May 9, 2024

Curentul International

Curentul International Magazine

„Naufragiaţi” în paradis

12 min read

„Naufragiaţi” în paradis

Autor: Viorel Vintilă (California)

 

Andrei Mocanu, originar din Iași, a plecat din țară în 2004 cu destinația Canada. Clima neprietenoasă și iernile lungi din Canada, l-au determinat pe Andrei să migreze către locuri mai calde și după ce și-a aprofundat studiile în Hospitality Management la una dintre cele mai bune universități din Elveția – Swiss Hospitality schools, Les Roches – a ales ca loc de muncă cele mai exotice destinații din lume – Bermuda, St.Thomas, Ibiza, St.Martin, Virgin Gorda, Bahamas, Barcelona și într-un final s-a stabilit în Insulele St.Kitts și Nevis din Caraibe. În timp ce lucra pe megavasul rezidențial THE WORLD, a cunoscut-o pe soția sa, Antonia, cu care conduce împreună un resort de cinci stele în Insula Nevis. Datorită pandemiei actuale însă, a trebuit să rămână în carantină împreună cu soția și copilașul de doar 9 luni, Leo, pe insula Nevis în hotelul pe care îl conduc, încât pentru câteva luni au fost nevoiți să „naufragieze” în paradis…

 

Cariera de dentist nu l-a atras

 

Salut Andrei, spune-mi te rog când ai plecat din țară și unde ai făcut prima haltă?

Am plecat în 2004 după terminarea liceului împreună cu părinții și cu fratele mai mic. A fost un moment de cumpănă în viața mea, pentru că chiar fusesem acceptat în primul an la Facultatea de Stomatologie din Iași, însă, în același timp, voiam să văd și lumea. Când părinții mi-au dat opțiunea de a rămâne în România sau de a merge în Canada am ales cu bucurie să călătoresc. Uitându-mă înapoi la decizia luată cred că a fost o alegere înțeleaptă pe care nu o regret. Nu cred că aș fi fost un dentist dedicat, pentru că nu pot sta într-un singur loc, sunt într-o mișcare continuă – acum alerg prin toată lumea gestionând hoteluri de lux.

Foto. Antonia si Andrei Mocanu

Ajuns în Canada, nu cunoșteam pe nimeni, dar m-am conectat rapid cu grupul de români din zona Ottawa și am reușit în felul ăsta să aflu mai multe despre modul de viață canadian. Am luat lecții de engleză, apoi m-am înscris la colegiu și am studiat economie. Prima iarnă a fost teribilă, nu am fost pregătit nici cu ținuta adecvată de iarnă, dar nici mental, neștiind că iarna va dura 6-7 luni, iar totul va fi acoperit de munți de zăpadă mai mult de jumătate de an. Nu m-am așteptat să fie atât de de rece. Era o vremea atat de geroasă încât se congela și porcul în… portbagaj (râde). Era o vremea atât de geroasă încât se congela și porcul în congelator (râde). În prima iarnă petrecută în Canada am fost la un abator să luăm un purcel pentru proțap – că doar așa-i tradiția la români – împreună cu amicii din Ottawa. Am luat purcelul, l-am pus în mașină, iar până am ajuns acasă, purcelul a înghețat bocnă și luase forma portbagajului. A durat câteva ore bune până am reușit să-l scoatem din portbagaj (râde). Asta, ca să îți dai seama ce înseamnă o iarnă canadiană…

Ştiu că ai urmat cursurile de managament hospitality la una dintre cele mai tari universităţi din Elveţia…

După două ierni canadiene geroase şi lungi am decis că vreau să plec către „ţările calde” într-un loc paradisiac. În Canada, toată lumea din jurul meu lucra 12 luni pe an ca sa își permită o vacanță de o săptămână în Caraibe. M-am gândit cum ar fi să muncesc şi să trăiesc într-un loc de vis, unde să îmbin utilul cu plăcutul… Am realizat că va fi nevoie de timp şi nu se va întâmpla peste noapte, dar am avut o mare dorință şi ambiţie de a-mi îndeplini visul şi de a reuși. Am trecut la treabă şi am aplicat la cele mai bune facultăți de Management Hotelier din lume. Am fost acceptat la două dintre ele şi am decis că dragostea pentru stilul de viață din Europa şi calitatea programelor de management hotelier din Elveţia nu au rival în lume, așa că m-am înscris la un „Bachelors in Business Administration and Hotel Management” pentru o perioadă de 4 ani în Elveția, la Les Roches, unde am avut bafta şi şansa să primesc şi o bursă de studii.

