Sanus Cogitandi (Gândire sănătoasă)

Sanus Cogitandi (Gândire sănătoasă)

Autor: Sebastian Doreanu (Colorado, SUA)

Cu două cărți publicate până acum, un volum de eseuri (Incursiuni sentimentale) și o monografie (Istoria Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” din Michigan), scriitorul Dorin Nădrău, avocat într-o viață anterioară, adică înainte de a se strămuta în Lumea Nouă, în statul Michigan, a recidivat de curând cu un nou volum: Exerciții de gimnastică a minții (Editura de Vest, 2021), un titlu pe cât de neobișnuit pe atât de incitant, inspirat, ar putea spune unii, din regula de bază a comerțului, cum că firma ar atrage clientul, dar eu cred, mai degrabă, în experiența lui de publicist versat în jocurile de cuvinte, autor a numeroase articole în ziarele și revistele româno-americane (New York Magazin, Curentul International, Observatorul, Destine Literare) sau din țară (Vatra Veche).

Umberto Eco spunea undeva că poți să-ți dai seama dacă o carte merită să fie citită, au ba, doar răsfoind câteva pagini, ici și colo, și eventual bibliografia. Cartea lui Dorin Nădrău nu are bibliografie dar, deschisă la oricare dintre capitole , te prinde în vraja verbului. Până la urmă, o carte nu trebuie decât să-și facă auzit cântecul de sirenă, care să-l atragă pe Ulise, cititorul pierdut pe sau între valurile filelor parcurse.

Fără să fiu un cititor de talia semioticianului italian, cred că un autor este citit din două considerente (lăsând deoparte, binențeles, pe cel de a fi la modă sau pe val, cum se spune mai nou): atunci când el, autorul, are ceva nou de spus, important pentru cultura universală, și atunci când aduce la lumină trecutul, așternând pe hârtie evenimentele la care a fost martor și depănându-și  amintirile despre persoanele pe care le-a cunoscut. Dorin Nădrău, cu acest recent volum, se încadrează în acest tipar, al cărților care, cum se spune pe aici, prin America, must be read, merită să fie citite.

Volumul incită încă de la… copertă, cum am menționat mai sus. Titlul poate părea incorect politic, într-o vreme în care, a-i cere cuiva să citească o carte – horribile dictu – tipărită, și mai mult, a-l invita la „exerciții de gimnastică a minții”,  te face pasibil de ofensă sau, mai rău, te lipești “ca marca de scrisoare” de o etichetă la modă: conservator, elitist, fascist. Câțiva ani în urmă, o caricatură mi-a atras atenția, puțin înțeleasă atunci. Niște tineri, cu ochii la o carte găsită pe jos, se mirau și se întrebau: How it works? Oare cum funcționează?

Cum (încă mai) știu să manevrez o carte, am deschis cu interes volumul lui Dorin Nădrău și am descoperit, chiar din Cuvântul înainte, că sunt pe aceeași lungime de undă (mentală) cu autorul. „Scopul declarat al scrisului meu”, citesc pe prima pagină, „este de a provoca ecouri recurente în mintea cititorului”.

Volumul este conturat în cinci secțiuni: 1. Românii în Statele Unite și Canada; 2. File din istoria, cultura și credința românilor; 3. Portrete neretușate de artiști memorabili; 4. Recenzii și referințe critice; 5. Gânduri, reflecții, amintiri și opinii necenzurate.

Chiar dacă am avut ocazia să citesc unele dintre eseuri, publicate anterior în varii reviste, adunate acum, între coperțile acestui volum, am realizat că ele formează un tot unitar și dau seamă de larga respirație intelectuală a autorului. Cele adunate în prima secțiune, ne vorbesc, de exemplu, despre emigranții români în America până la începutul secolului al XX-lea (Primii români în America și literatura de călătorie transatlantică pănă la 1900), despre strămoșii autorului, care s-au numărat printre acești emigranți, din generația „drumul și mia” (Pe urmele strămoșilor mei la Ellis Island) sau despre participarea românilor din America la Unirea din 1918, așa cum este reflectată în volumul publicat recent de preotul Remus Grama, volum care dă și titlul articolului (Românii americani și Marea Unire din 1918). Despre primul episcop al românilor din America și despre inima spiritualității creștine în Lumea Nouă vorbesc două articole distincte („Exilat în propria țară: Policarp Morușcă, primul episcop al românilor din America”, și respectiv „Vatra Românească la 80 de ani”) pentru ca următoarele două articole („La Câmpul Românesc” de la Hamilton, Canada”, urmat de „Trei zile în Mica Românie din Canada”) să descrie vizitele autorului în inima vibrantă a culturii românești pe teritoriul nord-american, la Câmpul Românesc de la Hamilton, iar ultimul capitol din prima secțiune să fie dedicat magistrului spiritual al acestei oaze de cultură românească, preotul poet Dumitru Ichim („Mă urmărește un gând: o biografie Dumitru Ichim”).

