April 10, 2024

Curentul International

Curentul International Magazine

Interviu cu actorul Georg Metzenrat

6 min read

Interviu cu actorul Georg Metzenrat

Autor: Adalbert Gyuris (Augsburg, Germania)

 

,,Nu regret nici azi greșeala…”

 

Viața este tare frumoasă, interesantă și cu multe surprize… Mi-am cntinuat copilăria și adolescența la Bocșa, la douăzeci de kilometri de Reșița, capitala județului Caraș-Severin. Am fost pe stradă peste douăzeci și cinci de băieți și cinci fete. Cel care a ajuns pe o treaptă mai sus de noi ceilalți, cel puțin așa cred eu a fost Georg Metzenrat care a a devenit actor. De menționat că marea handbalistă Christine Metzenrat-Petrovici este verișoara actorului Georg. Bunicii lor au fost din Nitzkydorf, localitate vecină cu satul copilăriei mele Izgar, comuna Vermeș.

Filmele cele mai importante în care a jucat actorul Georg Metzenrat: Rîul care urca muntele (1977, regia Cristiana Nicolae, debut, rolul principal), Doctorul Poenaru (1978, scenariu și regia Dinu Tănase, infirmierul Zaharia Trefenciuc), Vis de ianuarie (1979, regia Nicolae Oprițescu – ucenicul tipograf Mitruţ), Castelul din Carpați (regia Stere Gulea, 1981), Semnul șarpelui (1982, regia Mircea Veroiu), Dreptate în lanţuri (1984, regia Dan Pița).

În internet am găsit că actorul Georg Metzenrat a zis:

,,- Ce fac în viața mea de zi cu zi?

Ajut concetățenii români, încă încerc să joc teatru corect, încă vreau să scriu, să citesc, să ascult muzică și să am întâlniri bune.

– Ce-mi place să joc la teatru?

– La teatrul HEYOKA, încerc să-mi amintesc că am fost actor. După o boală îndelungată și în ciuda bolii mele, încă reușesc să ating momente importante în viața mea la acest teatru.

– Ce-mi place cel mai mult la teatrul HEYOKA?

– Faptul minunat este că am cei mai buni colegi din întreaga mea viață de actorie. Și pentru că am reușit să mă întorc la ea, sunt  foarte, foarte recunoscător!”

În 11 august 2022, după mulți ani de când nu ne-am văzut ne-am întâlnit, la un local, în Ulm eu și fratele meu Eugen cu prietenul nostru din adolescență Georg Metzenrat.

Foto. Adalbert Gyuris cu Georg Metzenrat

Am vorbit aproape două ore despre Bocșa, Izgar, Nitzkydorf, ce-am făcut cu toții în acest timp. Revederea a fost o mare bucurie și ne-am despărțit în ideea că vom continua astfel de întâlniri doar sănătoși să fim. Cu această ocazie am realizat un interviu cu un actor, coleg din vremea maturității noastre și un adevărat prieten.

Adalbert Gyuris: Cum ți-a venit ideea să faci actorie?

Georg Metzenrat: Îmi plăcea de mic copil să fac comicării, să recit poezii și să joc teatru dar n-am prea avut ocazii de a juca în piese de teatru, copil și adolescent fiind. Ce am vrut de fapt, a fost să fac psihologie dar n-am intrat la Psihologie, am intrat la Teatru, la secția germană, după ce încercasem să dau la medicină, tehnică sanitară, meteorologie și nu mai știu pe unde aș mai fi încercat… M-ar fi pasionat toate. M-a impresionat de mic copil teatrul de păpuși, student la teatru fiind, am încercat la „Țăndărică” să fac și cursul de păpușar, pe care l-am absolvit în prima etapă.

A.G.: A fost greu examenul la Institutul de Teatru?

G.M.: N-am avut material pentru examen în limba germană. A fost foarte greu. Mă mir și azi cum de am intrat.

A.G.: Ce colegi ai avut la secția germană și la română?

