Fruntașii unioniști basarabeni, eroi și martiri ai neamului românesc

Fruntașii unioniști basarabeni, eroi și martiri ai neamului românesc

Autor: Arh. Marina Antonia Negrilă (Cleveland, Ohio, SUA)

Listă întocmită pentru pomenirea din 27 martie 2024, ce a avut loc la Catedrala Română Ortodoxă Sf. Maria din Cleveland, Ohio, SUA

*

Alexandru Baltaga (14 aprilie 1861-7 august 1941), preot, deputat în Sfatul Țării a votat pentru Unire la 27 martie 1918. La 31 august 1940, când a fost arestat, avea 79 de ani. I s-au confiscat atunci 11 ordine și medalii. A decedat în urma terorii NKVD-iste la Spitalul regional din orașul Kazan, la 7 august 1941.

Dimitrie D. Bogos (14 iunie 1889-14 mai 1946), avocat, militar, politician, publicist. Șef de Stat Major al Armatei Republicii Moldovenești; Director adjunct de Război și Marină în al doilea Consiliu al Directorilor Generali (guvernul Republicii Moldovenești, cabinetul lui Daniel Ciugureanu). Primar de Chișinău între anii 1932-1934. În 1941, maior în Armata Română condusă de generalul Ion Antonescu, a luat parte la eliberarea Basarabiei răpită de URSS în iunie 1940. A rămas activ în armată până la sfârșitul războiului, iar la 29 octombrie 1945 a fost desconcentrat. S-a întors la București epuizat și grav bolnav. A intrat în tratament la Clinica Medicală a Spitalului Colentina, condusă de profesorul dr. Nicolae Gh. Lupu, sub directa îngrijire și supraveghere a acestuia. Nu a mai putut fi salvat și a decedat la 14 mai 1946, la București. A fost înmormântat la cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă București. În  1950, în timpul masivelor arestări operate de regimul comunist din România, Dimitrie Bogos a fost căutat de organele Securităţii, care nu s-au lăsat convinse de veridicitatea decesului său. Soția sa Isabella a fost somată să se prezinte la Procuratura Generală din București cu actul de deces, pentru a dovedi că el nu mai există.

Sergiu D. Bogos (1891-1976), economist, profesor, publicist; membru al Cercului Național al studenților și ostașilor români-basarabeni Deșteptarea din Kiev; participant la acțiuni pentru Unire; în perioada decembrie 1917-martie 1918 îndeplinește funcția de curier între Sfatul Țării și Guvernul României din Iași. În 1941 participă la eliberarea Basarabiei răpită de URSS în iunie 1940. A fost înmormântat la cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă București.

Vladimir D. Bogos (1 aprilie 1893-25 mai 1950), medic, politician, publicist. Președintele Cercului Național al studenților și ostașilor români-basarabeni Deșteptarea din Kiev; conducătorul studenților moldoveni din 1917-1918, la Chișinău; deputat în Sfatul Țării a votat pentru Unire la 27 martie 1918. Participând, ca medic, la campania de eradicare a tifosului exantematic, se îmbolnăvește de această boală, care îi afectează inima. A decedat în urma unui atac de cord la 25 mai 1950, la Spitalul Filantropia din București. A fost înmormântat la cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă București.

Nina D. Bogos, căsătorită Cazacliu (1897-1921), medic. Este una din cele trei studente, care, la 13 ianuarie 1918, îmbrăcate în culorile naționale, au întâmpinat Armata Română la intrarea în Chișinău. Era soră cu Dimitrie, Sergiu și Vlad Bogos, toți patru fiind copiii preotului Dimitrie V. Bogos (1865-1922) din Boldurești, jud. Lăpușna.

