CUM S-A NĂSCUT O CARTE – „CIPRU, COROLĂ DE LUMINĂ VIE”

George Roca

Mai întâi de toate ar fi bine să vă povestesc cum se naşte un scriitor! Pe la începutul anul 2009, mă „afiliasem” pe internet la un blog literar coordonat de scriitorul Nicolae Stancu, poet şi scriitor din Iaşi. Acolo mi-am construit o mică „gazeta virtuală” şi am comunicat cu mulţi dintre membri. Într-o zi m-am trezit cu un e-mail de la o doamnă căreia îi admirasem pagina creată în acel perimetru de cultură numit „Esenţe” şi căreia îi lăsasem un mic mesaj admirativ. Iată ce îmi scria:

„Stimate domn,

Credeţi-mă că nu mi-e chiar simplu să vă scriu în aceste momente în care, cu toată sinceritatea, sunt foarte emoţionată. Vă mulţumesc pentru că aţi avut amabilitatea să poposiţi pe pagina mea, un simplu truditor în folosul binelui (sau cel puţin aşa simt şi cred eu). (…) Am amintit, în cele câteva cuvinte adunate şi scrise sub impactul emoţiilor de o invitaţie pentru a vizita Vlădeasa şi nu renunţ la această idee!!! (…) După cum aţi observat, încerc să adun «live» o mână de oameni care scriu pe «Esenţe» sau pe alte site-uri, într-o tabără la Felix, în luna mai a acestui an. Vom fi destul de puţini, dar cu siguranţă va veni doar cine are îndemn şi cine trebuie. Nu ascund faptul că mi-ar fi plăcut să vă avem cu noi, însă cu siguranţă vă vom simţi spiritul acolo, în slujirea Cuvântului-rege, în  cenaclurile ce le vom organiza timp de 10 zile.

Vreau însă să vă destăinui faptul că intenţia mea iniţială a fost alta: organizarea unei tabere absolut originale, în sătucul din care mi se trag rădăcinile, la vară, undeva în luna august. Schiţa-program o făcusem înainte de tabăra de la Băile Felix, dar mi s-a sugerat să organizez mai repede o primă reuniune a „Esenţelor”. M-am gândit la visul meu în momentul în care v-am lansat invitaţia şi poate vom avea norocul să vă avem acasă şi pe dumneavoastră. Poate aveţi chiar intenţia de a veni în România în acest an şi atunci tare bine mi-ar prinde să ştiu cam în ce perioadă. Aş fixa astfel, data taberei, încât să vă putem avea oaspete (…). Cu respect şi consideraţie, Geta Resteman”

Vorbe plăcute ochiului şi minţii, invitaţie elegantă şi manierată la un eveniment care mă atrăgea… Mai ales că şi eu mă născusem prin acele locuri de la poalele muntelui Vlădeasa şi pe care nu le vizitasem de mai mulţi ani! Am hotărât să mă duc! Nu mai fusesem într-o tabără la munte de când eram copil! Aşa că, am am anunţat-o pe distinsa organizatoare că voi fi prezent! Evenimentul a avut loc în comuna Săcuieu, judeţul Cluj, în perioada 22-29 august 2009. Printre cei prezenţi: scriitori, artişti plastici, jurnalişti, oameni de cultură. Peisaj superb! Organizare superbă! Amfitrioana noastră, Georgeta Resteman, a fost la înălţime… Seri literare, recitări de versuri, lansări de carte, dansuri populare oferite de copiii de la şcoală din sat, focuri de tabără, excursii…