Foto. INN Hotel

 

Dragoste la prima vedere

 

Cum ai ajuns pe vasul rezidenţial „The world”, unde ai întâlnit-o pe Antonia, cea care avea să-ţi devină soţie şi parteneră de job?

Lucram ca Manager de front office la un resort pe o insulă privată din Insulele Grenadine numită Canouan Island şi nu aveam nicio intenție să plec. Acolo am avut şi oaspeţi români. Într-o zi am primit un telefon pentru a lucra pe megavasul rezidenţial „The World”. Am fost recrutat de un head hunter care era specializat pentru angajări de manageri la companii de top în lume precum Google, Apple, Microsoft sau L’Oreal. A fost un process foarte lung – am dat 5 interviuri, un test psihologic şi am fost ales din 100 de candidați. În prima săptămână de lucru la un curs de inițiere pe vas am cunoscut-o pe Antonia. La început nu am realizat că este româncă pentru că avea un nume german ca nume de familie. Am intrat în vorbă cu ea în engleză şi după ceva timp am realizat că de fapt suntem amândoi români şi putem vorbi în românește.

Vedere din St Kitts si plaja din Nevis

A fost dragoste la prima vedere? S-a lăsat cucerită uşor?

A fost într-adevăr dragoste la prima vedere, dar mi-a trebuit mai bine de trei luni de făcut curte, până am mers la prima întâlnire. Cum relațiile în cadrul staffului erau interzise pe vas, a trebuit să fim foarte creativi. De exemplu, plecam de pe vas la ore diferite când eram în port, luam taxiuri separate şi ne întâlneam la restaurante cât mai îndepărtate de port unde nu era nici o șansă să fim văzuți de echipajul de pe vas (râde). Ştiu că am încercat să o impresionez cu talentul meu de poliglot – vorbesc patru limbi – însă imediat mi-a tăiat craca, deoarece ea vorbeşte fluent şase limbi. După câteva luni bune am reuşit să o cuceresc şi împreună am debarcat cu destinaţia Mexic unde am petrecut o vacanţă de vis pentru a ne cunoaşte mai bine. În anul 2017 ne-am căsătorit şi împreună avem un băieţel de un an.

Ce a urmat după „The World”?

Ne-am întors în Canada cu speranța de a ne adapta la viața normală dintr-un oraș mare. Nu am reușit să ne adaptăm la stilul de viață de acolo – eu cel puţin nu suportam să stau într-un birou şi să fiu îmbrăcat la costum în fiecare zi. Visam la soare şi căldură şi la o ţinută lejeră, de vacanţă. Acum lucrez în pantaloni scurţi şi șlapi, iar în birou nu stau mai mult de o oră pe zi – sunt tot timpul în mișcare interacționând cu oaspeții şi echipa mea. Stilul de viață în Caraibe e mult mai liniștit, oamenii de pe insulă sunt foarte prietenoși şi se împrietenesc foarte repede cu noii veniţi. Îmi amintesc când am aterizat pe aeroport şi am fost întâmpinat de șoferul hotelului… Eu, iniţial am vrut să îi strâng mâna, însă el m-a îmbrățișat spunându-mi: „No one is a stranger on Nevis”!

Foto. Basseterre, St. Kitts si Nevis

De ca aţi hotărât să ajungeţi în Canada?

În primul rând pentru că sunt multe beneficii pentru sănătate – asigurare medicală gratis – şi mai multe opțiuni de joburi bune. De asemenea, faptul că părinţii mei locuiesc în Ottawa, m-a determinat să aleg Canada. Însă, pentru mine, insulele din Caraibe mă atrag mult mai mult, deoarce stilul de viață de acolo este incredibil de relaxant şi de plăcut.

 

Moară de trestie de zahăr – acum 200 de ani – astăzi hotel de cinci stele

 

Când ai ajuns pe insula Nevis, sora mai mică a insulei St. Kitts?

