După 20 de ani trăiţi la Roma, una dintre cele mai frumoase şi talentate pictoriţe, Andreea Georgiana Tibu, a revenit în România

După 20 de ani trăiţi la Roma, una dintre cele mai frumoase şi talentate pictoriţe, Andreea Georgiana Tibu, a revenit în România

Autor: Ana Moroşanu Magdin (Bucureşti)

Cred că arta, cărțile, muzica, spiritualitatea, meditația, dragul de a petrece mult timp cu mine însămi în natură, sau fiind de ajutor pentru ceilalți, dar și pentru animale, sunt voluntară la Adăpostul de căței din Alba Iulia, toate acestea, m-au determinat să consider că acest mic oraș din Transilvania, este locul renașterii mele. Nu știu unde mă va direcționa viața, dar pot să spun că am învățat să trăiesc în culori și să văd frumosul în orice din viața mea.

Foto. Andreea Georgiana Tibu

*

Ana Magdin: Dragă Andreea Georgiana Tibu, la ce vârstă ai simțit că vrei să pictezi?

Andreea Georgiana Tibu: Nu știu dacă pot spune că a fost o vârstă exactă la care am simțit acest lucru, deoarece, încă de mic copil am fost fascinată de tot ceea ce însemnau culorile, creioanele, cărțile de colorat, creta cu care desenam în fața blocului. Atât la grădiniță cât și la Școala Generală nr. 4 din Cugir, unde mi-am efectuat studiile până la vârsta de 12 ani, am descoperit acum ca adult, analizându-mi trecutul, că orele de colaj/desen/pictură erau pentru mine cele mai așteptate dintre toate materiile, motiv pentru care, ori de câte ori se organizau cercuri extra școlare de desen, pictură, dar mai ales concursuri, de 1 Iunie, între școli, eram mereu elevul prezent care participa la astfel de activități. Cred că prima dată când am simțit cu adevărat emoția de a picta, a fost prin clasa a 7-a, sau a 8-a, când, la Școala Generală Renato Fucini din Roma, profesoara care ne preda Istoria Artei (în timpul orelor sale nu se efectua și partea practică de pictură, doar teorie), mi-a propus să o ajut la realizarea unui tablou de mari dimensiuni, după programul școlar (doar eu și ea). Ea a înțeles cât de mult iubeam materia ei și datorită ei am avut posibilitatea de a realiza copia tabloului „Scudo con testa di Medusa”, realizat în 1598 de pictorul italian Michelangelo Merisi da Caravaggio (originalul este astăzi expus la Galleria degli Uffizi di Firenze). A fost pentru prima dată când simțeam cu adevărat că înțeleg ce înseamnă să pictezi. Nu cunoșteam pe atunci diferența dintre tipurile de culori de ulei sau acrilic, pensule, diferite tehnici, etc.

Ana Magdin: Ce înseamnă pentru sufletul tău această superbă artă, pictura?

Andreea Georgiana Tibu: Pentru sufletul meu, pictura a devenit un refugiu, o salvare, dar în același timp, o eliberare a emoțiilor. Pictura a făcut parte din procesul meu de vindecare a sufletului, descoperirea lui, zi de zi! Atunci când mi-am luat inima în dinți pentru a face multe schimbări radicale în viață, în singurătatea mea, consideram că niciodată nu eram singură, așa cum toți credeau despre mine, deoarece aveam aproape familia, natura, animalele pe care le iubesc și arta. Pictura, pentru mine, a fost și este primul pas pentru vindecarea sufletului în viața de zi cu zi.

Ana Magdin: Ce te inspiră cel mai mult când te așezi să pictezi?

Andreea Georgiana Tibu: Imaginile pe care le văd în diferite circumstanțe, fie o poză, o imagine pe rețelele de socializare, internet, un film sau imagini din viața de zi cu zi, cu persoane, natură, animale…, mă insipiră muzica, sau o simplă lumânare aprinsă care îmi aduce lumină în suflet. Mă inspiră stările sufletești din viața de zi cu zi, fie ele de bucurie sau oricare altă stare emoțională. Îmi place să observ orice mă înconjoară, să trăiesc acea stare sau emoție. Sunt foarte empatică și imaginația are un rol foarte important pentru a trasforma atâtea emoții într-un tablou, într-o pată de culoare.

