor au fost diverse: s-au găsit în conflict cu autoritățile, viața personală imorală sau scrierile prea îndrăznețe, uneori triviale, alterori, considerate nefaste pentru țară. Dar în exil sau închisori s-au creat capodopere literare. Unora, aceste existențe forțate le-a ruinat cariera.

Drogurile și homosexualitatea au fost principalele capete de acuzare pentru scriitori celebri precum: Ken Kesey, Oscar Wilde. Din gelozie, Paul Verlaine a tras două gloanțe în iubitul său Rimbaud, rănindu-l la încheietura mâinii stângi, fiind arestat și închis la Mons. Jach London a petrecut treizeci de zile în penitenciarul Eric County, fiind acuzat de vagabondaj. Pentru viziunile sale revoluționare, Feodor Dostoievski a prestat patru ani de muncă silnică în Omsk. A plătit cu viața, fiind decapitat în urma acuzării de înaltă trădare, Thomas Mons, avocat, autor și om de stat englez, cel care a inventat cuvântul „utopie’.

Polemizând satiric, adesea folosind operele sale pentru a critica Biserica Catolică și instituțiile franceze din vremea sa, Voltaire a sfârșit de multe ori în încarcerări și exiluri. Și problemele financiare, discrepanțele din conturi au fost motiv de trimitere în închisoare, în cazul lui Cervantes, romancier spaniol.

Și scriitorii români au avut un destin asemănător. Acuzați de viziuni politice greșite, de comportamente îndreptate împotriva comunismului și de propagandă anticomunistă, au trăit mulți ani în închisorile românești: Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Petre Țuțea, Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Vasile Voiculescu, Paul Goma, Nichifor Crainic, Mihaela Ghițescu, Ștefan Augustin Doinaș.

De multe ori, marii scriitori sunt judecați de către opinia publică pentru viciile lor, minimalizând capodoperele pe care le-au lăsat omenirii. Un exemplu în acest sens este Charles Bukowski, romancier prolific, scriitor și poet, care prin lucrările sale autobiografice, a abordat dependența de alcool, relația sa cu femeile, amintirile tragice din copilărie. Este considerat un simbol al „realismului murdar” și a literaturii independente. Eroi sau anti-eroi? Modele sau anti-modele?

Închei cu cuvintele lui Rodney Castleden: „Deși lista celor care au schimbat lumea se poate dubla sau tripla, rămân totuși cu senzația covârșitoare că rasa umană este profund îndatorată unui număr surprinzător de mic de oameni și că, invers, un număr relativ mic de oameni au abătut o enormă cantitate de suferință asupra rasei umane.”

Foto. Camelia Morda Baciu

 

Please follow and like us:
Twitter
Visit Us
Follow Me
Follow by Email
RSS
INSTAGRAM

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.