Afganistanul negru și Occidentul ipocrit

Afganistanul negru și Occidentul ipocrit

Autor: Ramona Sandrina Ilie (Alexandria, Egipt)

Afganistanul a devenit mai mult decât oricând un loc al terorii. Astăzi, am văzut pe aeroportul din Kabul scene pe care nu le voi uita prea curând…imagini ale disperării crunte! Oameni care se înghesuiau pe aeroport către avionul speranței, oameni care se călcau la propriu în picioare, care s-au agățat de avion și care au murit, prăvălindu-se în gol de la înălțime. Alții au fost împușcați mortal în timp ce încercau să își salveze familiile, înghesuindu-se către scara avionului. Astăzi, au murit mai multe suflete, suflete care au sperat că vor avea șansa să poată ajunge într-un loc unde viața înseamnă și altceva decât război, teroare și jihad.

De azi, femeile nu mai au voie să muncească, să meargă la coafor sau să se educe. Multe deja au fost luate cu forța de forțele talibane, iar unele au fost alese de mirese. Miresele morții și ale disperării!

Foto. Un salon din Kabul obligat să șteargă imaginile femeilor de pe pereți…

În acest timp, ziarele scriu știri, redau imagini, politicienii dau din colț în colț, iar unii reprezentanți ai marilor guverne dau declarații halucinante despre „succesul trupelor în Afganistan”. Probabil din fotoliile lor mari, din siguranța locului unde s-au născut, departe de haosul pe care l-au creat, așa se vede Afganistanul: un succes!

Mulți își dau cu părerea despre bărbații afgani, despre femei, despre barbari, dar foarte puțini sunt cei care cunosc istoria locurilor și evenimentele derulate de după 11 septembrie încununate cu moartea lui Osama bin Laden. În fapt, problema pe care o vedem noi acum se datorează și a ceea ce s-a întâmplat atunci, dar nu doar.

Taibanii promiteau reinstaurarea securităţii şi păcii în zonele paştune din Pakistan şi Afganistan, dar şi impunerea versiunii lor austere de Şaria sau legea islamică.

Studenţii (traducerea cuvântului taliban) au început să cucerească puterea pornind din sud-vestul Pakistanului, în septembrie 1995 capturând provincia Herat de la graniţa cu Iranul, ca în 1996 să preia controlul asupra capitalei Kabul, unde l-au înlăturat de la putere pe preşedintele Burhanuddin Rabbani – unul din părinţii fondatori ai mujahedinilor care au format rezistenţa contra sovieticilor.

În anul 1998, talibanii controlau aproape 90% din Afganistan. Sătui de excesele mujahedinilor şi de încleştările interne, o mare parte din afgani i-au primit cu braţele deschise pe talibani. Aceştia s-au bucurat la început de o popularitate câştigată prin prisma succeselor repurtate în privinţa diminuării corupţiei, infracţionalităţii şi securizării drumurilor şi arterelor de comerţ. Dar, pe de alte parte, ei au introdus pedepsele şi execuţiile publice în acord cu şaria pentru adulteri, criminali şi hoţi. Bărbaţii au fost obligaţi să poarte barbă iar femeile burka, care le acoperă din cap până în picioare. Totodată, erau interzise televiziunea, cinematografele, muzica iar fetele nu mai puteau merge la şcoală după 10 ani. În cei cinci ani cât s-au aflat la conducere, talibanii au fost acuzaţi de abuzuri asupra drepturilor omului şi artefactelor culturale.

Unii spun că talibanii sau „studenţii” în limba paştu, s-au grupat la începutul anilor 1990 în nordul Pakistanului, după retragerea trupelor sovietice din Afganistan. Se crede că mişcarea predominant paştună a luat naştere la seminariile religioase care se ţineau în Pakistan cu ajutorul finanţării Arabiei Saudite şi unde se predica o line dură a islamului sunit, dar din discursul lui Pervez Musharraf, reiese mult mai aproape de adevăr cine sunt talibanii și cum au ajuns ei ceea ce au devenit astăzi.

„Statele Unite si Pakistanul au participat la jihadul împotriva trupelor sovietice in Afghanistan, în timpul razboiul din anii ’80, a declarat, la Washington, fostul preşedinte pakistanez Pervez Musharraf, citat de RIA Novosti.

„Între 1979 şi până în 1989, am lansat jihadul împotriva trupelor sovietice. Spun noi pentru că era vorba despre Statele Unite şi Pakistan. Calific acest război drept jihad pentru că am dorit să implicăm mujahedini din toată lumea” în lupta împotriva Armatei Roşii, a precizat el.

„De asemenea, am antrenat şi înarmat pe teritoriul nostru talibani, înainte de a-i trimite în Afghanistan”, a adăugat fostul preşedinte.

Rezultatul acestui „jihad” este cunoscut astăzi de întreaga lume: Mujahedinii au „importat” ideile wahhabismului şi, după ce talibanii au ajuns la putere, în 1996, Afghanistanul a devenit un centru al terorismului.

Acum, Statele Unite culeg în Afghanistan şi în Pakistan fructele politicii de susţinere a mujahedinilor în perioada Războiului Rece, fapt recunoscut şi de oficiali americani, printre care şi Secretarul de Stat Hillary Clinton, a comentat el.