Reîntorcându-mă în Australia, mi-am reluat meteahna de a redacta materile literare şi a le prezenta spre publicare revistelor cu care colaborăm. Într-o zi i-am trimis „Doamnei de la poalele Muntelui Vlădeasa” un mesaj electronic: „Dumneavoastră nu scrieţi nimic? Abia aştept să vă public…!”. Mi-a răspuns manierat şi timid: „Să ştiţi că în sufletul meu se zbate-o dorinţă… Doamne ajută să se şi îndeplinească! Îmi doresc tare mult să mă retrag din nebunia oraşului… acolo la Săcuieu, în singurătatea mea, şi să scriu… să scriu după modesta-mi pricepere, poate o poveste adevărată, povestea vieţii mele!”. Nu după mult timp am primit câteva versuri. Lirica scrisă cu talent şi suflet! Am încurajat autoarea, spunându-i că e pe drumul cel bun… că are vocaţie. Am rugat-o să îmi mai trimită versuri pentru a-i face o plachetă… S-a conformat foarte repede… spunându-mi că mai are „la sertar” multe scrieri de acest fel! Poezia Georgetei Resteman a avut succes, a fost publicată în mai reviste literare, atât virtuale cât şi pe hârtie. A început să îşi facă prieteni noi – oameni de litere. Apoi a început să scrie proză… articole despre frumos, despre creaţie literară, informaţii despre apariţii de carte, cenacluri literare, recenzii…

Pe la începutul lunii martie 2011 am primit un e-mail de la autoare prin care mă anunţă: „Sunt în Cipru la Mădălina şi stau aici până pe 15 martie. Salutări dragi şi tot binele din lume. Cu mult drag, Geta”. M-am bucurat nespus că prietena mea este bine şi este din nou alături de fiica ei dragă.

Nu după mult timp într-un un alt e-mail mă anunţă: „(…) Am scris un articol despre Cipru, aşa cum m-am priceput iar dacă dumneavoastră consideraţi că merită publicat, faceţi-o şi… eu voi mai scrie încă vreo două materiale despre aceste minunate locuri…”. Şi astfel a început să se nască această carte. I-am publicat articolul în câteva reviste şi i-am scris câteva cuvinte de laudă pe care autoarea le merita din plin: „Mi-a plăcut «Cipru»! Foarte bine scris. Aveţi un potenţial scriitoricesc atât de mare… Îl public în întregime! Aşa că, faceţi bine şi continuaţi interesanta povestire!” Nu după mult timp am primit un alt material pe care l-am intitulat „Cipru 2”. A avut acelaşi succes ca şi primul. A urmat „Cipru 3” şi aşa mai departe… Şi astfel au început să se contureze capitolele dintr-o carte. Autoarea nu s-a oprit până la finalizarea capitolului al patrusprezecelea. Fiecare material a fost publicat separat şi preluat de multe site-uri literare şi reviste de pe net.

Au trecut trei ani de când am cunoscut-o pe autoarea acestei cărţi. De atunci, scrierile i-au adus consacrare, a devenit cunoscută în lumea literară românească, a fost aleasă ca membru în colegiile de redacţie ale mai multor reviste, comunică şi are legături pe tărâmul literar al mai multor oraşe din ţară precum Oradea, Cluj, Sibiu, Bucureşti, Iaşi… şi şi-a făcut prieteni virtuali, scriitori de limbă română din întrega lume. A funcţionat ca redactor şef la revistele de limbă română „Bruxelles Mission” din Belgia şi „ProLitera” din Germania.

Cipru, un volum de proză despre o insulă minunată, miraculoasă… O naraţiune atrăgătoare cititorului dornic de a cunoaşte locuri exotice de pe mapamond. Un amalgam de scrieri pentru toate gusturile şi vârstele, de la legendă, la istorie, informare turistică, geografie, oameni şi obiceiuri, îndeletniciri. O carte scrisă de autoare cu multă dăruire şi pricepere…

***

Noua apariţie editorială a văzut de curând lumina tiparului sub îngrijirea doamnei Rodica Elena Lupu, Editura Anamarol, Bucureşti, având prefaţa semnată de scriitorul Ştefan Dumitrescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România, din care îmi permit să spicuiesc câteva pasaje:

„Scriu aceasta Prefaţă după ce am lecturat-o de două ori, cu aceeaşi plăcere rară de bijutier împătimit, căruia îi place să adaste cu sufletul şi cu privirea nesăţioasă pe creaţiile altui bijutier, lăsând ochiul să se bucure de reflexele luminii îndulcite, de liniile subţiri şi măiastre şi de profunzimile exotice ale pietrei preţioase. Pentru că lectorul care va ţine în mână această carte va avea o bijuterie ale cărei pagini le poate întoarce ca să se bucure de frumuseţile peisajului ireal al Ciprului.

