Octavian Bivolaru – Ne-a lăsat testament să fim vrednici de sacrificiile martirilor și să le cinstim memoria

Octavian Bivolaru – Ne-a lăsat testament să fim vrednici de sacrificiile martirilor și să le cinstim memoria

Maria Toacă (Cernăuţi, Nordul Bucovinei, Ucraina)

Nu doar astăzi, 16 mai 2024, când ar fi împlinit vârsta de 88 de ani și ne-ar fi adunat în jurul său la momente mai vesele, ar trebui să ne amintim de Octavian Bivolaru, cel care ne purta pe unde trecutul încă doare, ne însuflețea la cele mai curajoase activități. „Ar fi azi pe Golgota mult mai trist ca-ntâia dată”, cum scria poetul Traian Dorz, dacă n-am avea (n-am fi avut) printre noi oameni ca regretatul președinte al Societății „Golgota” a românilor din Ucraina, ca să ne țină trează memoria, să ne amintească de cei care s-au jertfit pentru ca noi să respirăm mai liber. Mai ales, în luna iunie Octavian Bivolaru aprindea candela memoriei, chemându-i pe moștenitorii unui neam răstignit la momente de comemorare în jurul Troiţelor şi monumentelor ce întruchipează evanghelia suferinţelor românilor din ţinutul nostru.

De la Octavian Bivolaru mulți au învățat că drumul spre Golgota e un nesfârșit urcuș, pe cărări cu mărăcini, cei care-l străbat purtând povara grea a crucii. Regretatul preşedinte al Societăţii „Golgota” făcea parte din oamenii fără astâmpăr, mereu angajaţi în acţiuni folositoare comunităţii. Pe parcursul a 26 de ani de activitate, sub patronatul Societăţii conduse de Octavian Bivolaru, în localităţile româneşti din ţinut au fost înălţate mai mult de 40 de monumente şi 28 de paraclise în memoria jertfelor represiunilor staliniste, cea mai de consemnat realizare fiind memorialul ostașilor şi martirilor români din fostul cimitir militar din Cernăuţi (nerecunoscut încă de autorităţile ucrainene), la care Octavian Bivolaru ne aduna de Sărbătoarea Înălţării Domnului – Ziua Eroilor, și unde ne adunăm în fiecare an la această dată.

Despre asemenea oameni întotdeauna se spune că au plecat de prea timpuriu la Domnul, indiferent de vârsta la care sufletul li se înalţă la cer. Baştinei sale i-a lăsat monografia satului Culiceni, primind din partea consătenilor ca semn de recunoştinţă titlul de cetăţean de onoare. A avut mereu grijă de mica sa Patrie, exprimându-şi dorinţa ca, atunci când va fi luat într-o lume mai bună, să fie aşezat la loc de veşnică odihnă în pământul natal, acolo unde-şi dorm somnul de veci părinţii, străbunii – toţi români vrednici de pioasă pomenire. Drept continuator şi l-a dorit pe Vasile Răuţ, actualul preşedinte al Societăţii „Golgota”, care se străduieşte să-i urmeze cauza. Chiar dacă unii cred că e timpul să lăsăm în pace morţii şi să privim înainte, puterea noastră vine de la rănile istoriei, de la sfinte Cruci şi morminte – netăgăduită dovadă că străbunii au fost stăpâni pe acest pământ.

(Publicat în Curentul Internaţional, Anul XXV, Nr. 528, 2024, p.7)

Foto. Maria Toacă