Miron Manega – Într-o continuă dilemă etică jurnalistică

Miron Manega – Într-o continuă dilemă etică jurnalistică

Autor: Daniela Gîfu

Sunt, cred, puţini dintre cei trecuţi de 40 de ani care să nu fi auzit vocea inconfundabilă a unuia dintre cei mai plini de atitudine jurnaliști români, Miron Manega. Deținător al argumentului potrivit ce devine un stimulent pentru dezbateri, verbul acestuia răzbate dincolo de zidurile spiritelor alterate. Angrenat în adevărul societății românești, cel azi aniversat rămâne la cârma adevărului. Și cum niciodată nu este un singur adevăr – depinde din ce unghi privești, nu-i așa? – Miron Manega, înainte de a-l aduce spre știința publicului, se informează, face conexiuni transdisciplinare, prezintă fațete noi și ia poziții.

Cred că patima și curajul pentru adevăr, acestea m-au ținut aproape de Miron. Că este declanșator de valuri, singur o afirmă în „Însemnări de sertar”: „Am creat valuri în jur încă înainte de a veni pe lume (…) M-am născut ca nelumea, cu picioarele înainte. Adică am intrat în viaţă aşa cum te duci în moarte. O fi vreo semnificaţie, în venirea asta, a mea, pe lume, ciudată, nefirească, cine ştie?”

Aveam să-l cunosc în urmă cu opt ani la Bucureşti, când Doru Dinu Glăvan, aș spune, de câțiva ani, vocea breslei jurnalistice, m-a invitat să particip la prima dintre acum tradiţionalele serate „Eminescu, jurnalistul” pe care Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR) le organizează lunar (10 decembrie 2013, la teatrul Mignon din Bucureşti). Se juca piesa de teatru „Interviu cu Mihai Eminescu” semnată de Miron Manega. Se dăduse startul unor întâlniri şi dezbateri publice în care articolele eminesciene din ziarul „Timpul” şi opera sa continuă să suscite polemici şi astăzi. Era începutul unor dialoguri lirice în care se împreunau lumina și întunericul înspre biruire: „mai hămesi-vei aici, unde lumina se desparte de sine/ întru aceeași lumină pe care o am cântat întunericului?// și ochiul tău jumătate cenușă, jumătate izvor/ se va face prin moarte vreuna din ele?// sau: țipătul sfâșiind uterul lumii / al întâiului născut cântec de slavă/ te va izbăvi de cădere?// ascultă! mugetul bucuriei înjunghiate/ – pentru a câta oară? – pe tipsia amurgului/ se revarsă spre tine din toate oglinzile// ci nu ți-e dat să te îneci încă!// până nu ispăși-vei restul măririi păcatului/ mâinile tale vor mai gâtui albul hulubelor/ și până când malul dinspre umbră al curgerii tale/ nu va-nceta să se surpe/ vei mai zăbovi în mișcătoarea statornicie a nisipurilor!// adevăr, adevăr grăiesc umbrei:/ vei fi blestemul și slava dintâi/ a ultimei torțe.” (poezia Osândă).

Cu o ţinută atletică, extrem de implicat în organizare, politicos, decent dar aprig în spunerea sa publică, seducător, Miron Manega impresionează de la primul salut. Da, Dumnezeu l-a înzestrat cu o voce care te salvează de inhibiții. Începusem să comunicăm de parcă ne cunoşteam de când lumea. Firesc, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România avea să devină familia noastră, iar Miron un prieten pe viață. De atunci, avem un dialog constant, despre subiecte incredibile (de la Eminescu, cronicarul conservator, la femeile din viața lui Brâncuși, universul metaforic al lui Cezar Ivănescu și câte și mai câte). Cu Miron, dacă te ține mintea, nu ostenești niciodată! Miron nu obosește, Miron se reinventează….

Excepțional Om, jurnalist integru și neutru, obsedat de etica meseriei, pertinent, vizionar, cultivat, nearogant, spirit întreprinzător de oltean, cu vădit talent literar, Miron Manega fascinează la fel şi la cei 65 de ani care se dovedesc la fel de productivi ca întotdeauna. Un prilej care, dincolo de măști, nu trebuie să împiedice bucuria de a-i fi prin preajmă acestui creator ce cutează să rămână cu atitudine.

Ideea centrală care răzbate din evocarea prezentă este aceea că nu există jurnalist ideal. Există, însă, jurnalist idealist care se pune în slujba oamenilor fără vreo așteptare anume. De ce? Poate din dorința de a-i ajuta să înțeleagă când, unde și de ce și-au pierdut încrederea în dorința statului de-a le face bine şi în care presa, măcar o parte din ea, are la capitolul relevanţă o voce ce trebuie să-i ghideze pe calea schimbării pozitive. Exact asta face Miron. Rămâne pedagogul, îndrumătorul și aliatul celor mai puțini norocoși.

Într-un apogeu al carierei a fost și este, dincolo de purtătorul de cuvânt al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, atașat și grijuliu față de colegii de breaslă, un „ispravnic de concept” jurnalistic. Este, de asemenea, inițiator și coordonator al platformei culturale „Certitudinea” (www.certitudinea.ro), ca și al revistei print bilunare „Certitudinea”, apărută în 2017. O prezență vie în casele și inimile noastre, Certitudinea rămâne semnalul locomotivei jurnalistice cu aburii nostalgiei presei de odinioară. Fiindcă Miron Manega reușește să facă din fiecare produs scos pe piață, un brand al cutezanței și profesionalismului aflat, adesea, la limita supraviețuirii. Mă bucur că Asociația „ArtVerba”, pe care am înființat-o în anul 2008, a devenit amfitrioana publicației „Certitudinea”. Proiectele comune nu întârzie să apară. Energie să avem…

(Daniela GÎFU, Iași-București, 14 ianuarie 2022)

Foto. Daniela Gîfu