Aceasta este prima intervenţie a lui Pervez Musharraf în faţa publicului american din momentul în care şi-a dat demisia. Pentru a evita o procedură de destituire, el a renunţat la funcţie în august 2008, după care s-a exilat la Londra.” (Sursa: hotnews)

Cine sunt talibanii știm sau putem vedea, dar cum au ajuns în această ipostază „fericită” pentru ei, vom afla în viitor cu siguranță. Până atunci avem cele două prezentări ale talibanilor și putem deduce 100% că talibanii nu puteau deveni o forță fără să fie înarmați și pregătiți militar! Nici nu puteau exista sau supraviețui pe timpul celor 20 de ani de staționare a trupelor americane și a aliaților, dacă nu ar fi existat interese și compromis. De ce interese? Deoarece altfel nu înțeleg cum, în 20 de ani, SUA nu a reușit să șteargă de pa fața pământului niște militanți islamiști care nu aveau nici 10% din pregătirea lor militară?!

Cu banii pompați în trupele staționare și activitatea din Afganistan, SUA ar fi putut rade Afganistanul de tot și ridica de la zero. Plus probabil alte două țări mai mici și câteva armate sofisticate care să lupte împotriva terorismului!

În „Adevărul” am citit astăzi (16 august, n.red.) unul din cele mai bune articole, dacă pot să numesc așa un strigăt extraordinar de uman, corect pus în pagină și vertical, care ne îndeamnă la a gândi corect asupra evenimentelor din Afganistan. Petre M. Iancu este singurul jurnalist care a pus degetul pe rană și a avut curajul de a reda adevăratele probleme de acolo și din politica occidentală, o politică a filistinismului, a ipocriziei crase și iresponsabile.

Articolul distinsului Petre M. Iancu este aproape perfect acest articol, până la faza cu americanii care nu au avut nimic de câștigat din Afganistanul „sărac”. O fi sărac pentru afgani și cei care nu au acces la toate datele, dar nici o țară nu staţionează 20 de ani într-un loc de unde nu are de câştigat ceva. Nu e opiumul, deși și acesta a fost oricât ne învârtim după deget. Cine sunt talibanii? Foștii mujaedini pe care SUA i-a înarmat și ajutat să lupte.

Mai mult de atât nu are rost să se spună în acest genocid al umanității. În comparație cu alții eu nu am nici cea mai mică îndoială de faptul că totul s-a știut dinainte și că, serviciile secrete nu au fost străine de ce urma să fie. Doar niște naivi pot crede asta. Și totuși, cunoscând consecințele, au permis invadarea țării de islamiștii radicali. Nu, nu sunt printre cei care cred că armata nu a vrut să răspundă atacurilor talibane și nici printre cei care cred că oamenii și-au dorit să ajungă din nou în Evul Mediu. Nu cred asta, deoarece sunt una din persoanele care trăiește în lumea arabă și vede cum oamenii își doresc schimbare, drepturi și o viață liniștită.

Organizațiile pentru apărarea drepturilor omului tac! Sunt absente total! De ce? Afganii și femeile afgane nu merită deloc atenția dumneavoastră? Ei nu sunt oameni care să aibă dreptul la viață și demnitate?

Mulți se întreabă și judecă faptul că la aeroport sunt mai mulți bărbați decât femei sau copii. De ce? Deoarece acestora li s-a facilitat evacuarea, țintele talibanilor fiind cu precădere jurnaliştii, judecătorii și activiştii pentru pace. Femeile în poziţii de putere sau activiste vor fi vânate de asemenea, iar acolo unde nu vor fi găsite, familiile lor vor suferi torturi de nedescris și moartea în ultimă fază. Dar nu înainte de a plăti pentru că au fost „răi credincioși”!

Marile puteri fac doar valuri, transmit mesaje și se șterg pe mâini, iar oamenii rămân în lagărul morții. Cândva am trăit un Auschwitz și ne-am promis cu toții că nu vom mai permite să existe altul. Iată-l! Un lagăr de concentrare mai mare, unde oamenii nu mor doar torturați, violați ci și spiritual, moral, sufletește! Un lagăr în care femeile nu mai au nici un drept și în care vor fi doar o bucată de carne, uneori chiar mai puțin valoroasă decât viața unei cămile sau a unei oi.

Celor aproximativ 85.000 de talibani li s-a permis tacit de către toți să preia o țară!

Acum…

Întrebarea esențială este însă aceasta: De ce s-a permis invadarea Afganistanului de către talibani?

Răspunsul este cel care dezleagă toată situația și îl vom afla dacă nu foarte curând, în următorii ani, când interesele reale ale occidentalilor în această situație vor ieși la iveală sub o formă sau alta. Primăveri arabe nu vor mai fi, dar se pot naște cimitire de națiuni. Haosul este o tactică de luptă și fără să vreau îmi amintesc de „Anticarul din Kabul”, „Vânătorii de zmeie”, „Splendida cetate a celor o mie de sori” și nu pot să nu mă gândesc la schimbările radicale care au loc acolo chiar în momentul în care eu scriu aceste rânduri. Nu pot să nu mâ gândesc cu groază și tristețe la câte vieți atârnă în deznădejde și disperare în Afganistanul fricii!

S-a ucis o națiune, vise, o cultură, o țară! Ce vedem acum este un priveghi a unor destine care au avut neșansa de a se naște pe niște tărâmuri măcinate de lupte și războaie, un tărâm al spaimelor nesfârșite, un tărâm unde încă se construiesc și conduc cuiburi teroriste de șerpi.

Foto. Cortina a căzut ca o ghilotină peste Afganistan, iar marile puteri aplaudă din umbra sălii!

Dumnezeu să îi aibă în grija Sa, deoarece lumea le-a întors spatele! Oamenii știu doar judeca lumile care le sunt străine și știu închide ușile în fața celor care le bat la poartă pentru a se salva! Dumnezeu să ne apere de război, deoarece iată, avem imaginea clară a cât de singure sunt națiunile neimportante în fața unei întregi lumi!

(16 august 2021)

Foto. Ramona Sandrina Ilie