Curentul International

Curentul International Magazine

100 de ani de la nașterea lui Marin Preda

6 min read

100 de ani de la nașterea lui Marin Preda

Autor: Dorin Nădrău (SUA)

 

Marin Preda (1922-1980) ar fi împlinit la 5 august 2022 vârsta de 100 de ani. A rămas în istoria literaturii române ca un mare romancier, poate cel mai important scriitor român al ultimului sfârșit de secol. În nuvelele și romanele sale, emanând un puternic specific național, a reconstituit o lume aparte, cu un limbaj caracteristic, personajele sale probând o viziune proprie asupra vieții.

Dincolo de marele său talent, Preda a fost un intelectual lucid, conștient de influențele nefaste ale ideologiei comuniste asupra literaturii și culturii, în general. O atitudine de demnitate și curaj pentru acele timpuri este consemnată într-o evocare a lui Dan Ciachir își merită menționată. „Tezele din iulie 1971 au readus înghețul în România comunistă. Ceaușescu nu a reușit însă să mai dea timpul înapoi. Datorită opoziției ferme a unor intelectuali, îndeosebi scriitori, cultura și literatura nu au fost întoarse la anii ’50, așa cum năzuia Ceaușescu. „Domnule președinte, dacă reintroduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid”, îi spusese romancierul șefului statului.

În ultimul deceniu al vieții sale, Marin Preda a promovat o formă originală de eliberare de sub tutela ideologiei de partid. „Delirul” reprezintă o veritabilă pagină de istorie, dar și o lecție de viață, având în vedere îndrăzneala de a-l pubica în 1975, publicul intuind în acest roman o „reabilitare” a mareșalului Antonescu, una care servea antisovietismului cultivat aluziv de Nicolae Ceaușescu. Ultimul său roman, apărut în 1980, „Cel mai iubit dintre pământeni”, a fost perceput ca o critică dârză la adresa regimului comunist, epoca la care se raporta fiind cea a regimului Gheorghe Gheoeghiu-Dej, față de care Ceaușescu căutase pe mai multe căi să se delimiteze. Fără îndoială, romanul slujise, cel puțin în primă instanță, la discreditarea regimului prosovietic din primul deceniu de comunism. După câteva săptămâni pe piață, cartea a fost retrasă din toate librăriile și bibliotecile publice și universitare.

La 16 mai 1980, scriitorul a fost găsit mort în camera sa din vila de creație a scriitorilor din Palatul Mogoșoaia. Fratele romancierului Alexandru (Saie), crede că a fost asasinat de Securitate. Familia sa este convinsă că moartea sa fulgerătoare are o legătură cu publicarea ultimului său roman. Sfârșitul lui, venit din senin, în plină glorie cu romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” în 1980 a sporit considerabil atenția cititorului nu numai asupra operei, ci și asupra omului Marin Preda.

În masivul volum „Jurnalul uni personaj controversat: rememorări provocate de Vartan Arachelian”, Editura RAO, 2019, Dinu Săraru povestește cu vervă, cu haru-i inegalabil, numeroase episoade memorabile, printre care și cel despre moartea lui Preda: „În ziua când a murit, el trebuia să vină la mine la Teatrul Mic să mergem împreună și cu R.F.A. să vedem o casă pentru el. Preda vrea să-și găsească altă casă, în casa în care stătea cu nevastă-sa și cu copiii nu mai putea să rămână pentru că îl terorizau niște prieteni ai neveste-sii; foștii zugravi care îi văruiseră casa din strada Plantelor, în sfârșit o chestie mizerabilă…Îmi părea rău că era supărat și el îmi spunea, repet, că era vorba de unul dintre acei zugravi care îl teroriza, în sfârșit, iar repet, rămăsese prieten cu nevastă-sa și așa mai departe…Și mai urma să mergem toți trei să vedem noua casă, și atunci a început o ploaie nenorocită și nu am mai mers, iar Preda s-a  dus la editură. Pe la el s-a dus Breban, a băut cu el acolo un coniac, după aia Preda a plecat cu un taxi direct la Mogoșoaia și acolo a murit! A urcat greu pe scară, s-a dezechilibrat și s-a lovit la cap, la frunte, la tâmplă. Ajuns în cameră s-a lăsat pe spate în pat, s-a înecat și a murit! Dacă nu ar fi fost ploaia nu mai ajungea la Mogoșoaia”.

