Dacă politichie nu e nimic nu e cu Tudor Petruţ – Marea păcăleală

Dacă politichie nu e nimic nu e cu Tudor Petruţ – Marea păcăleală

Autor: Tudor Petruţ (California)

Pe vremurile de tristă amintire, să fi fost 2019, când Statele Unite ale Americii se scăldau în prosperitate urmărind cum creşte valoarea companiilor şi acţiunilor lor, exportau petrol şi gaze, preşedinte în funcţie era un guraliv, cănd simpatic, când agasant. Cu un solid suport popular, insuficient contra-balansat de lupta de clasă, de pizma şi ura întregii mişcări de stânga americane, Donald Trump era ca şi reales în funcţia supremă. Acuzat, investigat, hulit, criticat în presă şi pentru aerul pe care-l respira, prezidentul conducea lejer în sondajele de opinie.

În acelaşi timp, aflaţi în opoziţie şi în tranziţie, democraţii americani se obişnuiau cu avântul revoluţionar al aripii socialiste din partid. Printr-un grup de candidaţi la preşedenţie colorat dar lipsit de idei novatoare, plin de aplomb doar în a sublinia cât de mizerabil ordinar rasist xenofob misogin este celebrul portocaliu, democraţii păreau să nu aibă mari şanse în alegeri. Ba chiar, printr-o ciudată dinamică în rândul alegătorilor, senatorul independent Bernie Sanders, socialist declarat, devenea încet dar sigur favorit. Ceea ce a panicat partidul şi a generat o seamă de negocieri secrete care l-au adus în lumina rampei pe Joe Biden, eternul unchi al tuturor americanilor.

Apoi a sosit în vilegiatură tocmai din China tovarăşul Covid. O mană cerească, pardon – chinezească, pentru democraţi. Pandemia l-a îngenunchiat pe Trump, după care a urmat încercarea de revoluţie socialistă din vara anului 2020. America s-a divizat la maxim într-un război ideologic surd din care democraţii au ieşit învingători în primul rând prin propaganda din mass media americane, devenite unelte de partid. A revenit într-un rol principal doamna Kamala Harris. Alături de noua sa parteneră de dans politic, Joe Biden s-a relansat ca un unificator al sufletelor rănite de trumpism, moderat şi înţelegător.

Joe si Kamala s-au trezit la Casa Alba. Nici nu au trecut cinci minute în biroul oval că a început să se distingă marea păcăleală. Moderatul Joe Biden s-a dovedit a fi de fapt şi de drept sub influenţa socialiştilor democraţi. Hotărât să purceadă la fundamentala transformare a Americii, profesată de fostul lui patron Barak Obama. Nenea Joe se arată a fi un preşedinte a cărui agendă este să impună unei întregi naţiuni un plan de viitor al unei minorităţi politice.

Între timp crizele şi scandalurile n-au contenit. Marea păcăleală a ascuns din ochiul public şi simplul fapt că aleşii, din păcate, sunt cam incompetenţi. Că se distanţează de propriul ei preşedinte, păcălită la rându-i că vor guverna în tandem, doamna Kamala aproape a dispărut. Nu a durat mult şi alegătorii au descoperit marea păcăleală. Prin care l-au pus pe alesul lor, unchiul Joe, responsabil şef. Confruntaţi cu realităţile unei crize acute, în multe domenii, peste 70% din păcăliţi au hotărât că nu agrează cu direcţia în care se îndreaptă America, şi mai mult de jumătate (acuma) cred că Biden nu e în stare să conducă. Mai rău ca în sondajele de opinie din timpul Donald-ului.

Marea păcăleală propagată de democraţi şi de aleşii lor a fost desconspirată. Şi va avea consecinţe majore în viitoarele alegeri. Fraieriţi o dată (dar bine) marea masă a alegătorilor americani încep să descopere că socialismul nu e pentru ei. Şi că, pe ici-colo, pandemie au ba, era mai bine pe vremea aceluia…

Foto. Tudor Petruţ