Cernăuțeanul Emanuil Logothetti – unul din primii inițiatori ai serbării de la Putna

Cernăuțeanul Emanuil Logothetti – unul din primii inițiatori ai serbării de la Putna

Autor: Dragoş Olaru (Cernăuţi, Ucraina)

Despre Emanuil Logothetti ultima dată s-a scris, în cunoștință de cauză, acum 150 de ani în urmă. Aici avem în vedere necrologul lui, scris și publicat în revista „Albina” din Pesta , „in numele celoralalți amici ai săi” , de către unul din apropiații lui, Gabriel Băleanu. Cu părerte de rău, scurta lui viață nu a atras atenția istoricilor, cercetătorilor, eminescologilor (e unul din cei mai apropiați prieteni) sau a alcătuitorilor de dicționare enciclopedice. Credem că acest bucovinean a fost pe nedrept dat uitării de către urmași.

Foto. Emanuil Logothetti

Conform afirmării făcute de G. Băleanu, care „i-a cunoscut mai de aproape spiritul, intențiile și năzuințele inimii și a voinței sale resolute (hotărâte – n.n.)” , Emanuil Logothetti a fost, încă în anul 1870, „unul din cei trei concepători ai ideii serbării din Putna și lucrătorul cel mai exact și mai sincer întru realizarea ei” . Primul document cunoscut, referitor la Serbarea de la Putna, și care nu era destinat publicității, este un Apel datat în Viena la 4 martie 1870, semnat de Emanuil Logothetti, ca președinte și Eminescu ca secretar. Deși Eminescu nu este inițiatorul serbării de la Putna, el se impune ca unul din cei mai entuziaști susținători ai ei. Toți membrii Comitetului provizoriu pentru pregătirea serbării de la Putna în 15/27 august 1870, precum și semnatarii diferitor apeluri erau colegii lui de la Obergimnazium-ul din Cernăuți și de la Universitatea din Viena (Petru Pitei, Pamfil Dan, Emanuil Logothetti, Gabriel Băleanu, Emil Cozub, N. Teclu ș. a.). Încercăm în rândurile următoare să vedem, cu ajutorul câtorva publicații istoriografice, precum și din investigațiile efectuate pe teren, cine și de unde provenea acest Emanuil Logothetti, despre care s-a scris atât de puțin de-a lungul anilor, dar care s-a învrednicit să fie ales președintele Comitetului provizoriu și care a fost foarte apreciat atât de mult de colegi și cei ce l-au cunoscut.

Foto. Necrologul lui E. Logothetti din revista „Albina”

Familia Logothetti provine de la o filiaţie bizantină veche, cu origini mai îndepărtate a împăratului bizantin Nichifor I Logothetes (domnitor între 802-811). Urmașii lor sau stabilit după căderea Constantinopolului (1453) pe insula Ionică de Zante (Zakynthos). În secolul XVIII un descendent, ofiţer al Republicii veneţiene Giacomo (Iacov, Iacob) Conte Logothetti (1741-1802), înobilat cu diplomă pentru serviciile aduse Veneției, a ajuns la Cernăuți in principatul Moldovei. Aici, la 6 august 1775, se căsătorește cu Ecaterina, fiica renumitului staroste de Cernăuți, Leon Imbault, devenind ginerele unuia din cei mai influenți oameni ai locului . Astfel, prin căsătorie, devine proprietarul moșiei Șirăuți (Șirăuții de Sus și Șirăuții de Jos), a unor părți din Banila pe Ceremuș și din Răstoace (azi raionul Putila). Iacob Logothetti mai moștenește 2 case în Cernăuți, cea mai importantă fiind cea cu nr. 352 , situată chiar în buricul urbei, vizavi de viitoarea biserică Sf. Paraschiva, casă pe care o va vinde ceva mai târziu lui Doxache Hurmuzachi, demolată spre sfârșitul sec. XIX și care va stârni la Cernăuți în ultimii ani mai multe polemici. La câţiva ani după anexarea la Imperiul Habsburgic a zonei de Nord-Vest a Moldovei, teritoriu înscris cu numele Bucovina în rândul provinciilor monarhiei austriece, cu prilejul depunerii jurământului de credinţă faţă de noua stăpânire din toamna anului 1777, între cei 26 de boieri jurători, care aveau domiciliul în noua provincie, se afla şi Iacob Logothetti. În 1779 îl întâlnim pe contele Iacov Logothetti ctitor de biserică. Stabilindu-se cu traiul la Șirăuții de Jos, la câteva sute de metri de Sadagura (din anul 1968 ambele localități sunt parte componentă a orașului Cernăuți), Iacov Logothetti dorește să-și construiască aici o biserică de familie. Credem că i-a căzut tronc la inimă cea mai însemnată biserică din capitala Bucovinei – biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului – ctitorită de domnitorul Moldovei Nicolae Mavrocordat între 1715 și 1717 pe o colină din actuala Piață Sf. Marie (numită de orășeni și Piața Turcească).

