De ziua Imnului Național, un răsunet din Bucovina lui Eminescu

De ziua Imnului Național, un răsunet din Bucovina lui Eminescu

Autor: Maria Toacă (Cernăuţi, Ucraina, Nordul Bucovinei)

Inima lui Eminescu sângera de durerea Bucovinei. De câte ori aud Imnul Național al României îmi amintesc de trecerea Poetului prin Cernăuți, la sfârșit de septembrie-început de octombrie 1875. O amintire nespus de dragă am preluat de la Teodor Ştefanelli, coleg de şcoală şi prietenul la care Eminescu se oprea ori de câte ori venea la Cernăuţi. Era sfârşitul lunii septembrie-început de octombrie anul 1875. La Cernăuţi se prevestea mare sărbătoare, autorităţile austro-ungare pregătindu-se cu grandomanie de aniversarea centenarului anexării Bucovinei şi inaugurarea Universităţii. Festivităţile aveau un sfidător caracter antiromânesc, dovadă servind faptul că românii au opus rezistenţă prin ignorarea bucuriei festivităţilor impuse de cotropitori.

În acest moment încordat Eminescu sosi în capitala Bucovinei cu o valiză grea de cărţi vechi, sub care a ascuns sute de exemplare a broşurii lui M. Kogălniceanu „Răpirea Bucovinei”, iar cu puţin înainte expediase prin poştă aceeaşi broşură oficialilor din Cernăuţi şi organizatorilor solemnităţilor.

De la acea noapte petrecută cu tristul său prieten, a cărui inimă sângera de durerea Bucovinei, Ştefanelli a reţinut: „Cam pe la ora două după miezul nopţii ne trezi însă din povestirea noastră un cântec românesc ce se auzea pe stradă. Un cor de voci bărbăteşti intona armonios şi lin cântecul „Deşteaptă-te Române” ca şi când ar fi voit să dea acestui cântec eroic un sentiment de jale. Liniştea nopţii, actualitatea dată şi armonia vocilor avu efectul că amândoi eram foarte impresionaţi. Ascultarăm lung timp în fereastră până se depărtară cântăreţii tot mai mult şi se pierdu cântecul în depărtare”. Duş pe gânduri şi profund emoţionat, Eminescu ar fi zis atunci că niciodată nu i-a plăcut cântecul acesta aşa de mult ca la acel moment de neagră noapte. De câte ori răsună imul naţional al României îmi tresar în inimă aceste cuvinte, rostite de Eminescu la o tristă „sărbătoare”.

Foto. Maria Toacă