ORŞE NAŞ ÎŞ ARE NAŞU – poezie în grai bănăţean

ORŞE NAŞ ÎŞ ARE NAŞU – poezie în grai bănăţean

Autor: Sorin Olariu (Michigan, USA)

Rusălin a lu Trăgulă, un cipezăr dî la Iaz,

S-o oprit cu Mercedesu ca să-ş baje neşce gaz.

Ş-acu-l şcie toată lumea: foale mari şî ghinţ dă aor

Şapce lanţă pî la guşă şî mustaţă ca dă paor.

Ş-uice-aşa că trasă frâna şî-nşepu să-ş facă norma

Că era cu-o piţipoancă fărbuită-n toată forma:

– Mişcă-ncoaşea, penzânare, fire-ai dracu piţâgoi,

Uice-aişea portofelu burduşât cu euroi!

Să porni să îi socoată, să-i astupe pă dujmani,

P-ormă scoasă la vrăjală douăzăşîşinşi dă bani.

– Hai măi iuce, prostolane, nu durmi ca o valiză,

C-am venit să-m baji penzână cu bujetu meu dă criză!

– Hăhăhă! Făcu şî toanta dă i să vegea buricu:

Ăsta-i tot aişi la PECO dă pă vremea lu na Nicu!

– Băh, tu nu prişepi nimica? ţî-l luă dân nou, Trăgulă,

Şe ce uiţ ca constipatu, parc-ai fi mâncat păsulă?!

Fă-ce-ncoaşi, încinje mâna, ia d-aişi bănuţî mei,

Bagă-i gazu, fă socoata şî păstreză-ţ rest cât vrei!

– Mincenaş! Răspunsă omu şî-i dăşchisă iuce dopu,

Iaca-ţ bag cum vrei metale, vasăzâcălea cu stropu.

Le-am făcut lu stropi socoata: dă-i dă gaz îs douăşdoi,

Dă lichid dă frână-i unu şî-ncă unu-i dă oloi.

Şî-uice-aşa, dân parcea căşî, fincă mi-s băiat giugiuc

Iaca-ţ trag ş-o “fâsâită” că ţî moale un cauciuc!