Mânie și amar

Autor: Cornel COTUȚIU

De două mii de ani încoace, am tot fost călăriți de fel de fel de seminții hrăpărețe: romani, huni, otomani, austrieci, unguri, ruși. Probabil de aici s-a iscat atitudinea mioritică a poporului român, cu acea imbecilă reacție: „Și de-o fi să mor…”etc. Ei bine, acum suntem călăriți de propriii noștri conaționali, adunați într-o turmă rapace numită PDL, concretizată, prin putere executivă, numită Palatul Victoria și (mai ales) Palatul Cotroceni.

Țara arde și PDL-ul se piaptănă. Sau…se scarpină.

Cel mai recent pieptănat este acesta al spitalelor desființate. 66 de spații ale sănătății și suferinței sunt rase din rețeaua de sănătate, cel mai adesea din rațiuni halucinante. Bolnavi cronici, lehuze, bebeluși, personal medical: dați afară, fiindcă așa vreau mușchii Băsescu-Boc și camarila din care se ițesc arogant și incompetent câteva capete UDMR, superbe în arta șantajului politico-administrativ. Căci, cine e la Ministerul Sănătății: durduliul Cseke Attila. Dar la cultură? Răspuns: Kelemen Hunor. Dar vicepremier? Răspuns: Marko Bela. Dar consilier al papagalului Boc? O doamnă Vass, adusă de la Cluj (cei răi o numesc Vacs, sau Vay).  În mediul rural e revoltă pe seama spitalelor, la Tg.Mureș e înecat institutul de cardeologie (unde, în 10 ani, au avut loc aproape 50 de transplanturi de inimă), foste spitale din mediul rural au fost lăsate de izbeliște, bolnavi incurabili –  părăsiți și deposedați până și de cearceaful de sub ei, personal medical-  lăsat în șanț, medici-  care-și părăsesc țara, în căutarea unui venit potrivit profesiei, medicamente expirate sau extrem de scumpe etc. etc. Mai miră pe cineva că Puterea are un plan pentru „genocid”? Nu trebuie să faci mult efort al minții, ca să te pască gândul că, efectiv, există o strategie masonic-mafiotă de decimare a poporului român.

Un alt segment al mâniei și amarului cotidian e provocat de felul în care mahalaua românească, în…consens cu organisme ale culturii, e receptivă la aniversări și fapte ale înaintașilor.

Ziare, posturi tv și de radio juisează pe seama unor clovnerii despe Irinel, Moni, Zăvo, Pepe și alți subcorticali de genul acesta, în vreme ce se împlinesc 100 de ani de la nașterea unuia dintre marii români care au înfipt un jalon distinct pe meridianul culturii mondiale: Emil Cioran, filozoful român despre care se spunea că i-a învățat pe francezi (unde se stabilise, spre norocul lui, după război) subtilitățile de gândire în propria lor limbă.

Institutul Cultural Român a inițiat, prin filialele sale de peste hotare, acțiuni potrivite/necesare acestui moment în Franța, Spania, Suedia, Ungaria. La noi, Academia Română pune la cale o ceremonie. Cam atât. Dar Ministerul Culturii? Mister… Poate pentru că Kelemen H. o fi citit „Schimbarea la față a României”, unde Cioran consideră că ungurii s-au impus în văzul lumii prin gulaș și femei blonde? „Misterul” acesta e al culturii ori al coproculturii, domnule („ur” – pre limba d-voastră) Kelemen? După ce l-ați uitat pe Brâncuși, vedeți că mai sunt și alți doi români de talie internațională, pe care…merită să-i faceți uitați: Mircea Eliade și Eugen Ionescu. Dolofanul d-voastră coleg de guvern, cel al sănătății, a participat la acțiunea de spânzurare simbolică a unuia dintre marile simboluri naționale românești: Avram Iancu. Presupun că, după aceea, i-a tihnit tare mult un papricaș. D-voastră cu care dintre marii români amintiți mai sus veți mânca un gulaș? Blonde avem și noi, chiar în guvern. Nu degeaba Qadhafi l-a somat pe Băsescu să îi spună câte cămile să-i dea pentru ea.

Please follow and like us: