Qui tacet consentire videtur

Qui tacet consentire videtur

Autor: Sebastian Doreanu (Denver, Colorado, SUA)

Nu este ceva neobișnuit ca autorii de literatură beletristică să-și îndrăgească personajele în așa fel încât să le ofere șansa de a transmigra dintr-un roman în altul.

Avem, în literatura universală, exemplul mușchetarilor lui Dumas, ale căror aventuri pot fi urmărite de-a lungul mai multor cărți, ca să nu mai vorbim de San Antonio, simpaticul comisar inventat de Frederic Dard, care a încântat mai multe generații de cititori, în cele peste 300 de romane. În literatura română le avem pe cele două mirobolante personaje feminine, Melania Lupu și Minerva Tutovan, create de inegalabila Rodica Ojog-Brașoveanu.

Dar ce se întâmplă când personajul este real iar cărțile nu mai sunt de literatură ficționala ci monografii serioase ? Profesor doctor Anca Sirghie, filolog, umanist, cadru didactic universitar, inițiator și promotor de evenimente culturale, atât în țară cât și în străinatate, autor, de-a lungul anilor,  a numeroase cărți și articole pe varii subiecte, și-a închinat inima și sudoarea muncii intelectuale, ca un hominaticum, acel omagiu caracteristic jurământului de vasalitate în Evul Mediu apusean, în fața a doi stăpâni: Radu Stanca și  Nicolae Cristea, dedicându-le, în timp, mai multe volume de exegeză.

Cel mai recent asemenea omagiu este  Procesul Memorandistului Nicolae Cristea, volum îngrijit împreună cu Marin Diaconu și apărut la Editura Eikon, București, 2021, 350 de pagini, apariție editorială ce completează fericit și necesar volumele anterioare: Memorandistul Nicolae Cristea și epoca sa, în 1996 (a doua ediție, revăzută și adăugită a apărut în 2011), File de memorialistică. Jurnal (1998), Meditațiuni politico-istorice. Spre Marea Unire (2018) și volumul de Publicistică (2019).

Cinci volume, cu același personaj, real de data aceasta și, din câte bănuiesc, vor urma și altele. Iar această afecțiune pentru Nicolae Cristea, pentru că numai o mare iubire poate inspira un sacrificiu intelectual, să-ți petreci  zilele și lunile, anii poate, în arhive și biblioteci, într-o cercetarea exhaustivă și analiză pe texte de mult îngălbenite de colbul vremii, această amor intelectualis, este dată de mândria autoarei de a face parte din familia care l-a dat pe acest luptător pentru cauza românilor din Ardeal.

Publicist, cu activitate deosebită la revistele Telegraful Român și Tribuna, ambele din Sibiu, gânditor de factură istorică, cum dovedesc cele două Meditațiuni recent publicate, continuator în gând și faptă al marelui Andrei Șaguna, mitropolitul Ardealului, Nicolae Cristea, ridicat dintr-o familie de țărani din Ocna Sibiului, va deveni o figură de seamă în istoria Transilvaniei din a doua jumătate a secolului al XIX-lea iar includerea sa în rândul memorandiștilor, lupta și suferințele îndurate pentru cauza românilor asupriți din Monarhia dualistă austro-ungară, îi asigură recunoștiinţa urmașilor.

Memorandumul din 1892, acel document prin care nația română din Transilvania și-a expus păsurile și doleanțele, în fața politicii de maghiarizare, tot mai accentuată, a guvernului de la Budapesta, document întocmit pentru împăratul Franz Ioseph însă refuzat de acesta, a reprezentat acțiunea legală de luptă a Comitetului Executiv al Partidului Național Român din Transilvania pentru recunoașterea românilor ca națiune în cadrul Imperiului Austro-Ungar.

S-a publicat mult despre acest moment important din istoria românilor ardeleni, atât volume de documente, începand cu cele din deceniul 4 al secolului trecut, când se împlinea o jumătate de secol de la evenimentul respectiv, dar și cărti ale unor reputați istorici ce s-au aplecat cu interes asupra acestui subiect și am să-i amintesc doar pe Liviu Maior, Șerban Polverejan și Nicolae Cordos, Corneliu Mihail Lungu, Vasile Netea, Ștefan Pascu, Teodor Pavel, fără a-l uita pe Keith Hitchkins, americanul îndrăgostit de istoria României.

