November 7, 2024

Curentul International

Curentul International Magazine

Statuie

2 min read

Statuie

Autor: Clara Marinescu (Târgovişte)

 

Sala era plină de nuduri neterminate și ea se plimba printre ele mirosind piatra albă. Atingea fiecare corp de marmură și îl simțea pulsând. Acolo o venă, dincolo o sprânceană încruntată, aici un braț ridicat, în față un morman de moloz adunat, în spate statui restaurate. Mirosea a viață aici. Și a sudoare. Curbele pe care marmura le urmărea de-a lungul rotunjimilor corpurilor încântau privirea și făceau cele mai surprinzătoare opturi în felul în care creatorul acestora le poziționa.

Fusese model pentru astfel de sculptori și încremenirea în care se lăsa inserată în trupurile de piatră o cuprindea încetul cu încetul. O încremenire care dădea greutate picioarelor ei goale pe podeaua cimentată, iar zgomotul acestora se auzea ca piatra pe piatră. Nu ar fi fost mirată dacă, din frecarea acestora cu marmura de dedesubt, ar fi ieșit scântei.

Nemișcarea o cuprinsese de când se lăsase modelată și simțea nisip pe limbă, rece în mâini și mirări care nu-i mai coborau, încremenite-n gesturi. Nu se mai putea mișca. Căpătase textura marmurei, simțea cum o cuprinde, o inundă, încercă să spună ceva, dar gura îi căpătă imobilitate și vârful limbii nu reuși să revină la loc. Brațele ei se sprijineau nemișcate pe trupul altei statui, iar atingerea de aceasta îi grăbi transformarea.

Numai ochii îi rămăseseră vii și-i trecea acum prin cap dacă, măcar, încremenirea o prinsese într-o poziție senzuală, specifică ei, deja se gândea că dimineața, la deschidere, oamenii vor descoperi o nouă statuie, mult mai reușită decât celelalte, una albă, rece, extrem de fidelă originalului, Statuia cu ochii vii, știrea despre apariția ei va cuceri întreg mapamondul și un nou Michelangelo născut din cenușa originalului sculptor va veni din depărtări, o va atinge și viață-i va da.

Astfel de gânduri îi treceau prin minte în timp ce fata înțepenise din cauza poziției în care stătea de ore întregi pentru ca niște Pygmalioni începători să povestească colegilor de studenție „băi, e una bună la Arte, eu nu știu boabă din arta sculpturii, dar mă duc acolo pentru balcoanele ei”.

Mda. După terminarea orelor de chin, primi banii, se duse acasă, se spălă de moloz, mâncă și se strâmbă: încă mai avea praf pe limbă.

Foto. Clara Marinescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.