Foto. Blazonul familiei Logothetti

Posibil că transferarea ei la Șirăuții de Jos să fi avut și o pricină mult mai serioasă cum ar fi surparea dealului pe care se înălța în urma repetatelor inundații, amenunțându-i mereu existența. Această ipoteză pare a fi verosimilă, fiindcă la întrebările noastre, puse unor bătrâni din Șirăuți (Palamarciuc Maria, 85 ani, Ciornei Ghențea, 87 ani) de unde provine această biserică, ni s-a răspuns că „a fost adusă de ape”. Oricum, în anul 1779 ea este dusă la Șirăuți, sfințită din nou cu hramul Sf. Spiridon și reeușește să supraviețuiască până în prezent, iar în cimitirul din curtea ei să-și găsească somnul de veci o bună parte dintre membrii familiei Logothetti.

Din căsnicia lui Iacob Logothetti și Ecaterina Imbault s-au născut 6 copii: Leon, Iosef, Aloys, Franz, Maria şi Susanna .De la fiul cel mare va porni ramura românească în arborele geneologic al familiei Logothetti prin căsătoria în 1812 a lui Leon cu prințesa Maria Rizo-Rangabe din familie fanariotă, sora soției domnitorului Grigore al IV-lea Ghica. Un urmaș al acestora va fi Contele Luis Logothetti (18 decembrie 1807-30 mai 1896), care se va căsători cu Victoria Logothetti (1817-3 februarie 1878), născută de Costin. Aceștia și sunt părinții lui Emanuil (Emanuel, Emanoil) Logothetti. Unicul lor fiu s-a născut la 19 mai 1848 în Șirăuții de Jos, numit și Slobidca sau Slobutca, cum e trecut în catalogul de la Obergymnazium . Școala primară o face în casa părintească, cu instructori străini, cum era obiceiul în Bucovina. După cum afirmă Gabriel Băleanu în articolul său, „conducerea înțeleaptă a mumei sale, a unei fiice demne din familia Costineștilor, restrânse toate influențele și încercările instructorilor săi și, mai târziu, ale profesorilor gimnaziali de a-l înstrăina de națiunea sa” . În 1861 este înscris la renumitul Obergymnasium din Cernăuți (viitorul Liceu „Aron Pumnul”) , în care studiau copii din Bucovina, dar și din țările vecine, cum ar fi frații Eminovici din Moldova, inclusiv Mihai, care era deja în 1861 în clasa a doua. Va absolvi gimnaziul în 1869, clasificându-se al 24-lea între 51 de elevi. Printre colegii de clasă i-a avut pe Pamfil Dan, Emil Cozub (cu care va continua studiile la Viena), Anton Kochanowski (viitorul primar al Cernăuțiului), Daniel Werenka (autorul cunoscutei „Topographie der Bukowina”), Ilie Luția (autor de manuale școlare, profesor la Școala Nirmală din Cernăuți), Ignatie Carage (preot) ș.a.