Nicolae Bosie-Codreanu (20 iulie 1887-1963), inginer, deputat în Sfatul Țării a votat pentru Unire la 27 martie 1918; Director General al Căilor Ferate, Poștelor, Telegrafului și Telefonului în primul Consiliu al Directorilor Generali (primul guvern al Republicii Moldovenești, cabinetul lui Pantelimon Erhan) și Director general pentru Lucrări Publice în al doilea Consiliu al Directorilor Generali (al doilea guvern al Republicii Moldovenești, cabinetul lui Daniel Ciugureanu).

Constantin Brăescu (21 ianuarie 1873-15 martie 1928), militar de carieră (a avut gradul de general), Sfatului Țării l-a numit Comandant al Regimentului Moldovenesc de Cavalerie; Director General de Război și Marină în al doilea Consiliu al  Directorilor Generali (al doilea guvern al Republicii Moldovenești, cabinetul lui Daniel Ciugureanu).

Ion Buzdugan (9 martie 1887-27 ianuarie 1967), avocat, folclorist, poet, publicist și traducător român din Basarabia; deputat în Sfatul Țării a votat pentru Unire la 27 martie 1918, secretar al Prezidiului Sfatului Țării.

Grigore Cazacliu (20 ianuarie 1892-24 decembrie 1959), avocat, deputat în Sfatul Țării a votat pentru Unire la 27 martie 1918. Împreună cu Pan Halippa, a participat la toate cele trei Uniri ale provinciilor române din anul 1918: la Chișinău, la Cernăuți și la Alba Iulia. Fiul său, Anatolie Cazacliu (20 martie 1926-28 iunie 2020), inginer constructor, a decedat în București în iunie 2020.

Teodosie Cojocaru (3 mai 1879-23 ianuarie 1941), militar de carieră, Director General de Război și Marină în primul Consiliu al Directorilor Generali (guvernul Republicii Moldovenești, cabinetul lui Pantelimon Erhan). Deputat în Sfatul Țării. A fost unul dintre conducătorii militari din Sfatul Țării. Primar de Chișinău în anii 1919-1920. A fost arestat la 13 august 1940, fiind acuzat de săvârșirea unor crime, conform Codului Penal al RSS Ucraineană. Torturat de către autorităţile sovietice, a decedat la 23 ianuarie 1941 în închisoarea nr. 1 din Chișinău.

Ștefan Ciobanu (24 noiembrie 1883- 28 februarie 1950), filolog, istoric, profesor, academician; deputat în Sfatul Țării a votat pentru Unire la 27 martie 1918, Director General de Instrucție Publică (în guvernul Republicii Moldovenești, cabinetul lui Pantelimon Erhan, cabinetul lui Daniel Ciugureanu, cabinetul lui Petre Cazacu).

Vladimir Cazacliu (1890-1950), inginer, vice-președintele Cercului Național al studenților și ostașilor români-basarabeni Deșteptarea din Kiev; conducător al studenților moldoveni din 1917-1918; deputat în Sfatul Țării a votat pentru Unire la 27 martie 1918.

