Cu Cîțu astăzi la timonă, suntem o nație atonă…

Cu Cîțu astăzi la timonă, suntem o nație atonă…

Autor: George Petrovai

Tot omul onest și cu scaun la cap de pe aceste meleaguri (când spun „cu scaun la cap”, îi am în vedere pe acei semeni – din păcate tot mai puțini! – care au putere de discernământ, vasăzică nu înghit pe nemestecate toate mizeriile clocite și apoi azvârlite în spațiul public de către canaliile de tembelizare în masă – nume ce se potrivește ca o mănușă pentru actualele canale de televizor), tot omul cu judecată, deci, de pe aceste meleaguri binecuvântate de Creator și amarnic murdărite/mătrășite de scârbavnicul binom politruci-jecmănitori (interni și externi), nu poate să nu fie de acord cu cumplitele fapte pentru noi, cei mulți care le-am trăit și – sub aparențe democratice – continuăm să le trăim în prezent, cât și cu aceea că ele niciodată nu vor fi consemnate în adevăratul lor conținut (desigur, incomod pentru cârmuitori) de către istoria din ce în ce mai falsificată și mai oprimată, ci cel mult într-o formă intens cosmetizată.

Da, este adevărat că, exceptând pletora nomenclaturiștilor și trepădușilor, grosul poporenilor (îndeosebi intelectualii cu coloană vertebrală) a dus-o îngrozitor de prost în „raiul” bolșevic, asta după ce în anii ’40-’50 au murit cu sutele de mii fie strămutați, fie în închisori, lagăre, mine și la Canal, apoi cu toții am dus-o greu pe ultima turnantă a ceaușismului, respectiv după ce „marele cârmaci” și fârtații săi au decis să strângă cureaua muritorilor de rând prin foame, frig și frică, fioroasa cale politico-economică prin care, în câțiva ani de coșmar, România și-a achitat întreaga datorie externă (circa 15 miliarde de dolari, plus dobânzile aferente). Nevrednicilor cârmuitori postdecembriști, unde sunt acești bani ai tuturor românilor de ieri, de azi și de mâine?…

La lovitura de stat din Decembrie 1989, singura „revoluție” integral televizată în detestabilul mod manipulator dorit de sforarii planetari (adică potrivit înțelegerilor de la Malta dintre George Bush și Mihail Gorbaciov), au murit peste 1000 de tineri și au fost mutilați pe viață alte câteva mii de participanți activi la revoltă. Toți aceștia, pe trupurile cărora s-au ridicat și înciocoit tâlharii și trădătorii postdecembriști (începând cu umplutorii moscovito-iliescieni ai „vidului de putere” de după asasinarea cuplului Ceaușescu), n-au strigat „Vrem pâine!”, chit că foarte mulți dintre ei și dintre românii de rând au suferit enorm de pe urma chinurilor biologico-spirituale la care, cu premeditare, au fost supuși (vârstnicii cam o jumătate de veac!) de către torționarii bolșevici, ci au scandat cu curaj „Jos comunismul!”, adică la lada de gunoi a istoriei cu tetrada minciună-impostură-abuz-nedreptate, și – mai ales – au cerut Libertate.

