Durere românească

Durere românească
(poezie umoristică)
Autor: Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)

De-ar fi fost să-mi spună mie
Baba Vanga, ani napoi,
Că a noastră mândră glie
Va rămâne fără boi,

Zău, că nu credeam bătut
Chiar și de securitate!…
Cum puteam să fi crezut
O așa absurditate?!…

Mai furam știuleţi pe camp,
Sau o lubeniţă-n drum,
Dar, curaj n-avea un tâmp
Să ȋţi fure-un bou, nicicum,

Dară mi-te boii toţi,
Când pe-atunci, paradoxal,
Duceam lipsă și de hoţi
Pregătiţi profesional,

Fiindcă, a fura un bou,
Trebuia, neapărat,
Să ciordești măcar un ou,
Ca s-ajungi calificat,

Ȋnsă, riscul era mare,
Căci, puteai pentru un ou
Să iei 16 luni, ușoare,
De pârnae, ca un bou,

Numai că, de-o bună vreme,
Boii vechi, am constatat,
Şi o spun făr’ a mă teme,
Că s-au mai și ȋmpuiat,

Şi nici vorbă să dispară,
Plus că mai fac şi minuni,
Tot schimbând legile-n ţară,
La ciordeală sunt imuni,

Iară hoţii, care noi,
Tot speram, chiar disperaţi,
Să ne lase fără boi,
Nici azi nu-s calificaţi!

Foto. Valeriu Cercel