Cartea aceasta, aşa cum spuneam, este mai mult decât o carte de reportaj şi de călătorii, bună pentru a o lua în vacanţă ca să ne delectăm cu o lectură plăcută, aleasă, care să ne facă fericiţi. Este o carte care, cu siguranţă, va fi apreciată şi căutată de acea tipologie de lectori îndrăgostiţi de literatura de călătorii, care le aduce în faţa ochilor ţinuturi mitice, exotice, peisaje nemaivăzute, romantice, unde poate nu vor putea ajunge niciodată… Există această tipologie de cititori îndrăgostiţi de literatura de călătorii din care face parte şi semnatarul acestor rânduri. Îmi amintesc, cum în copilărie citeam cu nesaţiu cărţile de călătorii care-mi purtau sufletul şi imaginaţia prin ţinuturi fascinante, mirifice, care în mintea mea căpătau dimensiuni şi frumuseţi uimitoare, de basm, semnificaţii şi proporţii fantastice, prilej cu care trăiam emoţiile peripeţiilor extraordinare ale personajelor care străbăteau acele spaţii necunoscute! De câte ori nu am călătorit împreună cu eroii cărţilor de aventuri şi călătorii în Ţara de Foc, la Polul Nord şi la Polul Sud, în insulele luxuriante ale Oceaniei sau pe alte planete… […]

O asemenea carte minunată care îţi îmbogăţeşte cunoştinţele despre insula Cipru, despre civilizaţia actuală şi civilizaţiile mediteraneene care s-au perindat în istorie şi care îţi încântă sufletul este cartea doamnei Georgeta Resteman „CIPRU, COROLĂ DE LUMINĂ VIE – Note de călătorie, istorie şi peisaj”.

Spuneam mai înainte că această creaţie literară este mai mult decât o carte de călătorii, decât o carte de reportaje despre un ţinut minunat cu o istorie legendară foarte bogată, cum este Cipru. După ce o lecturezi, toate imaginile, peisajele, personajele, descrierile acelea minunate ca nişte pictograme se adună în mintea ta într-o viziune unitară, îţi dai seama, uimit, că această carte este în acelaşi timp şi un roman. Un roman plin de sensibilitate şi de delicateţe, scris cu o peniţă subţire, ca un filigran. Este „un roman al căutării şi al regăsirii”, romanul căutării fiicei de către mamă în spaţiul unei lumi globalizate, bolnave, care mereu se caută, fără a se regăsi.

Dacă romanul „Moromeţii”, capodopera lui Marin Preda, este romanul căutării şi al regăsirii Tatălui, ei, bine, romanul doamnei Georgeta Resteman este un roman invers, la nivelul principiului feminin: mama este cea care pleacă în lume ca să-şi regăsească, în plan psihologic, în plan sufletesc şi în mod real, fiica. […]

Ei bine, mânată de dorul de fiica ei dar alungată, probabil, şi de sărăcia şi de lipsa de orizont a vieţii, în condiţiile în care licenţiată fiind rămâne fără sursa minimă de trai, silită de umilinţa trăită aici, în ţară, doamna Georgeta Resteman pleacă în căutarea fiicei sale, merge la aceasta, în Cipru. Tatăl aşteaptă re-venirea fiului risipitor plecat în lume… În cartea pe care o prefaţăm, mama este cea care pleacă în căutarea fiicei, nu se întoarce fiul acasă… Fiica este cea care o aşteaptă şi o salvează, îi dă posibilitatea să vadă şi să cunoască locurile mitice din insula care este, în viziunea ei, un petec de pământ „ca o batistă aruncată pe obrazul mării”, îi dă ocazia să-şi pună în valoare valenţele creative încurajând-o şi susţinând-o să publice mai multe volume de poezie în acelaşi an în care scrie şi această carte. Relaţia dintre mamă şi fiică este de o frumuseţe, de o delicateţe şi de o căldură extraordinară. Roman al relaţiei filiale dintre mamă şi fiică (şi să ştiţi, nu există multe asemenea romane în literatura română sau universală), cartea investighează straturile semantice şi afective ale acestei relaţii, văzută în toată profunzimea şi splendoarea ei!