Am zis să căutam ceva permanent – am obosit să tot schimb locurile; am fost în Bermuda, St. Thomas, Ibiza, St. Martin, Virgin Gorda, Bahamas, Barcelona şi British Virgin Island. Insula Nevis face parte din Insulele St. Kitts şi Nevis. Insula Nevis este mai mică şi are doar zece mii de locuitori. În februarie 2018 am zburat pentru un weekend să cunoaștem echipa de acolo şi să vedem despre ce e vorba. Acolo am cunoscut un cuplu de artiști, care sunt proprietarii Resortului Golden Rock Nevis – un loc superb de lux cu 11 camere şi 24 de locuri. Proprietarii ne-au plăcut pe loc, şi pe mine şi pe Antonia, iar noi la rândul nostru am fost impresionaţi plăcut de felul în care ne-au primit şi ne-au prezentat resortul Golden Rock Inn – şi imediat am acceptat să lucram acolo ca General Hotel Manager. Mai târziu aveam să aflu că proprietarul hotelului este Brice Marden, unul dintre cei mai renumiţi pictori abstracţi din lume, ale cărui tablouri se vând cu zeci de milioane de lei.

Descrie-mi te rog acest loc de vis unde lucrezi ca General Hotel Manager?

Golden Rock Inn – a fost renovat de artişti şi este decorat cu foarte mult gust, iar toate materialele sunt de cea mai bună calitate. Feţele de masă sunt țesute de mână la Paris, așternuturile sunt din bumbac egiptean, iar produsele de toaletă importate din Canada sunt number one în lume pentru hoteluri de lux.

În 1800 pe acest loc a fost o moară de prelucrat trestie de zahăr. Când proprietarii actuali au cumpărat proprietatea, au reconstruit clădirile vechi în același stil ca acum 200 de ani. Cărămizi imense din coral şi piatră vulcanică, obloane mari la fiecare geam şi 40 de acrii de grădină botanică la 330 metri altitudine unde începe pădurea tropicală. Sunt 11 vile care pot primi 24 de oaspeți şi avem un restaurant superb – cel mai renumit de pe insulă. Fiecare cameră este decorată într-un stil unic şi are o vedere superbă spre mare sau grădină. Obiectele din cameră au fost aduse din Maroc şi din insula grecească Hydra unde proprietarii merg foarte des.

Cum este să conduceţi – împreună cu soţia – resortul din Nevis?

Am studiat amândoi management hotelier în Elveția la cele mai bune şcoli hoteliere din Elveţia. Eu am studiat la Universitatea Les Roches, iar soţia mea la Cesar Ritz. Avem amândoi standarde înalte şi ne susținem unul pe altul în tot ceea ce facem. În general eu mă ocup de partea de cazare, contabilitate şi de promovarea hotelului în America, în timp ce Antonia se ocupă de gestiunea restaurantului, de evenimente, nunți etc. Împreună ne ocupăm de staff şi încercăm să creăm concepte noi de meniu pentru Food & Beverage.

 

Servicii personalizate pentru oaspeţi

 

Câţi angajaţi aveţi? Am înţeles că peste 90% sunt localnici…

Avem 50 de angajați, iar marea majoritate sunt caraibieni. Oameni foarte călduroși la inima şi cu mult bun simţ şi respect. Majoritatea lucrează de 20-30 de ani la același hotel şi sunt foarte mândri că sunt angajații hotelului numărul 1 de pe insulă. Dacă lucrezi cot la cot cu ei şi îi ajuți în vremuri grele vei fi apreciat. Am legat prietenii la fiecare hotel la care am lucrat până acum şi întotdeauna după ce am plecat am lăsat loc de bună ziua. Respectă şi vei fi respectat, munceşte alături de ei şi vei fi apreciat!

Foto. Insula Nevis

Am citit foarte multe positive reviews de la cei care au fost acolo în Nevis. Cum reuşeşti să îi mulţumeşti pe turişti?

Am fost determinați să fim manageri la cele mai bune hoteluri din Caraibe şi să oferim o experiență unică oaspeților noștri. Nu poți avea succes dacă nu excelezi în fiecare departament până la ultimul detaliu. Uneori am lucrat şi 16 ore pe zi, fără nicio zi liberă timp de 4 luni, dar nu am simțit că lucram, pentru că facem totul din placere şi din pasiune – totul vine natural. Plecăm de la conceptul că fiecare guest este ca un oaspete în casa noastră… Încercăm să aflăm cât mai multe detalii despre clienți înainte să ajungă şi apoi adaptăm experiența șederii după fiecare client. De exemplu, știm ce mâncăruri preferate au oaspeții, ce vinuri le plac, ce fel de excursii îşi doresc şi organizăm totul pentru fiecare oaspete in parte. Bucătarul crează un meniu special pentru fiecare client.

