Cura de slăbire

Cura de slăbire

Autor: Dana Fodor Mateescu (Bucureşti)

Mi-am mușcat limba. Ce? Vouă nu vi s-a întâmplat asta niciodată? Mă îndoiesc. Mâncam alune. Și mniam, mniam, mniam, haț!, mi-am înfipt colții într-o margine de limbă. Rău! Mi-a stat inima câteva secunde și m-am umplut de sânge-n gură.

„Vezi să nu te otrăvești!”, mi-a aruncat soțul, sensibil cum e el.

În ziua aia, n-am putut să mănânc mai nimic. Am băut doar cafea, cu greu, și apă. Limba mi s-a umflat ca un cimpoi, și dădea semne că ar vrea să plece la plimbare, afară din gură. Abia vorbeam. Ce mă-sa mi se întâmplă? Doar nu eram la prima mușcătură din viața mea!

„Dă-ți cu miere!”, mi-a spus o prietenă.

„Ba nu! Du-te la farmacie și cumpără glicerină!”, m-a sfătuit alta.

„Bag-o-n pelin”, mi-a zis alta…

Păcătoasa de limbă se făcuse cât o tomată în gura mea, o parte nici n-o mai simțeam, și începuse să-mi atârne-ntr-o parte. Mă durea, de mă seca în ovare.

Când trebuia să răspund la telefon, îmi era cel mai dificil. Vorbeam ca un om care tocmai a căzut în cap, sau are un atac cerebral. Oamenii nu înțelegeau nimic, așa că-l chemam repede pe Răzvan, și lămurea el situația.

M-am dus la farmacie. Dar, v-am zis: abia vorbeam. Când voiam să spun ceva, „Bună ziua”, de pildă, se auzea cam așa: „Bubă hiua”.

Ajung, stau la coadă, și, când sunt ochi în ochi cu farmacista, îi cer „ișerină”. Aia, face ochii cât cepele și nu pricepe.

„Ă og, a vea ihe ișerină!” (traducere: Vă rog, aș vrea niște glicerină!”).

„Ișerină? Nu avem!”

Scot limba, care lăcrima cumplit și i-o arăt, făcând semne și scoțând sunete ca: ahaio, hihi, hahaa, meheeeme!

„Vaaaai, ce limbă mare aveeeți!, zice farmacista, fericită și uluită, de parcă era Scufița Roșia.

Lumea de la coadă râdea de mine, ca la circ.

„Vă recomand spălături cu ceai de mușețel, puneți apă la fiert, două plicuțele de ceai, lăsați să se răcească, apoi clătiți sau băgați limba în cană. După aceea, dați pe rană cu glicerină boraxată.”, m-a învățat ea un lucru pe care-l știam și eu. Dar am zis „Muhumec”, am plătit și m-am cărat acasă, cu limbă cu tot.

Două zile n-am mâncat mare lucru, doar iaurturi și apă. Am vorbit mai puțin, și am băloșit mai mult.

Noaptea am avut un vis ciudat. Îmi crescuse limba așa de mult, că-mi atârna până la genunchi și puteam să mă joc cu ea. O învârteam ca pe un lasou și… zvârrrrr! plesneam cu ea pe cei care mă enervau. Totodată, o puteam folosi cu succes în loc de fular. Era caldă și arătam chiar drăguț.

După o săptămână de durere, buba s-a reparat, limba s-a făcut mică și și-a reluat activitatea ei de limbă. Cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat a fost că…am slăbit două kilograme. Dacă mi-o mai mușc de trei-patru ori ajung la greutatea pe care mi-o doresc.

Foto. Dana Fodor Mateescu