După ce face o prezentare de ansamblu a cărţii, prefaţatorul trece în revistă câteva repere importante din cuprinsul acesteia, surprinzând elementele cele mai semnificative, numai bine ca să stimuleze interesul cititorului în a-i pătrunde tainele. Lasă însă celor interesaţi, plăcerea lecturii integrale, fără să divulge toate subiectele atinse de autoare în cele 14 capitole ale lucrării, ca apoi Prefaţa să se încheie astfel:

Nu putem să nu spunem însă, în încheiere, că aşa cum un renumit istoric român, Nicolae Iorga, a scris cea mai  buna şi completă istorie a Imperiului Otoman, şi în cazul cărţii de faţă ne găsim într-o situaţie asemănătoare… O scriitoare româncă, foarte talentată, apropiindu-se cu sufletul plin de dragoste de miraculoasa insulă a Afroditei, iubind-o cu toată inima şi sensibilitatea a dat, deopotrivă statului Cipru şi literaturii române, cea mai frumoasă carte, sau una dintre cele mai frumoase cărţi care s-au scris despre Cipru… Este cel mai bun, cel mai  bine organizat şi cel mai frumos – gândindu-ne la scriitura aleasă – ghid turistic al insulei Cipru.

De aceea recomandăm cu toată căldură cartea şi cititorilor dar şi autorităţilor cipriote, s-o traducă şi s-o publice în limbile engleză, greacă şi turcă, pentru că nu vor  mai găsi pe altcineva care să scrie atât de frumos despre pământul plin de istorie şi de bogăţii spirituale al Ciprului. Nu vor mai găsi pe altcineva care să recomande şi să descopere atât de convingător şi de emoţionat insula Cipru oamenilor, turiştilor, cititorilor din lumea întreagă… Prin această carte de suflet scriitoarea româncă Georgeta Resteman face un serviciu enorm atât culturii cipriote cât şi turismului acestui stat împărţit între comunitatea greacă şi turcă.

Sentimentul pe care-l avem după lectura cărţii este că scriitoarea ne-a adus pe insula Cipru, ne-a  luat cu dânsa în călătoriile şi excursiile care au acoperit întreaga insulă, nelăsând un loc nebătut de pasul şi de ochiul ei, ne-a emoţionat, ne-a vrăjit şi ne-a lăsat aici… Pentru că după ce am citit această carte frumoasă şi îmbogăţitoare a sufletului şi a minţii şi după ce am cunoscut acest tărâm miraculos şi odihnitor… nu mai putem pleca din insula Afroditei! Rămânem aici, împreună cu autoarea şi cu fiica ei, să ne bucurăm de legendele şi de miturile locurilor, de vraja peisajelor, de perspectivele largi şi odihnitoare care ne anesteziază sufletul cu frumuseţea şi măreţia lor!”

***

Mie mi-a revenit plăcerea să scriu Postfaţa acestei prime creaţii în proză a autoarei Georgeta Resteman, pe care o regăsiţi integral la începutul prezentării de faţă, dar şi aceea de a-i crea coperta. Nu-mi rămâne decât să-i urez succes în continuare autoarei Georgeta Resteman, iar pe dumneavoastră vă invit la lectură, pentru că, vă asigur, merită!

George ROCA

Sydney, Australia

Noiembrie 2012