Daniel Ciugureanu (9 decembrie 1885-5/6 mai 1950), medic, politician. Deputat în Sfatul Țării. În ianuarie 1918 a fost însărcinat cu formarea celui de al doilea guvern al Republicii Moldovenești, care a fost acceptat de Sfatul Țării la 16 ianuarie 1918, el ocupând funcția de Președinte al Consiliului Directorilor Generali (Prim-Ministru în guvernul Republicii Moldovenești). În calitatea sa de Prim-Ministru, la 27 martie 1918  a salutat Unirea Basarabiei cu România. În 1919-1920 face parte din delegația Basarabiei la Conferința de Pace de la Paris. După răpirea Basarabiei de către URSS în iunie 1940, aproximativ 120.000 de basarabeni și bucovineni s-au refugiat în capitala României și în alte locuri din țară. La București s-a înființat „Cercul Basarabenilor”, având ca scop ajutorul material al refugiaților basarabeni și plasarea lor în câmpul muncii. Conducerea cercului avea următoarea componență: președinte de onoare – Ion Inculeț, președinte executiv – Daniel Ciugureanu, vicepreședinți – Gherman Pântea și Nicolae Bosie-Codreanu, membrii – Pantelimon Halippa, Ion Pelivan, Petru Cazacu și alții. În noaptea de 5/6 mai 1950 a fost arestat de către organele Securității și decedează în aceeași noapte, în timpul transportului la închisoarea Sighet. Decesul lui s-a petrecut în condiții foarte suspecte, chiar în duba care transporta deținuții politici. Poate a fost un atac de cord, unii însă fac supoziția că, el fiind medic, avea acces la pastile letale și e posibil să fi avut cu el o astfel de pastilă. Ambele variante sunt incerte, nu vom mai afla adevărul. Conform unui martor ocular, moartea a fost subită, iar corpul lui neînsuflețit a fost aruncat din mașină, la marginea drumului, de către gardienii care îi însoțeau. Versiunea oficială de atunci, este departe de realitate. Mormântul lui nu a fost găsit, dar în 1993, fiul său inginerul Gheorghe Ciugureanu, a ridicat la Sighet o Troiță în memoria Martirului. Troița în memoria lui Daniel Ciugureanu se află alături de Troița în memoria altui Martir al neamului român, Iuliu Maniu. Tot în 1993, la cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă București, Gheorghe Ciugureanu a ridicat un Cenotaf (mormânt fără oseminte) pentru Daniel Ciugureanu. Cenotaful se află între mormintele lui Ion Pelivan și Pantelimon Halippa.

Vasile Cijevschi (1880-14 iulie 1931), studii în domeniul orientalisticii. Deputat în Sfatul Țării a votat pentru Unire la 27 martie 1918. Președinte al Congresului Ostașilor Moldoveni. Între 27 octombrie 1917 (ultima zi a Congresului Ostașilor Moldoveni) și 21 noiembrie 1917 (ziua deschiderii lucrărilor Sfatului Țării) a fost comisar militar al Basarabiei.

Ion Codreanu (Moș Codreanu) (14 aprilie 1879-15 februarie 1949), agricultor; deputat în Sfatul Țării a votat pentru Unire la 27 martie 1918; în cadrul Sfatului Țării, a activat în Comisia a II-a Agrară; a fost membru al delegației basarabene la Conferința de Pace de la Paris în anul 1919. La 25 iulie 1940 a fost arestat de către organele NKVD din Bălți, împreună cu alte 13 persoane și condamnat ca făcând parte din Blocul Moldovenesc și Sfatul Țării. Dintre cei arestați, numai el a supraviețuit datorită unui schimb de deținuți politici acceptat de guvernele român și sovietic, în mai 1941. Ion Codreanu a fost schimbat cu Ana Pauker (Ana Robinson), agentă a Komintern și unul din conducătorii PCR, în acel moment întemnițată la închisoarea din Dumbrăveni.

Ion Costin (1887-14 ianuarie 1940), avocat, publicist. A fost Director General de Interne, în Directoratul Republicii Moldoveneşti (guvernul Republicii Moldovenești, cabinetul Petre Cazacu). Deputat în Sfatul Țării, la 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România. A fost viceprimar și apoi primar de Chișinău între anii 1933-1937.

Anton Crihan (10 iulie 1893-9 ianuarie 1993), economist, politician, publicist; deputat în Sfatul Țării a votat pentru Unire la 27 martie 1918. În 1917 participă la organizarea cohortelor moldovenești din Odessa; în 1917 a fost Director Adjunct la Agricultură în Consiliul Directorilor Generali (guvernul Republicii Moldovenești).