Am să-ţi dau un exempu: acum câţiva ani am am avuț un cuplu de turişti care veneau de 30 de ani în acest resort. Acum câţiva ani am renovat camera şi am pus mobilă şi decoraţiuni contemporane, însă lor nu le-a plăcut această schimbare. Atunci am hotărât pe loc să le facem o surpriză şi le-am oferit o plimbare cu barca hotelului pentru câteva ore. În acest timp am redecorat camera lor, aşa cum şi-o aminteau cu mobilier clasic carabiean. Când s-au întors au fost atât de plăcut surprinşi, încăt le-au dat lacrimile de bucurie. De atunci, în fiecare an când vin, redecorăm camera în stil clasic, special pentru ei; avem mobila clasică păstrată în depozitul nostru. Ne face fericiţi să oferim un serviciu personalizat pentru fiecare client, iar asta cred eu că ne diferențiază faţă de celelalte hoteluri din Caraibe. We always try to go the extra mile!

 

Carantina în Paradis

 

În martie datorită pandemiei de virus, ai fost forţat să intri în carantină, un „naufragiat” în paradis – tu, soţia şi copilaşul de doar 9 luni. Cum este să fii în carantină într-un loc de vis?

Inițial am fost speriați pentru că guvernul a adoptat măsuri foarte stricte. Nimeni nu a avut voie să iasă din casă săptămâni întregi. Nici măcar angajații noștri. Aşa că am decis să ne mutăm din apartamenul nostru, în hotelul pe care îl administrăm, pentru a avea grijă de proprietate. Ne-am mutat cu toţii în hotel şi am realizat imediat că logistica de a locui într-o astfel de proprietate nu este deloc uşoară, însă amuzantă uneori. Este foarte greu să menţii o proprietate aşa de mare cu doar 2 angajaţi – eu şi soţia mea, Antonia. Sunt aproximativ 20 de acri cu plante native şi fauna de care trebuie să avem grijă. Sunt trei trasee superbe pe care le poţi parcurge: în vârful vulcanului, la cascade şi la lacurile de pe insulă. Dacă de exemplu, dimineaţa vrei să-ţi faci o cafea, trebuie să deschizi o bucătărie imensă, unde de regulă lucrează 18 oameni. Acum trebuie să mergem 100 de metri ca să ne bem cafeaua. Înainte, în apartamentul unde locuiam făceam doar 5 metri (râde). Aveam produse proaspete în fiecare zi – ananas, vinete, banane – şi peşte proaspăt de 3 ori pe săptămână adus de către pescarii de pe insulă. Dacă vrei să înoţi în piscină, trebuie să o cureţi măcar la 2 zile, altfel apa devine verde. A fost însă foarte frumos, noi doi, şi fiul Leo ne-am simţit atât de liberi şi am fost foarte relaxaţi. Aveam produse proaspete în fiecare zi şi peşte proaspăt de 3 ori pe săptămână. Este superb să te trezeşti în fiecare dimineaţă şi să ai o vedere la vulcanul de pe insulă. Carantina forţată ne-a dat şansa să petrecem cât mai mult timp cu Leo şi să ne ocupăm de el. Plăcerea lui cea mai mare este să se bălăcească în piscina hotelului de dimensiuni olimpice.

Dupa carantina forţată te-ai reîntors în Canada. Ce a urmat?

În fiecare an, în luna septembrie, venim în Canada în vacanţă, deoarece este sezonul uraganelor în Caraibe şi preferăm să fim cu familia în Canada. În această perioadă hotelul este închis pentru renovări. La mijlocul lunii octombrie se redeschide hotelul…

Ce planuri de viitor ai?

Vrem să mai stăm în Nevis până când va mai creşte Leo. Nu ne grăbim să placăm din paradis (râde). Suntem norocoși că avem șansa să conducem proprietăți unice în cele mai frumoase şi îndepărtate locuri din lume. Sperăm într-o zi să fim proprietarii unui hotel deosebit undeva în lume. Aventura continuă pentru noi… şi tot în paradis (râde).

Foto. Viorel Vintilă

2 thoughts on “„Naufragiaţi” în paradis

  1. Un interviu deosebit , de exceptie , cu oameni deosebiti ! Mi-a placut mult modul lor de gandire si cum au povestit totul ! Merita pretuire si le doresc mult succes in continuare !
    Felicitari Vioryny pt. interviu ! Imbratisari si zambete !<3

  2. Si o mica completare, oricine si-ar dori sa locuiasca cateva luni pe an in acest paradis, cu siguranta !<3 Bisous , pentru un somn lin si linistit, dupa orarul din America !<3

Leave a Reply to elena constantinescu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.