DACĂ POLITICHIE NU E NIMIC NU E cu Tudor Petruţ – Marea conspiraţie (1)

DACĂ POLITICHIE NU E NIMIC NU E cu Tudor Petruţ – Marea conspiraţie (1)

Autor: Tudor Petruţ (California)

Pe vremurile acelea belicoase despre care cu nostalgie ne amintim, cum deschidea guriţa fostul preşedinte Donald Trump, vreun politician sau vreun nene vorbăreţ votant de dreapta, o mare parte a media (acele mijloace de informare americane libere, independente şi factuale, nu-i aşa) infiera imediat marea conspiraţie republicană. Adică tot ce nu corespunde agendei ideologice democrate era doar o labilă conspiraţie. Orchestrată cu abilitate de către portocaliul şef absolut. În care se ascundea din vremuri imemoriale o marioneată ruseasca. Care conspira cu ruşii.

Numai că până să ajungă Trump la Casa Albă o cu totul altă conspiraţie s-a consumat în adâncurile partidului democrat american. Pe măsură ce candidatul Donald câştiga în popularitate, comitetul central democrat (Democratic National Committee) coordona, alături de campania electorală a doamnei Hilary Clinton, activităţi oneroase ca să-i pună beţe în roate populistului contra-candidat. Mai întâi un informator FBI i-a inoculat unui membru al campaniei Trump ideea că ruşii au informaţii care pot s-o distrugă pe Hilary, doar-doar cineva muşca din momeală şi se băga cu amicii binevoitori din partea cealaltă de lume. Nimic nu s-a întâmplat. Doar reţineţi cuvintele „informator FBI”. Apoi, pe banii campaniei Clinton, prin nişte firme ca să li se piardă urma, un fost spion britanic (şi colaborator al FBI) care a compilat un „dosar” ameţitor împotriva lui Trump. Implicând un alt amic trumpist ca posibil spion rus. În paralel, un avocat angajat tot de campania Clinton, ciripea discret la FBI cum că are dovezi că Trump Organization derulează afaceri illegale cu o bancă rusească. Cu dosarul britanicului sub braţ şi cu anonima avocatului, FBI a început cercetările secrete împotriva unuia dintre candidaţii la preşidenţie. Sub privirea domoală a şefilor lor, preşedintele Barak Obama şi vicele Joe Biden. FBI, o instituţie federală americană, a manevrat justiţia în a-i aproba să spioneze un cetăţean american şi prin dânsul întreaga campanie a lui Donald Trump şi probabil pe candidatul Trump personal. Bazat pe informaţii generate de celălalt candidat la preşidenţie, democrata Hilary Clinton.

Trump a ajuns preşedinte şi ştim cu toţii ce a urmat, o masivă campanie de defăimare şi investigaţia procurorului special. Care nu a găsit nici o dovadă de coordonare între Trump şi Rusia pentru a influenţa alegerile din 2016, sau afaceri murdare între miliardar şi oligarhi.

Dosarul lui Christopher Steele s-a dovedit a fi doar o compilaţie de minciunele. Carter Page, asociatul lui Trump, cel urmărit de FBI, era de fapt, la rându-i informator al serviciilor. Fapt ascuns de FBI în justiţie pentru care un avocat al FBI a ajuns la puşcărie. De curând, avocatul Michael Sussman a fost acuzat de procuratură că a minţit de-au înghetat apele la FBI şi că nici o bancă rusească nu a măsluit banii familiei Trump. Iar ancheta federală continuă.

În vreme ce ideologii democraţi şi amicii lor din presă ţipau ca din gură de şarpe ca „faptele” şi „dovezile” sunt clare şi Trump şi ai lui sunt vinovaţi până la oase, activiştii de partid conspirau cu instituţiile statului împotriva contra-candidatului republican. Prima mare conspiraţie nu a aparţinut republicanilor. Ci democraţilor, care la vremea respectivă erau patroni şi la Casa Albă.

Foto. Tudor Petruţ