Sclisoale cătle Mos Clăciun

Sclisoale cătle Mos Clăciun
(poezie umoristică)
Autor: Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)

Mos Clăciune, Mos Clăciune,
Anul ăsta tot, pe bune,
Că am fost băiat cuminte,
Am la tine-o lugăminte:

Noaptea aia de-ai să vii,
Nu-mi aduce giucălii,
N-am nevoie de patine,
Sau vleun tlenuleţ pe sine,

Nu vleau puscă, niţi pistol,
Oli vle-un ulsuleţ nasol,
Să n-aud de tlotinetă,
Tliţicletă, biţicletă,

Sau vleo balcă cu motol…
Vleau si io… un flăţiol,
Că, fiind singul meleu
Habal n-ai cât mi-e de gleu,

N-am cu ţine mă giuca,
Povesti sau discuta
Chestiuni ca întle flaţi,
Sau gagici, ca-ntle bălbaţi,

Că volbind io cu mămica
Si tăticu’ si bunica,
Am concluzionat, să stii,
Că doal tu mă poţi selvi:

Stii tu balza aia chioală
Lătăţită-odinioală
La adlesa de mai sus
Când pe mine m-a adus?!

Fălă băscălie-ţi spun,
Îţi plomit c-am să fiu bun
Înc-un an, poate chial doi…
La’ că ne-nţelegem noi!…

Ia-o tu, mai pe depalte
Si esplică-i, că ea poate,
Vino cu o stangǎ nouă,
Unge-o cu o pană, două,

Să mai fac-un gest, de milă,
Nu c-as poseda vleo pilă,
Doal asa, un mic ocol,
Să-mi aduc-un flăţiol,

Cât mai lepede, ulgent,
Stiu cât esti de competent,
Ială de va faţe gât
Că timp n-ale pentlu-atât,

Tleţem, deţi, la planul doi,
Da’ lămâne întle noi:
Dăluiestele-o vacanţă,
Si-asta-n ultima instanţă,

Că la fel, si-ai mei pălinţi,
Sunt de-o vleme-asa cuminţi,
Timp nu au, de-i noapte, zi,
Să mai facă nebunii!

Foto. Valeriu Cercel