România după șocul Schengen

România după șocul Schengen

Autor: Nicholas Dima (Tucson, Arizona)

Am fost un opozant ferm al regimului comunist şi ca redactor la postul de radio Vocea Americii eram bine cunoscut pentru integritatea mea morală. Prăbuşirea comunismului în decembrie 89 m-a determinat să-mi schimb însă radical atitudinea şi să sprijin fără rezerve integrarea României în structurile occidentale. În acest scop am depus toate eforturile pentru ca ţara să reobțină clauza naţiunii celei mai favorizate şi să revină în familia ţărilor democrate. Ulterior, am susţinut aderarea României la Uniunea Europeană şi cooptarea ei în Alianţă NATO. La vremea respectivă eram optimist şi sperăm într-o schimbare reală a situaţiei deplorabile din ţară după 45 de ani de comunism.

Au trecut trei decenii de atunci şi România s-a schimbat, dar numai de formă, nu şi în fond. Integrarea în UE s-a realizat, dar greu şi cu puţine avantaje economice, iar admiterea în spaţiul Schengen este amânată şi blocată de ani de zile. De cine şi din ce motive? Răspunsul e complex, e cinic pentru Occident şi e penibil pentru Bucureşti. Pentru Occident şi pentru unii din vecinii ţării, motivele sunt economice, etnice şi geopolitice. Pentru guvernanţii români motivele sunt multiple, între care: lipsa de viziune cauzată de incompetenţă şi oportunism, corupţie, interese personale şi servilism. Cu asemenea trăsături şi atitudini nu te respectă nimeni.

Faptul că integrarea în Schengen a fost din nou amânată reprezintă doar un simptom al unei maladii grave şi adânci. În timpul comunismului se spunea: „Noi ne facem că muncim şi ei se fac că ne plătesc!”. Fiii nomenclaturii de ieri care conduc azi ţara au transformat vechea zicală… Noi mimam democraţia şi ne vedem de interese. Guvernanţii noştri împreună cu afaceriştii venali din Vest îşi văd de interese: Au vândut pădurile, au demolat uzinele şi le-au vândut la fier vechi, au vândut petrolul, au prăduit flota oceanică, negociază în secret gazele din Marea Neagră, şi lista continuă…

Fostul preşedinte american Abraham Lincoln afirma cândva: „Poţi să înşeli toţi oamenii odată; poţi să înşeli un om tot timpul, dar nu poţi înşela toţi oamenii tot timpul!”. Pe cine înşeală liderii de azi mimând democraţia, vânzând resursele ţării şi amanetând soarta întregii naţiuni? Şi cât timp va mai continua mascaradă? Unde sunt cinstea, competenţa şi demnitatea? Unde sunt interesele naţionale?

Naţiunile sunt ca o familie în care pater familia, guvernul, se îngrijeşte de fiecare membru. E adevărat că nu e uşor să te îngrijeşti de ţara ta menţinând în acelaşi timp un echilibru armonios cu lumea internaţională. În acest scop trebuie promovaţi la conducere liderii cei mai competenţi.

Din punct de vedere economic, mulţi români trăiesc azi în sărăcie. Unde e prosperitatea promisă? Avem într-adevăr libertate fizică, dar patru milioane de români apţi de muncă au plecat din ţară lăsând în urma lor bătrâni şi copii singuri. Avem magazine pline cu alimente din toată lumea, dar au fost sacrificaţi micii producători locali. Avem şcoli şi universităţi, dar ce se învaţă în ele? Ce perspective li se oferă tinerilor absolvenţi?

Pe plan etnic şi geopolitic situaţia nu e roză nici în ţară şi nici în Europa. Ungaria nu a renunţat la Ardeal şi Ucraina nu dă nici un semn că ar fi dispusă să negocieze cu noi. De fapt nici nu are cu cine negocia atâta timp cât conducătorii noştri sunt instalaţi în birouri somptuoase pe salarii grase şi aşteaptă pensii nesimţite. Pentru ei, cu sau fără Schengen, e la fel de bine. Ei nu doresc să schimbe nimic. Se va schimba însă lumea din jurul lor, dar atunci va fi prea târziu să mai repare ceea ce au neglijat timp de peste 30 de ani.

În ultimele trei decenii România s-a aruncat orbeşte în braţele Americii şi ale Israelului. America are interese strategice globale şi va apăra probabil Europa în cazul unei catastrofe nucleare. Să sperăm însă că nu se va ajunge acolo. În ce priveşte Israelul, acesta îşi urmăreşte interesele economice şi politice proprii. România ar trebui să cultive însă relaţii strânse în special cu marile ţări vest-europene şi, de ce nu? Cu China, tara pe care nimeni nu o mai poate distruge fără să pericliteze existenţa întregii omeniri.

Referitor la opoziţia actuală a Austriei, dacă se dovedeşte că respingerea aderării la Schengen se datorează numai ei, ar trebui să i să răspundă în mod ferm: boicotarea unor produse şi servicii austriece, controlul strict al afacerilor ei în ţară, interzicerea firmelor care aduc prejudicii României. Pentru asemenea măsuri e nevoie însă de lideri hotărâţi…

Pe vremuri făceam lobby în Congresul SUA în favoarea României. Azi trebuie să fac lobby la Bucureşti. Şi îmi amintesc cu un zâmbet amar pe buze ce îmi spunea fostul ministru român de externe Constantin Vişoianu acum 50 de ani: „E greu să-i înveţi pe români să fie şi buni români!”.

(Prof. dr. Nicholas Dima, USA, 15 decembrie 2022)

Foto. Nicholas Dima