A doua secțiune se așează în umbra portretelor de mari români, personalități istorice, politice sau culturale: Regina Maria – mai româncă decât mulți români, din vremea ei sau de mai târziu, Domnița Ileana, Andrei Mureșianu, Iosif Vulcan, Sandu Tudor, Alexandru Mironescu, a unor străini de seamă, care au avut legături sau au scris despre români: Contele de Saint Aulaire, Henri Berthelot, William Culbertson, a unor evenimente importante din istoria contemporană a României, cum ar fi Constituția din 1866 sau a unui monument istoric, Castelul Martinuzzi, ce l-a impresionat pe autor.

Artiști, români sau străini, sunt cei care ne sunt aduși la rampă în a treia secțiune a volumului. Fie că este vorba de Anda Călugăreanu sau de Florian Pitiș, de Dorin Liviu Zaharia (iată un personaj care merită să fie mai mult cunoscut; trecerea lui meteorică prin viață a atins cu aripile geniului său pe mulți),  de Radu Gheorghe ori despre Florin Piersic (articol augmentat cu o fotografie a celebrului actor, cu dedicație către autor) sau Bob Dylan, se citește printre rânduri admirația și dragostea autorului pentru acești muritori cu har artistic, care au făcut mult mai frumoasă viața a milioane de oameni.

Despre cărți, autori sau cenacluri literare, cititorul găsește informații folositoare în a patra parte a volumului. Cartea soților Will și Ariel Durant, „Lecțiile istoriei” este urmată de prezentarea unei alte cărți, ce merită a fi mai bine cunoscută, cel puținde către românii din America. Este vorba de volumul „Statele Unite ale românilor”, sub semnătura lui Dorian Branea, actualul director ICR New York. La fel și volumul „Kogaion. Cercetari multidisciplinare la sanctuarele dacice din Munţii Orăştiei”, al istoricului și cineastului Timotei Ursu, care vine cu noi argumente arheologice în reactualizarea importanței centrului sacru al dacilor. Interesul pentru teritoriul sud vestic al României, pentru Banatul de unde își trage rădăcinile Dorin Nădrău, este deplin ilustrat în eruditul eseu dedicat unui volum despre vechiul teritoriu românesc: La centenar: Granița Banatului 1918-2018, semnat de doi istorici redutabili: Sorin Berghian și Dinu Barbu. Tot cu pana muiată în dragoste scrie Dorin Nădrău despre doi poeți pe care-i are aproape de inimă: Dumitru Ichim și Mircea Ștefan, respectiv despre poemele haiku ale preotului poet din Canada și despre volumele Zero Absolut și trilogia „Dincolo de singurătate, Vinovat de septembrie, Înțelepciunea bufonului”, ale poetului echinoxist mutat în Ohio. Și tot admirația îl împinge să scrie frumoase pagini despre o monografie închinată unei personalități de exceptie, scriitoarea și, în același timp, sufletul multor activități culturale româno-americane, profesor doctor Anca Sîrghie, imortalizată într-un volum publicat de curând de către cercetatoarea Ada Stuparu.

Ultimele două eseuri din această secțiune, mulțumiri autorului pentru menționare în acest volum, sunt dedicate Cenaclului „Mircea Eliade” din Colorado, pe care am onoarea să-l moderez, de mulți ani, împreună cu Simona Sîrghie, colega mea, în mijlocul comunității de români din statul de la poalele Munților Stâncoși.

Diversitatea temelor abordate în eseurile din ultima secțiune a volumului, arată încă o dată, dacă mai era nevoie, interesul pluridisciplinar al autorului, cu deschideri în varii direcții culturale, însoțite de fine observații critice sau chiar sarcastice, acolo unde își găsesc locul. Subiectele abordate, Imperiul Bizantin și Uniunea Europeană, vizita la o bibliotecă americană sau o călătorie de o zi în Santo Domingo, reflecții pe marginea legendei mititeilor, a șmecheriei la români sau a ștruluibatice lingvistici actuale, își găsesc locul alături de gânduri scrise la aniversarea poetului Tristelor, la recitirea critică a gazetăriei eminesciene sau pe marginea disperării cioraniene.

Libelli habent sua fata, cărțile își au soarta lor, spunea maurul Terentianus, două milenii în urmă. Și avea dreptate. Depinde însă, în ce mâini ajung cărțile dar mai ales la ce minți.

Dorin Nădrău tocmai ne-a trimis o invitație la exerciții de gimnastică a minții. R.S.V.P.

Foto. Sebastian Doreanu