Ana Magdin: Cât din ceea ce visează sufletul tău în această viață expui în creațiile tale?

Andreea Georgiana Tibu: I-am permis sufletului să viseze cu adevărat, nu de foarte mult timp, motiv pentru care aș răspunde că încă învăț și sper că sunt pe drumul cel bun în a o face în totalitate.

Ana Magdin: Ai culori preferate, alegi anumite forme?

Andreea Georgiana Tibu: Nu pot spune că am culori preferate, deoarece fiecare culoare, atât pentru mine cât și pentru ochiul spectatorului, transmite o emoție specifică iar emoțiile se pot picta și traspune pe o pânză în atâtea tonalități…, totul pentru mine, depinde de starea sufletească, iubesc albul și negrul, dar în același timp, culorile cât de vii posibil. Nu am o regulă specială în a-mi alege culorile pe care le folosesc. Nu aleg forme neapărat…, îmi place abstractul, deoarece îmi permite să las liberă imaginația, să folosesc culorile așa cum simt și nu neapărat printr-o reprezentare exactă cu cea a realității. În ultimii doi ani, simt o mare atracție în a reprezenta iubirea, pasiunea, senzualitatea dintre persoane, deși a picta figuri umane, consideram a fi cea mai mare limită a mea, până la realizarea primului autoportret cu pisica mea, Virgola.

Ana Magdin: Cum a fost anul 2020 pentru tine, sufletește și profesional?

Andreea Georgiana Tibu: Cred că aș putea scrie o carte pentru a explica atâtea emoții și trăiri din acest an. Mi-am schimbat viața radical, am ales să reîncep totul de la zero, la Alba Iulia, după 20 de ani, timp în care am locuit la Roma de mic copil. Un an în care mi-am înfruntat toate emoțiile, toate fricile etc.  Un an, în care obiectivul principal pe care îl aveam era acela de a mă regăsi sufletește, de a evolua spiritual zi de zi…! De-a lungul vieții, avem cu toții trăiri de orice natură, dar pentru mine, 2020 a reprezentat atât o „moarte interioară” cât și o adevărată „renaștere”. Am plecat la un nou drum cu multe întrebări, la care, zi de zi, îmi găsesc răspunsuri din mici semnale din partea Universului, cu multe dezamăgiri dar totodată și multe speranțe. Caut zi de zi binele și frumosul în orice mă înconjoară, oameni, natură, animale etc. Vreau să aleg să traiesc frumos cu respect față de orice și oricine și să fiu mereu în căutarea energiilor pozitive. Din punct de vedere profesional, a fost un moment de stand by, pentru că nu mă simțeam pregătită să reintru în societate până când nu aș fi reușit să mă regăsesc sufletește. Acum, în 2021, mă simt pregătită să înfrunt tot ce îmi rezervă viața, cu mai multă conștiință.

Ana Magdin: Ce planuri frumoase ai pentru sufletul tău anul acesta?

Andreea Georgiana Tibu: Planul de a evolua, mai ales din punct de vedere spiritual, pentru a continua să văd această viață ca pe una în care suntem niște simpli trecători care își crează propriul bagaj emoțional, care au liberul arbitru de a decide cum și cu cine să împărtășească momentele vieții. Îmi doresc să rămân mereu omul simplu și iubitor de acum, să îmi păstrez un suflet curat în orice situație. Îmi doresc să pot face mult bine în orice circumstanță m-aș afla.

Ana Magdin: Ce te relaxează cel mai mult după o perioadă stresantă?