Netrebnicilor politruci postdecembriști, unde este libertatea (a cuvântului, scrisului, credinței, întrunirilor etc.), de îndată ce la începutul anului 1990 ați necinstit-o cu democrația voastră originală și ați călcat-o cu bocancii falșilor mineri, pe urmă (în iepoca Emil Constantinescu) ați întristat-o prin promisiuni electorale neonorate și, în tratatul de bună vecinătate cu Ucraina, prin cutremurătoarea renunțare la vechi și întinse teritorii românești (Basarabia, Bucovina, Ținutul Herței, două treimi din Maramureș etc.), apoi (în atrocele deceniu Traian Băsescu) ați îndurerat-o nespus de mult cu cedările succesive de suveranitate, cică potrivit „recomandărilor” bruxelleze și – mai ales – prin expatrierea, în urma catstrofalei spuse băsesciene: „Cui nu-i place, n-are decât să plece din țară!”, a peste cinci milioane de români, pentru ca în cel de-al doilea cincinal al sasului la Cotroceni, unul „condimentat” cu pandemia intens politizată și mediatizată în cârmuirile orbaniană și cîțuiană (cea de-acuma), libertatea să fie realmente crucificată prin carantinări, izolări, amenzi, închiderea tuturor lăcașurilor de cult (nici măcar Stalin nu și-a permis așa ceva!), spitalelor, școlilor, universităților, bibliotecilor, cluburilor, restaurantelor și sălilor de sport, ba chiar și a parcurilor, prin îmbotnițarea tuturor cetățenilor (inclusiv copiii), intimidarea și – eventual – sancționarea specialiștilor care nu îmbrățișau la comanda politică punctul de vedere oficial (cel al păpușarilor planetari, impus prin mass-media aservită și penibila Organizație Mondială a Sănătății), prin categorica interzicere a autopsiilor, impunerea absurdului număr de opt participanți la înmormântare (de ce naiba taman opt?!) și vârârea la repezeală a cadavrelor în saci de plastic, iar mai nou nu doar prin programul de vaccinare, obiectul principal de activitate al Guvernului Cîțu (însuși premierul a declarat public următoarele enormități: „Cei care nu se vaccinează sunt teroriști”, respectiv: „Avem un program de vaccinare, pe care-l vom duce la sfârșit”), ci și prin permanentul șantaj exercitat asupra nevaccinaților cu drepturile suplimentare promise vaccinaților obedienți (deocamdată pașaportul Covid, fără de care nu poți să călătorești în străinătate)?

Nenicule Cîțu, având nenorocitul de Covid pe capul golaș, precum și visul de-a deveni președintele tuturor liberalilor la congresul din septembrie (piticania de Emil Boc te vrea chiar urmașul actualului aflător în treabă la Cotroceni, că doar nu de florile mărului ești creația acestuia), înțeleg prea bine de ce calci tot mai des în străchini ba cu gânditul, ba cu vorbitul. Mă rog, nici una din aceste însușiri fundamentale ale omului înzestrat și bine educat nu te caracterizează și n-a contribuit la discutabila ta ascensiune politică, deși pe vremuri, adică atunci când nu cutezai să te gândești la fotoliul de premier, o luai în bășcălie pe sărmana Viorica Dăncilă, de parcă tu, Raluca Turcan, Sorin Cîmpeanu sau Cristian Ghinea (la drept vorbind întregul Cabinet) ați fi mai breji…

Astfel stând lucrurile, este (aproape) firesc pentru românii tot mai apatici (dar unde-i strada de mai an?) ca formalul și neînzestratul premier al acestei țări (mai exact al prezidentului) să fie deodată zeloasa și slugarnica sculă a chiriașului cotrocenist.

Păi cum naiba să te gândești la economie, investiții, autostrăzi, infrastructură feroviară, învățământ, sănătate și celelalte marafeturi naționale, cum să-ți mai amintești de legile privind indexarea veniturilor la fiecare început de an, respectiv de majorarea lefurilor, pensiilor și alocațiilor de stat pentru copii, când deodată nu mai sunt bani pentru așa ceva (cu siguranță vor fi în 2024, an cu patru campanii electorale), când școala nu ți-a plăcut, capul nu te prea ajută și te-ai „specializat” doar în împrumuturi externe cu „dobândă negativă” (ca ministru al Finanțelor și premier ai sporit datoria externă a României cu peste 40 de miliarde!). Ba, colac peste pupăză, nici nu poți să „guvernezi” așa cum îți pretind stăpânii interni și externi, adică prin Ordonanțe de Urgență (fix ceea ce le imputai pesediștilor când erai pe tușă), întrucât Renata Weber, prin decizia în unanimitate a judecătorilor de la Curtea Constituțională, și-a redobândit calitatea de Avocat al Poporului și va sta cu ochii pe bălțata uniune guvernamentală.

Foto. George Petrovai