Hora popilor

Views Counter: 321

Hora popilor

Autor: pr.dr. Cătălin Lungu (Montreal, Canada)

Mă aflam în Grecia, plecasem de câțiva ani din țară cu binecuvântarea bisericii la o bursă de studii postuniversitare, oferită de Ministerul de Externe Ellen, solicitată fiind de Arhiepiscopia de la Atena, pentru studenții străini. După jumătate de an, am fost angajat preot în Biserica Greacă. La început, am fost numit slujitor secund la o biserică din orașul Kardița, iar după un an de zile, am fost numit preot paroh la o altă comunitate din apropierea respectivului oraș. Trecuseră câțiva ani de la hirotonia mea și aveam o oarecare experiență în preoție, cunoșteam destul de bine obligațiile morale de păstor. În programul meu pastoral, printre altele, se afla și purtarea de grijă a persoanelor vârstnice, alinându-le singurătatea și viața monotonă, prin organizarea de pelerinaje religioase, sau chiar câte o seară grecească, etc. În mai 2005, primesc un telefon de la părintele protopop, care îmi era vecin și bun amic, anunțându-mă că, imediat după cincizecime, în prima sâmbătă din iunie, va avea loc în comuna noastră un simpozion pentru persoanele de vârsta a treia. Bineînțeles că trebuia să ne implicăm destul de serios în organizarea unui spectacol cu artiști amatori de dansuri panelenice (dansuri din toate zonele grecești), cu orchestră tradițională, cu masă grecească, de unde nu puteau lipsi suflaki și miei la proțap, dar și acordarea unor diplome de onoare sau de merit, etc. Toate acestea, împreună cu protopopul, cu alți doi consilieri din partea primăriei și două doamne de la „Asociația femeilor misionare” le-am pus în ordine într-un timp record. Noi în familie programaseam ca, în luna iunie, să mergem în țară, așa că preoteasa plecase cu fetele înainte cu o săptămână, urmând să plec și eu după weekend. În seara simpozionului, fiind singurul străin, venit la studii, am avut privilegiul să fiu așezat la masa invitaților de onoare, împreună cu Protopopul, preoteasa lui, un Episcop din zonă, Mitropolitul județului și Primarul cu soția. Masa noastră rotundă era așezată pe un podium, la o înălțime de două trepte de scară. Alături de noi, după ce coborai cele două trepte, era masa lungă a preoților, urmată de mesele cu participanți. La vremea respectivă, începusem să cunosc foarte bine caracteristicile poporului grec. Studiindu-l, pot spune că l-am „trăit”, metaforic vorbind, încă din antichitate și până la contemporaneitate.

Grecii – un popor cu oameni frumoși, renumiți pentru patriotismul lor puternic și pentru caracterul conservator foarte dezvoltat, exprimându-și dintotdeauna trăirile prin dans. De vor fi triști sau veseli, sau dacă pământul sub picioarele lor se va clătina, ei tot vor dansa. Credința, muzica și dansul, de-a lungul istoriei, au jucat un rol foarte important în viața grecilor. Dacă cineva le-ar fi luat acestea trei, i-ar fi desființat ca neam.

Sub cerul liber, ne-am lăsat captivați de frumoasele cântări și dansuri grecești unde trebuia și noi: Ierei, Protoierei și Arhierei, de la vlădică și până la opincă, să ne desfătăm la respectivul chiolhan, că, de, o așa paranghelie nu are loc prea des. În bogatul lor folclor, unul din 3-4 cântece sau strigături este despre popă și preoteasă, bineînțeles în limita bunului simț. În tradiția poporului grec, de multe ori, preotul este cel care începea dansul, având și rolul de protos (primul) în horă.

Mitropolitul face un semn discret și văd câțiva preoți cu ditamai bărbile și cu sutanele pe ei începând o horă în formă de semicerc. Pe mine mă distra această imagine, pentru că veneam dintr-o țară unde noi, preoții de mir (căsătoriți) nu dansăm cu sutana pe noi. La dansurile noastre populare românești cu sărituri și țopăieli ne-ar fi stat caraghios. Amuzându-mă de tot ce vedeam, protopopul vine cu propunerea să mă învețe să dansez grecește, dar l-am refuzat categoric. Mitropolitul îmi face semn să vin pe scaunul de lângă el, rămas liber pe moment, că vrea să-mi spună ceva. Ce-i drept, mă înțelegeam foarte bine cu mitropolitul, mai ales că eram la același profesor pe care îl avusese și el coordonator la lucrarea lui de doctorat; relația noastră era un pic mai colegială. Mă ridic și merg lângă mitropolit. Surâzător îmi spune:

– Părinte Constantin, acum, că ai învățat să vorbești grecește, îți propunem să înveți să și dansezi grecește, dar mai am o rugăminte. Uite, vezi, toți preoții au barbă mare, numai frăția ta nu. Chiar unul dintre ei mi-a reproșat cum că sfintia ta nu ai barba mare, de aceea te rog să o lași un pic mai mare, așa vrea și poporul nostru, așa este educat el.