Sorin Preda, jurnalist, publicist și prozator, nepot de frate al lui Marin Preda, se confesa în 2010: „Avea, cu siguranță, presentimentul morții, altfel nu-mi explic de ce la masă, în timp ce mâncam, mi-a repetat de câteva ori cu o tristețe albă, vag resemnată: Băiete, ăștia vor să mă termine, iar eu îl ascultam fără să am îndrăzneala să îl întreb cine sunt ăștia și de ce vor să-l termine. Ceva mai târziu, în ziua în care s-a întâmplat nenorocirea, fratele meu Marinică a ajuns într-un  suflet la Mogoșoaia, unde poetul Virgil Mazilescu, pe care îl vedea pentru prima oară, l-a luat deoparte și, pe un ton de maximă confidențialitate, a început să-i povestească tot ce știa și credea el despre moartea scriitorului”.

Despre moartea scriitorului s-a scris mult, titlurile comentariilor fiind dintre cele mai incitante: „Scriitorul Marin Preda, moartea ca o povară”, „Moartea lui Marin Preda, accident sau crimă?”, „Moncher chiar era mort” etc. Majoritatea biografilor prozatorului au considerat că moartea lui a fost „ciudată”, „nefirească”, „suspectă”, „învăluită de mister”, fiind petrecută în condiții neclare, stranii, obsure, însă puțini au fost aceia care s-au încumetat să pătrundă în labirintul ipotezelor și scenariilor puse în circulație pentru a investiga și dezlega misterul morții autorului romanelor „Delirul” și „Cel mai iubit dintre pământeni”, romane care aveau să-i pecetluiască destinul.

Relativ recent (mai 2021), Mariana Sipoș, istoric literar, prozator, critic literar și traducător, referindu-se la dispariția lui Preda în condiții neelucidate până astăzi, opina: „Cred că trebuie redeschis dosarul de cercetare penală (…) Totul a fost o improvizație de moment”. Sipoș a susținut într-o conferință de presă că în dosarul de cercetare penală care a urmat morții lui Preda „nu apare cuvântul vomă niciodată”, drept cauză a morții scriitorului, așa cum se cunoaște potrivit unor biografii ale romancierului. Ea a prezentat un interviu cu fostul director al Institutului de Medicină Legală, Vladimir Beliș, în care acesta menționează că, în conformitate cu raportul medico-legal, „moartea lui Marin Preda a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat”.

Marin Preda a fost un scriitor iubit și respectat, o conștiință, un lider de opinie al vieții literare. S-a bucurat de recunoașterea și de considerația confraților scriitori, dar și de dragostea și prețuirea publicului cititor. Un citat din volumul „Creație și morală”, Editura Cartea Românească, 1989, ne dezvăluie o marturisire a romancierului care, cu umor, spunea: Când întâlnesc un scriitor, cititorii îl întreabă invariabil ce e adevăr și ce e închipuire în ceea ce a scris el. După ce primesc răspunsul, rămân dezamăgiți (…) Dacă scriitorul le răspunde că nimic nu e inventat, ar zice ei atunci, va să zică a auzit și el cutare întâmplare și s-a apucat de scris, asta nu e așa greu, sau dacă totul e imaginat, aha, va să zică scorneli. Eu însă am complicat puțin lucrurile, dându-le următorul răspuns: adevărate sunt sentimentele, ficțiuni sunt împrejurările.

Foto. Dorin Nădrău 

Please follow and like us:
Twitter
Visit Us
Follow Me
Follow by Email
RSS
INSTAGRAM

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.