Parastas pentru Eroii Basarabeni ai Neamului, 27 martie 2024, care a avut loc la Catedrala Română Ortodoxă „Sf. Maria” din Cleveland, statul Ohio

Parastas pentru Eroii Basarabeni ai Neamului, 27 martie 2024, care a avut loc la Catedrala Română Ortodoxă „Sf. Maria” din Cleveland, statul Ohio

Autor: Arh. Marina Negrilă (Cleveland, Ohio)

Mi-am făcut deja o datorie din a-i comemora în fiecare an pe Eroii Basarabeni ai Neamului, cei care prin lupta lor curajoasă au realizat unirea Basarabiei cu România la 27 martie/9 aprilie 1918.

Am crescut în casa părinților mei într-o atmosferă de profund respect pentru acești eroi, le știam numele din conversațiile auzite în copilărie, iar pe descendenții unora dintre ei, i-am cunoscut personal. Părinții mei fiind și ei descendenții eroilor din 1917-1918, pot mărturisi că vorbesc din proprie experiență. În casa în care am crescut, acești eroi erau citați ca fiind Fruntașii Unioniști Basarabeni.

De asemenea, din cartea memorialistică a bunicului meu Dimitrie Bogos: La Răspântie, Moldova de la Nistru 1917-1918, publicată la Chișinău în 1924, cunosc la prima mână evenimentele din acei ani, care au dus la împlinirea viselor de veacuri ale Românilor. Cartea a fost scrisă la câțiva ani după realizarea Unirii Basarabiei cu România și a descris evenimentele întocmai cum au fost, întocmai cum le-a trăit chiar autorul. Pentru o redare veridică a evenimentelor, sursele pe care le-a consultat bunicul pe când scria cartea au fost: jurnalul său zilnic și al fratelui său Vladimir Bogos, articole din ziare și reviste basarabene din 1917-1918, cartea lui Constantin Stere „Marele război și politica României”, manifeste, telegrame, adrese din acea perioadă. Însuși Nicolae Iorga menționează în lucrarea sa O Viață de Om, așa cum a fost, pe „basarabeanul Bogos” ca fiind „autorul unei folositoare cărți despre unirea provinciei sale”.

Foto. Catedrala Română Ortodoxă “Sfânta Maria” din Cleveland, Ohio

În această comemorare sunt menționați nominal numai un număr restrâns de persoane: în principal, cei pe ai căror descendenți i-am cunoscut personal, sau cei pomeniți în cartea La Răspântie în legătură cu evenimentele descrise. Cei menționați nominal la această pomenire nu sunt nici pe departe toți cei care au participat la acțiuni ce au contribuit la actul istoric al Unirii Basarabiei cu România la 27 martie 1918. Lista ar fi fost mult mai mare, s-ar fi ridicat la câteva sute de nume, pe care astăzi le cuprindem în denumirea generică: Generația Unirii. Au fost o generație binecuvântată de patrioți basarabeni, în care îi includem pe cei 86 de membri ai Sfatului Țării, cei care au votat deschis și nominal Unirea Basarabiei cu România. Alături de ei s-au aflat patrioții ardeleni și bucovineni, cu mai multă experiență în lupta pentru unitate națională, care i-au sfătuit și ajutat fizic și moral.

A fost generația bunicilor mei, care s-au aflat la momentul potrivit, la locul potrivit: bunicul matern Dimitrie D. Bogos, frații săi Vladimir și Sergiu și sora lor Nina și bunicul patern Mihail A. Manuilov, intelectuali născuți în vechi familii de moldoveni trăitori de sute de ani pe pământul Moldovei dintre Prut și Nistru, parte din Moldova lui Ștefan cel Mare. Auzindu-le numele răsunând în biserică, mi se pare că-i readuc la viață.

În cursul acelui an providențial, cu 106 ani în urmă, s-a realizat unirea Românilor într-un singur stat unitar, Statul Național Unitar Modern Român, s-a înfăptuit Marea Unire. Împrejurări specifice fiecărui ținut, au făcut ca Basarabia să vină prima la Țara Mamă România la 27 martie/9 aprilie 1918, a urmat Bucovina la 15/28 noiembrie 1918 și în final Transilvania, Banatul, Crișana și Maramurașul la 18 noiembrie/1 decembrie 1918.

Ne amintim cu pioșenie de acești eroi. Au fost cu toții martiri, căci toți au fost persecutați de regimul comunist, și, chiar dacă nu toți au fost omorâți în mod direct de NKVD-ul sovietic sau de Securitatea din România, au murit săraci, nu numai material, dar cu idealurile distruse. Mulți au dispărut fără urmă, nu se știe care le-a fost soarta, prin ce locuri străine au murit și în ce condiții.

Foarte puțini au reușit să ajungă la o vârstă mai înaintată, poate numai datorită unei sănătăți deosebit de robuste, astfel că s-au întors din locurile unde au fost deținuți: închisori din România sau Gulaguri sovietice. Aceștia sunt doar câteva persoane din câteva sute. Majoritatea lor a plătit cu viața eroismul de care au dat dovadă în anii 1917-1918.

În fiecare an la 27 martie, în România comunistă, părinții mei celebrau Parastasul pentru Fruntașii Unioniști Basarabeni, împreună cu toți urmașii acestor eroi. Se cunoșteau și erau prieteni încă din copilărie și manifestau între ei dragoste frățească și respect. Nu se gândeau la eventualele repercusiuni neplăcute ce puteau apare, ci doar că aveau datoria sfântă de a menține trează memoria înaintașilor lor. Era o plăcere să-i privești și a fost o onoare pentru mine că i-am cunoscut.

Începând cu anul Centenarului înfăptuirii României Mari, la Catedrala Română Ortodoxă “Sfânta Maria” din Cleveland, am reluat tradiția instituită de părinții mei în România și inițiez, organizez și sponsorizez Memorialul pentru Eroii Basarabeni. Preotul paroh dr. Remus Grama oficiază slujba de Parastas cu har și dedicație.

Glorie Eternă Eroilor Unioniști!

*

Limba noastră cea română
de Grigore Vieru

Sărut vatra şi-al ei nume
Care veşnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română.

Cânt a patriei fiinţă
Şi-a ei rodnică ţărână
Ce-a născut în suferinţă
Limba noastră cea română.

Pre pământ străvechi şi magic
Numai dânsa ni-i stăpână:
Limba neamului meu dacic,
Limba noastră cea română.

În al limbilor tezaur
Pururea o să rămână
Lomba doinelor de aur,
Limba noastră cea română.

~

Fotografii din timpul slujbei de Parastas pentru Eroii Basarabeni ai Neamului, oficiată de preotul paroh Remus Grama, la 27 martie 2024

(Arh. Marina Negrila, 27 martie 2024, Catedrala Română Ortodoxă Sf. Maria, Cleveland, Ohio)

Foto. Marina Negrilă