Andreea Georgiana Tibu: Sunt multe lucruri care mă ajută să mă relaxez…, o plimbare în natură cu căștile în urechi. Muzica, da, cred că fără ea, orice stare emoțională nu ar avea această putere sau vindecare, căștile nu lipsesc niciodată din ghiozdanul sau geanta mea! Orice stare emoțională aș avea, îmi găsesc alinarea prin muzică, nu am un gen special, dar mai ales când pictez, îmi place să ascult muzică clasică, pianul, vioara. Un pahar de vin și pisica, blănoasa care toarce lângă mine, este un alt moment în care simt că sunt în pace cu mine însumi și restul lumii. Meditația și o lumânare aprinsă. Sunt mereu în căutare de acele locuri, trăiri de vibrație înaltă cu energii pozitive. Am ales în viață să văd mereu partea bună a lucrurilor, să văd partea frumoasă, să aleg binele și pozitivul, să vreau să trăiesc frumos și mai ales dacă pot, să fac bine și să aleg binele.

Ana Magdin: Ce iubești și ce detești la oameni?

Andreea Georgiana Tibu: Iubesc oamenii simpli, sinceri, fără măști. Iubesc oamenii pentru ceea ce sunt și nu pentru ceea ce fac sau cine sunt în viață, indiferent de statutul social. Consider că fiecare persoană este un univers, cu un bagaj de emoții, trăiri și niciodată nu putem ști de ce o persoană are un anumit comportament sau un mod de a fi. Fiecare persoană are dreptul să trăiască așa cum simte, iar pentru mine, liberul arbitru este cel mai important. Am ales, dacă pot, în această viață, să fac bine pentru cineva. Cred și sunt total convinsă că binele aduce bine, și acest Univers are propiile legi pe care uneori le putem înțelege, alteori, este mai greu. Viața îți scoate în cale mereu acele persoane care te motivează. Uneori trebuie să ne învățăm lecția, alteori, să fim un exemplu pentru ceilalți, dar pentru viziunea mea de viață, atunci când iubești oamenii pentru modul lor de a fi, atunci când faci bine, atunci când ajuți și ai respect pentru cei din jur, vei fi tratat la fel, la rândul tău. Suntem energie și legea atracției, a rezonanței, are propriile reguli, cărora nu ne putem opune. Oamenii, indiferent cum îi putem clasifica, apar în viața noastră pentru un motiv, o lecție…, pentru mine, nimic nu este întâmplător. Am învățat că atunci când am judecat, m-am regăsit și eu la rândul meu în această ipostază și mi-am adus aminte că pot fi responsabilă de propriul meu comportament, dar nu pentru comportamentul celorlalți. Am învățat să mă retrag din viața multor persoane atunci când am simțit că era necesar sau mai bine pentru sufletul meu și energiile mele. Nimeni și nimic din viața noastră nu este indispensabil.

Ana Magdin: Cum trebuie să fie oamenii din viața ta?

Andreea Georgiana Tibu: Ei înșiși. Fără măști, să nu uite cine sunt, să învețe să nu se schimbe indiferent de statul social, de situația materială sau oricare alt motiv.

Ana Magdin: Ce îți dorești cel mai mult pentru sufletul tău în acest Univers?

Andreea Georgiana Tibu: Multă, multă iubire. Iubirea este cheia în tot ceea ce trăim!

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

Andreea Georgiana Tibu: Să nu uite niciodată cine sunt și de ce s-au născut pe aceste meleaguri. Să nu le fie niciodată rușine, din contră, să fie mândri că sunt români, oriunde s-ar afla. Să facă tot posibilul să prețuiască această Țară, indiferent de părțile pozitive sau negative. Universul știe de ce ne naștem într-o țară sau alta. Eu mi-am iubit țara mereu, România a fost tot timpul un refugiu pentru sufletul meu, iar dacă alegi cum vrei să îți trăiești viața și de ce persoane să te înconjori, orice colț de lume poate fi un mic paradis, chiar și în propria țară, iată, cu toții ne întoarcem aici, unde ne-am născut. Ne întoarcem ca să ne reîncărcăm energetic din locurile unde ne sunt rădăcinile.