– Exact, Înalt Prea Sfințite, poporul îl aveți așa cum l-ați educat și nu voi putea eu, un purice trecător, să schimb educația unui popor. Vă promit, însă, că voi învăța să dansez grecește, îmi place să dansez. Cât despre barbă, fiecare să și-o lase cât vrea el de mare, nu am nimic împotrivă, dar, pentru că m-ați rugat să o las un pic, o voi lăsa, iar pentru mine un pic înseamnă un cm. Peste 10 zile, barba mea va fi de trei cm, nimic mai mult. Dar totuși țin Vlădică (Despota), să vă spun, că am cunoscut preoți fără barbă sau și cu barbă scurtă care aveau mult mai multe calități decât mulți cu barba până la pământ și culionul (fes preoțesc) până la cer. Vă rog să mă iertați că îndrăznesc să vă spun, dar eu am sentimentul că iadul e plin și sătul de bărboși.

A zâmbit, lăsând pleoapele închise pentru câteva secunde, nici semn de supărare. Mă ridic și merg cu protopopul în hora popilor, să învăț a dansa grecește. Atunci, pot spune că am învățat sa dansez „Sirtaki”, cel din filmul „Zorba” și Karaguna, dans din zona Tesaliei. Am încercat și un dans din Macedonia grecească, dar n-am apucat să-l învăț prea bine. Oricum, m-am distrat de minune; nu am rezistat fără să nu sun acasă, să afle și ai mei de isprava mea. Revin la masă și, în compania protopopului, sun pe celularul ce-l lăsasem la plecarea mea din țară. Răspunde fratele, dar cu el și cu tata vorbeam foarte greu, erau prea fuduli de urechi, trebuia să repet de 10 ori un cuvânt. Bucuros că a răspuns, o cer pe mama, ea participa totdeauna la glumele mele, zugrăvindu-le de multe ori mai frumos decât mine.

– Săru`mâna, mamă, hai să-ți dau o veste, știi bine că anul ăsta am făcut 8 ani de preoție. Și, în seara asta, la o distracție cu lume multă, am dansat cu sutana pe mine.

– Doamni ferești, măi băieti, doar n-ai înnebunit!

– Mamă, suntem mulți preoți, aici așa se joacă.

– A, da? Adicî șî pe-acolo sânt popi nebuni!

Eu îi traduc protopopului, iar el, râzând, îmi zice:

– Spune-i că sunt muuulți!

Nu apuc să-i spun și o aud pe mama.

– Măi băieti, mă auzi, oamenii ciia nu aruncă în voi cu sarmale?

– Nu, mamă, aici nu se mănâncă sarmale.

– Măi băieti, mă rog țâi sî ai grijî sî nu sî superi presfințâtu, preînălțatu sau cum boala îi mai spuniț voi la episcopu ceala a vostru, cari ț-o dat binicuvântari sî mergi la școli înalti. Șî bagî di samî, cî eu șî cu tac-tu am muncit pi brânci sî ti țânim în școalî, vez, ai grijî, nu cumva sî ti răspopeascî aciia di pe-acolo, cî ti răspopim șî noi.

– Mamă, fii pe pace, sunt aici cu mitropolitul, chiar el mi-a spus să dansez cu sutana pe mine.

– Apâi, dragu mamii, dacî șî mitropolitu ciala îi într-o urechi, însamnî c-ai nimerit-o ghini!

Am încheiat convorbirea cu mama, râzând puțin cu protopopul, apoi îmi întorc privirea la colegii care dansau „Sirtaki” într-un ritm rapid, zicând surâzător în sinea mea: Eu știu că sunt într-o ureche, da`când mă uit la ăștia, parcă-mi crește inima!

Dar să nu uităm că și profeţii, când l-au întâmpinat pe Saul, au dansat şi au cântat la instrumente (1 Sam. 10:5).

Foto. Cătălin Lungu

More Stories

„Schimb de experiență 360º între comunitățile românești”, oportunitate și conexiune globală. Proiect de schimb de experiență pentru diaspora românească

Visul american la… Pojorâta

Poezii umoristice

Leave a Reply Cancel reply

Donald Trump revine la Casa Albă

Recomandările gânditorilor antici greci în materie de fericire

BRICS la Kazan

The Economist, Elon Musk, SpaceX, Donald Trump și alegerile americane