Pantelimon Halippa (1 august 1883-10 aprilie 1979), studii de Fizică și Matematică, studii de Filologie, scriitor. Director al ziarului Cuvânt Moldovenesc, luptător pe tărâm național, a fost printre fondatorii Partidului Național Moldovenesc (martie 1917). A fost vice-președinte al Sfatului Țării de la înființarea acestuia la 21 noiembrie 1917, până la 25 septembrie 1918, apoi președinte al Sfatului Țării de la 25 septembrie 1918, până la 18 februarie 1919. La 27 martie 1918 când se votează Unirea Basarabiei cu România, este președintele ședinței Sfatului Țării. Împreună cu Grigore Cazacliu, a participat la toate cele trei Uniri ale provinciilor române din 1918: la Chișinău, la Cernăuți și la Alba Iulia. A fost înmormântat la cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă București. Fiul său, Nicolae Radu Halipa (1920-1998), inginer constructor, a fost președintele Asociației Pro Basarabia și Bucovina din București.

Vladimir Cristi (1880-1956), studii de Drept, studii de Agronomie; deputat în Sfatul Țării a votat pentru Unire la 27 martie 1918; Director General de Interne în primul și al doilea Consiliu al Directorilor Generali (guvernul Republicii Moldovenești, cabinetul lui Pantelimon Erhan și cabinetul lui Daniel Ciugureanu). În 1944 se refugiază în Austria; încercând să-l contacteze pe Constantin Argetoianu, este arestat de NKVD. A fost deportat în URSS. Adus în România, a fost deținut la închisoarea Văcărești, unde a decedat.

Theofil Ioncu (22 iulie 1885-16 martie 1954), studii de Economie și de Finanțe. A fost printre fondatorii Partidului Național Moldovenesc în martie 1917, a fost președintele acestui partid. Deputat în Sfatul Țării a votat pentru Unire la 27 martie 1918, Director General de Finanțe în Consiliul Directorilor Generali (guvernul Republicii Moldovenești, cabinetul lui Pantelimon Erhan și cabinetul lui Daniel Ciugureanu).

Ion Pelivan (1 aprilie 1876-25 ianuarie 1954), studii de Drept, politician, publicist. În timpul studenției este arestat ca membru activ al Cercului Național al studenților basarabeni de la Universitatea din Dorpat și deportat în nordul Rusiei. A fost printre fondatorii Partidului Național Moldovenesc în martie 1917. Blocul Moldovenesc l-a desemnat ca președinte al Sfatului Țării, dar maturitatea sa politică l-a făcut să renunțe în favoarea lui Ion Inculeț, candidat agreat de minoritățile naționale; deputat în Sfatul Țării a votat pentru Unire la 27 martie 1918. Director General pentru Justiție în cabinetul lui Petre Cazacu și Director General pentru Afacerile Străine în Consiliul Directorilor Generali (guvernul Republicii Moldovenești, cabinetul Pantelimon Erhan și cabinetul lui Daniel Ciugureanu). În această calitate a participat La Conferința de la Paris (1919-1920) și la cea de la Geneva (1922). După instaurarea dictaturii comuniste este arestat și deținut la închisoarea din Sighet, unde a decedat la 25 ianuarie 1954. A fost reînhumat la cimitirul Mănăstirii Cernica, lângă București.

Mihail Manuilov (22 iulie 1886-aprilie 1935), avocat, căpitan în Regimentul Moldovenesc de Cavalerie al Armatei Moldovenești, care a asigurat paza Palatului Sfatului Țării.

Onisifor Ghibu (31 mai 1883-31 octombrie 1972), născut la Săliște, județul Sibiu. Studii de Istorie, Filologie, Filozofie. În martie 1917 se mută la Chișinău, unde a avut o activitate bogată în mișcarea națională românească din Basarabia: a colaborat la redactarea programului Partidului Național Moldovenesc; a contribuit la acțiunea de organizare a învățământului în limba română; a fost propus ca delegat în Sfatul Țării și numele lui se găsește pe listele inițiale, dar mai târziu nu mai figurează. Profesor român de pedagogie, membru corespondent al Academiei Române și politician, luptător pentru drepturile și unitatea poporului român, este unul dintre făuritorii Marii Uniri de la 1918.

Foto. Marina Antonia Negrilă