Măsuri controversate ale guvernului de la București
3 min readMăsuri controversate ale guvernului de la București
Autor: Lili Crăciun (Oradea)
Nimic nu justifică scoaterea din spital a 100 de pacienți cu diferite afecțiuni ortopedice, unii operați iar alții așteptând să se opereze fiindcă spitalul se va transforma în spital covid. Nimic. Nici urgența, nici gravitatea cazurilor celor care au covid și care „nu mai încap” la secțiile ATI din celelalte spitale. De când și până când o afecțiune este mai importantă decât o altă afecțiune? Se moare și din pricina unor accidente care necesită operații făcute de un medic ortoped, nu numai de covid. Cum să externezi oameni abia operați? Cine răspunde pentru un eventual deces sau o agravare, o infectare a operației unui pacient trimis acasă?
S-a întâmplat ieri la București, la Spitalul Foișor, un spital specializat pe afecțiuni ortopedice care are în dotare 21 de paturi ATI şi 200 de paturi care beneficiază de aparate de oxigen.
Sars-cov 2 este o boală parșivă, recunosc. Am în jurul meu prieteni, cunoștințe și rude care au trecut prin ea. Unii s-au recuperat sau sunt în proces de recuperare, alții au pierdut bătălia. Dar este o boală care ne înconjoară, ne sugrumă viața și libertatea de un an de zile, nu are nici un guvern scuza luării pe nepregătite.
Dacă spitalul Foișor avea 21 de paturi ATI și 200 de paturi cu aparate de oxigen, de ce nu au fost achiziționate mai multe paturi ATI și mai multe aparate de oxigen cu care să fie dotate celelalte spitale?
Un an, a trecut un an. Nu o lună, două. Un an. Un an în care suntem zilnic amenințați că vine a nu știu câta cocoașă și al nu știu câtelea val. Iar guvernanții, în afară de a ne spune „stați în casă”, „nu umblați fără mască” n-au făcut nimic să ne protejeze sănătatea. Dacă știau atât de bine că vin alte valuri și alte cocoașe, era la mintea ultimului prost că vor avea nevoie de mai multe aparate de oxigen sau de ventilație, de paturi speciale pentru ATI. A făcut cineva ceva în acest sens? Nu. În afară de amenințări, de a aduce un popor întreg în pragul depresiei, nu a făcut nimeni nimic.
Eliberăm un spital în toiul nopții. Dăm afară o sută de oameni speriați, operați, cu dureri, îi trimitem acasă și Dumnezeu cu mila. De le-o fi bine, de le-o fi rău, nu ne mai interesează, am pasat răspunderea pe umerii medicilor de familie. Medicii de familie s-au specializat peste noapte în ortopedie?
Întâmplător, sunt un fost pacient al unui spital de ortopedie. Un accident, o triplă fractură maleolară. Am stat 15 zile în spital, zile de pre și post operatorii și știu durerea pacienților care ajung la medicul ortoped. Nu vine nimeni fiindcă nu are ce face acasă, se plictisește și adoră mâncarea din spital. Am avut norocul să fi avut accidentul în 2017. Dar dacă-l aveam acum? Și dacă eram internată la Foișor? Mă lua cineva pe sus și mă muta la un alt spital? Poate că am ales Spitalul Foișor fiindcă am vrut să mă opereze medicul X, în care am încredere. Mă trimit acasă fiindcă nu eram grav dacă tot pot să mă mișc, cum am înțeles că s-a exprimat, rece și indiferent, acest domn Arafat? Mi se amână operația? Cine își permite să-mi anuleze, să-mi suspende dreptul meu constituțional la sănătate?
E parșivă boala Sars-cov 2, recunosc. Dar e și mai parșiv modul în care au procedat autoritățile de la București. După un an în care au stat indiferenți, ca niște statui, fără să miște nimic referitor la dotarea spitalelor, au ajuns să dicteze cine să beneficieze de sănătate și cine nu, cine are drepturi ca pacient și cine nu. Noaptea, ca hoții? Parcă îmi aduce aminte de un slogan.
Foto. Lili Crăciun