G.M.: Pe colegii mei de la sectia germană îi pot enumera dar la secția română nu, că am fost 4 clase în total. Încerc să enumăr dar nu vreau să nedreptățesc pe nimeni. Îmi place să zic, că am fost din generația lui Adrian Pintea, Mariana Buruiană, Marcel Iures și Valentin Teodosiu. Încep să-i desprăfuiesc din memorie pe măsură ce au făcut colb de aur pe unde au trecut sau ctitorit…

A.G.: Ce amintiri ai din timpul studenției?

G.M.: Am chiulit mult. Eram marcat de boală încă de pe atunci… Norocul a fost, că am ce se numește har și treceam ușor la examen după ce sărisem peste părțile de laborator ce despicau în componente ceea ce urma să fie un întreg, ca de pildă, la mișcare scenică. Îmi amintesc și de surplusurile ca socialism științific unde mă luptam cu somnul că lucram noaptea să mai fac un ban.

A.G.: Cum a fost întâlnirea cu filmul?

G.M.: Îmi amintesc că o femeie gravidă mă ,,scana” cu privirea pe scările institutului. Am întâlnit-o la MGS, la Buftea, unde Adrian Pintea pierduse proba și eu am fost ales! Femeia însărcinată era Cristiana Nicolae, regizoarea filmului ,,Râul care urcă muntele”.

A.G.: Dintre actorii cu care ai jucat în filme, care a fost cel mai interesant?

G.M.: Interesanți au fost pentru mine toți colegii de film, ca student, încercam să-i pricep. Desigur că mă laud să fi jucat alături de Victor Rebengiuc, cu toate că m-a bruftuluit în plin autobuz față de echipa de fillm că nu m-am prezentat la o filmare. Am lipsit pentru că am ales să particip la un recital de poezie eminesciană în fața plenului Uniunii Scriitorilor unde am avut cel mai încântător succes din cariera mea. Nu regret nici azi greșeala… Dacă nu lipseam poate că aveam în schimb vreo secvență în plus, în filmul ,,Doctorul Poenaru” cu care mă mândresc în mod deosebit.

A.G.: Ai jucat la teatrele germane din Sibiu și Timișoara. A fost o diferență între cele două instituții?

G.M.: Secția germană a Teatrului din Sibiu făcea multe deplasări pe vremea când eram acolo. Cel din Timișoara mai puțin când am ajuns eu acolo.

A.G.: Am copilărit împreună și pentru mine este o mare onoare că te cunosc! Țin minte că atunci când tatăl tău a murit ai avut spectacol. Cum a fost?

G.M.: Herta Müller voia informatii despre tatăl meu și am întalnit-o pe culoarul teatrului. Credeam că e una de la Securitate și regret răceala mea de atunci… Eram încă cu tresa de doliu pe costumul cu care jucam…

Foto. Georg Metzenrat alături de Mihai Mereuţă în filmul „Vis de ianuarie” (1978)

A.G.: După ,,nebunia” din decembrie 1989 te-ai stabilit în Germania. Crezi că există o diferență între cum sunt spectacolele în afară și acasă?

G.M.: Diferența e că se lucrează aici industrial, profesional chiar și la amatori, nu apuci să aprofundezi nimic… E un fel de cascadă de cuvinte, absolut totul.

A.G.: Ce faci acum și ce planuri mai ai?

G.M.: Sunt pensionar și activez la Teatrul HEYOKA din Ulm. Teatru semiprofesionist ca și cele din Sibiu și Timișoara. Suntem însă egali în libertatea de a juca și de a ne înțelege. Sper să absolv cu brio în PSYCHOSE de Sarah Cane, în luna noiembrie. Din cauza problemelor vârstei nu mai pot face prea multe de-acum… Deși sunt descătușat de boală și asta este extraordinari!

A.G.: Dragă Georg îți doresc să fii sănătos, să ai parte de bucurii și sunt convins că vei continua pe acest drum, deja bătătorit și că vei ajunge acolo unde îți dorești și de fapt îți este locul!

A consemnat cu prietenie, Adalbert Gyuris

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.