Foto. Biserica Sf. Spiridon din Șirății de Jos (azi or. Cernăuți)

În timpul studiilor gimnaziale s-ar fi didtins prin traduceri în românește a unor piese teatrale și prin „compunerea mai multor disertațiuni istorice și filosofice, cari însa nu le dede la lumină”. De asemenea a venit cu ideia înființării Bibliotecii Gimnaziaștilor din Cernăuți și este printre primii care face donații pentru ea. În acest demers urma exepmlul tatălui său, Contele Luis Logothetti, care a contribuit prin donații importante de carte la înființarea Bibliotecii Țării la 1852. În toamna lui 1869 se va înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Viena. Deși se dedică cu mare sârguință științei, nu uită de „datorințele sale naționale, căci națiunea și-o iubea mai presus de toate” . Astfel, aflându-i pe studenții români de acolo în două societăți academice, „România” și „Societatea literară”, hotărăște, împreună cu Eminescu și Slavici, să-i unească în noua societate „România Jună” unde va fi ales vicepreședinte în comitetul ei central. Tot E. Logothetti se va opune cu vehemență întemeerii unei societăți academice bucovinene sub auspiciile ultragermane cu interese străine. La adunarea studenților români de la universitatea vieneză, organizată de dânsul în acest scop, va spulbera definitiv încercările studenților germani: „Nu vedeți, fraților, că cu frazele puse ca deviză în fruntea societății înființate ne-au călcat străinul și ne calcă în picioare chiar drepturile cele mai sacre? De voiesc patriotism, învețe istoria și datinele țării, respectând drepturile ei străbune; de voiesc umanitate, arete-se mulțămitori pentru ospitalitatea ce le-am dat-o în casa și la masa noastră; de voiesc cultură, înveți-ne limba, căci altcum nu pricep eu cultură, decât ceea ce trece și prinde rădăcini în popor. Nu prostituați istoria, legea și limba voastră predându-vă scopurilor străinului, și nu uitați că aveți datorință și răspundere înaintea patriei și națiunei, care v-a născut și v-a crescut!”.

Foto. Pagină din catalogul Gimnaziului din Cernăuți cu informații despre Emanuil Logothetti

Totuși, credem, că cea mai importantă pagină, scrisă de Emanuil Logothetti în cronica studențimii române din capitala imperiului, este cea scrisă pentru pregătirea și realizarea Serbării de la Putna din 1871. După cum s-a menționat mai sus Emanuil Logothetti a fost unul din cei trei concepători ai ideii serbării, fiind ales chiar președintele Comitetului provizoriu pentru pregătirea serbării de la Putna în 15(27) august 1870. În mare parte lui E. Logothetti i se datorează („prin stăruința lui”) strângerea însemnatei sume de 5000 florini în vederea pregătirii serbării. Acelaș Comitet trimite la Putna, la jumătatea lui iulie 1870, prima delegație formată din Emanuel Logotheti (președinte), Gabriel Baleanu și loan Volcinschi, care începe lucrările „preparative” pentru ținerea serbării. După amânarea serbării pentru anul 1871, o delegație similară va fi trimisă la Cernăuți în frunte cu Ioan Slavici ca președinte, Mihai Eminescu ca secretar, alți studenți cernăuțeni, printre care, e posibil să se fi aflat, și Emanuil Logothetti. Dacă în anul 1870 îl întâlnim mereu printre cei mai activi studenți în vederea pregătirii serbării („Nopţi întregi petrecea lucrând cu câţiva amici ai săi din comitetul central al anului întâiu” ), atunci, în anul următor, după contramandarea serbării, pierderea sumei adunate și fuga lui A. Mureșianu în America, numele lui nu mai apare printre participanții Serbării de la Putna.