În schimb, s-au scris puține monografii despre protagoniștii implicați în redactarea și răspândirea Memorandumului, deveniți mai târziu acuzați într-un proces cu ecou în întreaga lume. Cei despre care s-a scris au fost doar Leul din Sisești, preotul greco catolic Vasile Lucaciu, Eugen Brote și Ioan Rațiu. Iată, așadar, prin această apariție editorială, universitara Anca Sîrghie contribuie la mai buna cunoaștere a unui alt luptător memorandist.

Volumul începe cu un amplu studiu „Restitutio in integrum”, semnat de Anca Sîrghie, unul dintre cei doi îngrijitori ai ediției, studiu în care se face o trecere rapidă, însă multum in parvo, a vieții și activității lui Nicolae Cristea, plasându-l corect în tumultul agitatei vieți politice românești din Transilvania celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, o viață și o activitate aflate sub modelul paideic șagunian. De asemenea, fără să fie deschisă o analiză istoriografică detailată, ne sunt prezentate cele două evenimente majore: acțiunea memorandistă propriu-zisă și Procesul ce a urmat, trasând, ca să spunem așa, cadrul general pentru întelegerea documentelor ce alcătuiesc corpusul acestui volum. Este vorba de 25 de documente, selectate de către Marin Diaconu, din lucrarea mențonată anterior: I. P. Papp, Procesul Memorandului românilor din Transilvania. Acte si date, vol. 1 -2, Cluj, Ed. Buletinul Justitiei, 1933-1934, 532 respectiv 499 pagini. Este vorba de toate documentele în care este menționat Nicolae Cristea. Cu toate că nu sunt într-o ordine cronologică, putem identifica ca prim document Procesul verbal al Conferinței Naționale Române din 20 și 21 ianuarie 1892, anume ședința a II-a, unde apare numele lui Nicolae Cristea în rândul membrilor din Comitetul Central Electoral proaspăt ales, iar ultimul document, încă o dată, cronologic vorbind, este cel din 29 aprilie 1895, prin care Parchetul raportează Tribunalului Cluj faptul că Nicolae Cristea și-a executat pedeapsa. Între aceste două borne temporale avem ocazia să urmărim activitatea și mai ales pătimirile unui român care și-a pus viața în slujba nației.

Qui tacet consentire videtur – cel care tace pare ca aprobă, a spus Thomas More la propriul proces. Sub acest dicton poate fi așezată activitatea politică a lui Nicolae Cristea. Cu o familie numeroasă și aproape sărac, știa, fără îndoială, la ce risc se expune pe el și familia lui. Asta însă nu l-a făcut să șovăie, să tacă, atunci când interesele și viitorul neamului său au fost în joc. Printre documente găsim denunțul penal împotriva membrilor Comitetului Naţional, care se fac vinovați nu atât pentru conceperea Memorandului, cât mai ales pentru publicarea lui în ziarele românești și răspândirea lui în străinatate, tradus în diferite limbi de circulație internațională. De asemenea, actul de acuzare, ordinul de instrucție contra memorandiștilor, cele două interogatorii luate lui Nicolae Cristea, semnalmentele lui personale, dezbaterea finală a Procesului, raportul primarului din Cluj referitor la menținerea ordinii în oraș, unde s-au format două tabere, cea românească, în favoarea acuzaților, și cea maghiară, împotriva lor.

Interesant este un document al avocaților maghiari, prin care se cere Baroului din Cluj eliminarea doctorului Ioan Rațiu din rândul membrilor săi, pe motiv de trădare de patrie și acțiune de les-majestate, după cum se vede, nimic nou sub soare, practica denunțului s-a păstrat până în zilele noastre.

Alte documente din volum conțin sentința de condamnare împotriva inculpaților, procesul verbal al dezbaterii principale, diferite mesaje schimbate între instituțiile statutului, laice sau religioase, cu privire la situația acuzaților în timpul procesului și după. Nu-și găsește rostul, în aceste câteva rânduri ale mele, prezentarea fiecărui document, las cititorului plăcerea să descopere această pagină glorioasă de istorie, de asemenea limba arhaică folosită la redactarea documentelor.

Volumul se încheie cu o suită de fotocopii ale unor documente originale, respectiv textul integral al Memorandumului, fragmente din versiunile în limbile germană și franceză, fotografii din timpul procesului, imagini din satul natal al lui Nicolae Cristea și reproduceri după coperți ale unor valoroase volume despre mișcarea memorandistă sau cele menționate mai devreme, ale neobositei cercetătoare Anca Sîrghie, care, iată, adaugă acum un alt titlu la buchetul de cărți pe care-l așează, pios, peste neștearsa amintire a lui Nicolae Cristea.

Foto. Sebastian Doreanu