Un păduche ogârsât

Un păduche ogârsât
(Poezie în grai bănăţean)
Autor: Sorin Olariu (SUA)

Fir-ar ea dă-nvățătoare, nu șciu șe-o pățât, mă frace,
Toată zâua-i în contrulă s-avem unghili tăiace!
Vre’ șî mască, mâni curace, ca să nu luăm Covidu,
Vre’ cârpuță nou-nouță șî să ne tunjèm cu blidu.

– Mă Nieluțu! Mă întrabă cu glas molcom, așăzat,
Tu ce-ai măi spălat vreodată după șe ce-or bocezat?
C-am văzut că toată zâua pî la pleoape-ai numa puchi
Șî ce scarpini ca năhuiu, io măcincă ai păduchi?!

– Am avut, dar numa unu, i-am răspuns, șî Doamne bace,
Că șî ăla-i mort d-o lună dă așa sângurătace!
– Păi ș-atunși dă șe ce scarpini dacă-i mort șî îngrupat,
Cum dă ce măi mâncă țasta, spune-m șe s-o întâmplat?

– Cum dă șe, doamna-n’țătoare? Fi’nc-atunși, cu mic, cu mare,
Neamurili lui, baș toace, or venit la-nmormântare.
D-aia-ț zâc șî dumitale, dar rămâne întră noi:
Văd c-atât dă mult le plașe că n-ar măi pleca năpoi!

Foto. Sorin Olariu