Foto. Inscripția de pe biserică cu anul fondării

În toamna lui 1871, după susținerea examenului de stat, se va întoarce la Șirăuții de Jos, unde se îmbolnăvește de tifos și moare la scurt timp (1 noiembrie), fiind înmormântat în cimitirul din curtea bisericii Sf. Spiridon. La 7 noiembrie același an, în biserica ortodoxă din Viena, studenții români oficiază un serviciu funebru în memoria lui. Pierderea acestui tânăr bucovinean a fost dureroasă nu numai pentru părinți și numeroasele lui rude, cât mai ales pentru întreg neamul românesc din Bucovina, după cum scria același G. Băleanu, „tocmai unde avem atâta lipsă de bărbați luminați în genere, și în special de oameni cu caracter și devotați patriei și binelui poporului!” . Gânduri ce sunt actuale și astăzi la 150 de ani depărtare de la scrierea lor, când se impune să redefinim idealul reunirii românilor, al regăsirii noastre într-o lume în reașezare și când avem încă atâta nevoie de „oameni cu caracter și devotați patriei și binelui poporului”. Aici, la Cernăuți, i-au supraviețuit 3 surori – Elena, Olga și Catinca – care după decesul fratelui au donat Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina 2000 de florini pentru crearea Fundației „Contele Emanuil Logothetti” . Din acest fond zeci de elevi și studenți români mai mulți ani la rând au obținut stipendii a câte 50 florini fiecare (Ștefan Golembiovschi, Grigore Filimon, Maria Anastasi, Iulia Scalat, Melania Brăileanu, Eufrozina Beuca ș. a.). Elena Popovici-Logotheti (1846 – 27 octombrie 1928) a fost căsătorită cu Gheorghe Popovici, proprietarul moșiei din Stroiești (Suceava), mare filantrop, primul președinte al Societății „Școala Română” din Suceava. Elena Popovici-Logothetti a fost fondatoarea și mulți ani președinta „Societății Doamnelor Române din Bucovina” (1891) . În perioada interbelică în Cernăuți o stradă i-a purtat numele, stradă pe care a fost deschis un cămin pentru elevele românce. A fost înmormântată în cimitirul bisericii din Stroiești. Pentru merite deosebite față de România a fost decorată cu ordinul „ Regina Elisaveta”, ”Crucea Regina Maria”, „Meritul Sanitar”, „Răsplata Muncii cl. I. pentru biserică”, precum şi de împărăteasa Rusiei Elisaveta cu „Ordinul Elisaveta”. Olga de Grigorcea-Logothetti (1847 – ?) a fost casatorită cu Mihail cavaler de Grigorcea (frate cu Modest, Nicu si Victor), mare proprietar în comuna Prisicăreni . Din anul universitar 1878/1879 devine membră sprijinitoare a Societății Academice „Junimea” , iar din 1883/1884 membră fondatoare . În anul 1912 societatea i-a acordat titlul de membră de onoare. A sprijinit cu mari sume de bani această societate. E înmormântată în cimitirul din Prisicăreni. Catinca de Grigorcea-Logothetti (1854 – 1 noiembrie 1914), căsătorită cu Alexandru Grigorcea, e înmormântată în cimitirul bisericii din Șirăuții de Jos.

Foto. Mormântul lui Emanuil Logothetti

Foto. Cimitirul din fața bisericii Sf. Spiridon din Șirății de Jos

Am continuat cercetările la Șirăuții de Jos, sperând să pot elimina unele pete albe din biografia unor membri ai familiei Logothetti. Prima vizită la biserica Sf. Spiridon o efectuasem încă pe la mijlocul anilor 70 ai secolului trecut, când îmi făcusem și câteva notițe într-un caet, pierdut, probabil, în acei ani de studenție. Acum, ajuns în curtea bisericii și redescoperind mortmintele Logothetti, îmi dau seama cât de prețioase puteau fi acele însemnări de atunci. Inscripțiile de pe crucile funerare aproape că nu s-au mai păstrat, fiind pe alocuri chiar răzăluite ca să poată fi date mai ușor de zeci de ori cu var sau vopsea, iar pe altele să fie sparte chiar plăcile de marmoră cu tot cu text. Mă bucur totuși că biserica supraviețuiește tuturor intemperiilor vremii (și vremurilor) ce s-au abătut peste ea timp de peste trei veacuri. Cei drept, schimbările care au intervenit – adăugarea unui pridvor și mărirea cu 4 metri spre miază noapte – i-au schimbat aspectul inițial. În ultimii ani biserica a fost reacoperită cu draniță, iar exteriorul și interiorul ei – cu scânduri. Bârnele de stejar cu data întemeerii bisericii sint lăsate descoperite pentru a putea fi citită de vizitatori.

Foto. Biserica Sf. Spiridon în perioada postbelică

Foto. Blazonul familiei Logothetti pe un monument din cimitirul din Șirăuții de Jos

În fața bisericii se află 7 morminte înconjurate cu un gard de metal, construit, probabil, în a doua jumătate a sec. XIX. Cel mai vechi mormânt este cel din nord-estul grădiniței (nr. 1 din poza mormintelor), cu blazonul familiei Logothetti, cu inscripții în germană pe cele 4 părți din care se mai pot descifra câteva cuvinte: „Graf Josef”, „Hier ruhet Graf Franz”, „Escadron”, „Logothetti”, „von Scheroutz”.

