Condamnaţilor pe viaţă

Condamnaţilor pe viaţă

(poezie umoristica)

Autor: Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)

A fost cânva ȋn România,
Un domn vestit, numele-mi scapă,
Când dispăruse-un timp hoţia,
Iar hoţii o sfârşeau ȋn ţeapă,

Ȋnsă de-atunci, pe rând, netoţii,
Fătaţi, parcă, de proaste iepe,
Au tot schimbat la legi, ca hoţii
Specializaţi să dea ei ţepe,

Sau câte-un deşt din Parlament,
Ori… condamnaţi să frece-acasă,
Ridichea, prazul, evident,
Primind şi bonuri pentru masă…

Nici vorbă, muncă, roboteală,
La poduri, drumuri, la canal,
Scriu cărţi, când mor de plictiseală,
Iar cei de sus, alt Cod penal,

De-aceea vreau s-o spun pe faţă,
Fără ca să mai socotim:
Doar noi, cei condamnaţi pe viaţă,
Am mai rămas ca să muncim!

Foto. Valeriu Cercel