Foto. Mormintele părinților Lui Emanuil Logothetti

Următoarele două cruci (nr. 2, 3) se aseamănă ca formă și mărime, una din ele având și o piatră așezată paralel pe mormânt și pe care se poate observa un text scris în română cu litere chirilice, iar la baza crucii fiind scris cuvântul „Luis”. Alături, în același rând cu aceste două cruci, se află un mormânt cu o cruce mai mare (nr. 4), dar de pe care lipsește orice inscripție. Ar putea fi mormântul lui Emanuil Logothetti, iar cele de alături ale părinților săi. Ultimele 3 morminte se află într-un rând din partea vestică a grădiniței, primele (5 și 6) fără texte, plăcile de marmoră de pe crucile din beton fiind sparte.

Foto. Vedere generală a mormintelor Logothetti din Șirăuții de Jos cu numerotarea mormintelor

Textul, scris în română, s-a păstrat cel mai bine pe ultima cruce de mormânt (nr. 7): „Catinca de Grigorcea, născută contesa Logothetti, reposată în 1/XI 1914 în etate de 60 ani; Alexandru Grigorcea, reposat în [indescifrabil] în etate de 75 ani”.

Foto. Emanuil și Catinca Logothetti

Mă întorc la Cernăuți (deși Șirăuții de Jos tot Cernăuți este) mulțumit că am revăzut aceste minunate locuri din preajma Sadagurei, că am întâlnit câțiva oameni frumoși și buni la suflet, gata să mă ajute cu ce pot în căutările mele (Ghențea Ciornei, Maria Palamarciuc, Pr. Denis Mandriuc, starostele Dumitru), dar îngândurat, cu puțină amărăciune în adâncul inimii, conștient de faptul că multe lucruri și informații cu timpul devin irecuperabile. În ultimul moment descopăr, ca de atâtea alte ori, în „Documentele bucovinene” ale lui Teodor Balan, o informație dătătoare de speranțe: inscripțiile de pe mormintele Logotheților! „Cimitirul din satul Șerăuții de Sus: Iacob Graf Logotheti, gestorben am 10 okt. 1802, im Alter von 59 Jahren. Cimitirul din Șerăuții de Jos: Iosef Graf Logothetti, K.K. officier, Eroberr von Scheroutz, 33 Jahre alt, gestorben am 25 mai 1811. Uberfährt aus Cyernowitz am 27 Iuny 1902. [Mormântul nr. 1] Hier ruhet Graf Franz Logothetti, K.K. Rittmeister und Escadron Commandant der Regiments Kaiser Uhlauen. Er starb im 32 Jahre senies Altess den 23 Iuny 1814. [Mormântul nr. 1] Hier ruhet Leon Graf Logothetti, gestorben am 11-ten August 1838 im 63 Lebensjare sauftumud selig ruhe seine Asche. [Mormântul nr. 1] Aice răpăusează contele Emanuil Logothetti, iurist din anul al IV-lea, născut la 19 Maiu 1849 și murit la 1 Noiemvrie 1871. Eternă să fie amintirea lui. [Mormântul nr. 4] Aice odihnesc Victoria contesa Logothetti, născută de Costin, care fiind în etate de 61 (ani), s-au strămutat la Domnul într-a 22 Ianuarie/3 Februarie 1878. Fie-i țărâna ușoară. [Mormântul nr. 2] Conte Luis Logothetti, născut 6/18 Decembrie 1807, repousat 18/30 Maiu 1896. [Mormântul nr. 3] Catinca de Grigorcea, născută contesa Logothetti, reposată în 1/XI 18914 în etate de 60 ani. [Mormântul nr. 7]

Foto. Inscripție în limba română (caractere chirilice) pe mormântul lui Luis Logothetti

Hier ruhet Graf Luis Logothethy, 81 Jahre alt, gestorben 31 May 1861. [posibil, mormântul nr. 5] Hier ruhet Carolina Gräfin Logothethy, 69 Jahre alt, gestboren 28 May 1863.” [posibil, mormântul nr. 6] Deci, se mai poate recupera câte ceva: un mormânt, o inscripție, un nume. E nevoie numai de insistență în căutări și încredere că viitorul nostru poate fi schimbat.

(Blogul lui Dragoş Olaru:  https://wwwbloggercom-dragos.blogspot.com/)

Foto. Dragoş Olaru