EPIGRAMA, SCÂNTEIA DE GENIU A ROMÂNILOR

EPIGRAMA, SCÂNTEIA DE GENIU A ROMÂNILOR

Autor: Ovidiu CREANGĂ

Un mare gânditor german, contele Keyserling (Das Spektrum Europas), după ce a călătorit mai mult prin Ţările Române mărturisea că nici într-o ţară din Europa, Epigrama nu mai este apreciată şi cultivată ca la români. În orice înprejurare românul găseşte o glumă, o snoavă, o anecdotă sau dacă este mai evoluat o epigramă ca să-şi descreţească fruntea. Pe timpul comunismului circulau epigramele lui Păstorel sau bancurile autorilor anonimi cu năstruşnicul Bulă. Ce vreţi un exemplu mai elocvent decât epitaful pe care şi l-a scris românul emigrant în Elveţia, Vasile Matei pe care l-a răpus un cancer de prostată; „Haz de necaz”:

Sub aceasta piatră lată

Stau ucis de o prostată

Soarta m-a lovit se pare

Unde-am fost şi eu mai tare

Şi dupa aceea… a închis ochii zîmbind.

Eu scriitorul acestor rânduri mărturisesc resemnat:

De nu mai ai succes la dame

Şi ţi-ai săltat sculele-n pod

Nu te boci ca un nerod

Apucă-te de epigrame!

Adică treabă pe care o fac eu, că unii mă întreabă de ce m-am apucat de scris la 80 de ani. Acum ştiţi care e motivul.

Epigrama trebuie ca într-un mod inteligent şi subţire să biciuiască un defect, o situaţie caraghioasă, să te facă pe tine cititorule, sa te deconectezi pentru o clipă, să te simţi bine şi eventual chiar să şi râzi. Şi ce buna este mai ales acum când toţi suntem stresaţi, când nu ştim ce ne mai aduce viitorul, o doza de râs nu strica. Genialul Henry Bergson în celebrul sau studiu „Le Rire” declară că râsul nu este totdeauna acelaşi. Râsul depinde de cel ce râde, el il numeste „Le rieur” – nu am cum să-l traduc de aceea nu spun „râzătorul” ci „cel care râde” şi care are un anumit nivel cultural. Altfel râde un burtă verde, care moare de râs când aude o glumă porcoasă şi altfel râde un tip „subţire” – ca tine cititorul acestor rânduri – când vizionează o piesă de teatru reuşită sau aude un banc bun. Râsul mai depinde de buna dispoziţie sau de proasta dispoziţie în care s-ar afla Le rieur.  Şi depinde foarte mult de situaţie, de exemplu dacă îl vezi pe Adrian Năstase umflat ca un caltaboş care fiind în vizita la „găinăria” lui de la Cornu, în timp ce-şi „numară ouale” (expresia îi aparţine), calcă pe un găinaţ, alunecă şi se lungeşte cât e el de falnic, desigur te umfla râsul.

Pe această temă subsemnatul am „comis” următoarea epigramă, unui cabotin ghinionist care interpreta un monolog funerar:

Recită grav şi fără greş

Dar s-a împiedicat d-un preş

Şi-n loc de lacrimi şi suspine

Sala din râs nu-şi mai revine

Epigrama este „inteligenţă comprimată”. Marii noştri epigramişti au fost oameni foarte dotaţi, pot să spun geniali. Astfel a fost Păstorel Teodoreanu, George Topîrceanu, Cincinat Pavelescu şi foarte multi alţii. Oricine poate să scrie cu mai mult sau mai puţin talent despre o călătorie în Munţii Vrancei sau la Mănăstirile din Modova şi Bucovina, dar mai puţini pot sa scrie o epigramă reuşită. De ce am spus o epigramă reuşită? Pentru că, şi epigrama are anumite reguli, căci în fond epigrama este un gen literar, mai exact este „cenuşăreasa” literaturii. Mulţi scriu catrene răsuflate care sunt mai mult „răvaşe de plăcinta”, dar se cred epigramişti  (Doamne fereşte oi fi şi eu printre aceia?!). Acum la noi în ţara a reânflorit epigrama şi este un număr impresionat de sagitari care scriu epigrame foarte reuşite şi am să dau câteva exemple.

Asta care urmeaza ne atinge pe noi cei ce am plecat din ţară:

Dracu-a zis: „Eu am mâncare

Am de toate, masa-i mare

Hai, veniţi, la voi e groaznic…”

Şi ne-am dus… la dracu-n praznic!

Pe cel care „ne-a luat peste varice” îl cheamă Titu Ionescu-Boeru.

Altă epigramă scrisă de Stelian Ionescu, intitulată „Colindele şi obsesia nevestei” (se potriveşte când vine Crăciunul):

Auzind la geam eternul

„O ce veste minunată”…

Zise ea entuziasmată:

„Naeeee, a căzut Guvernul!”

Una dintre multele epigrame scrise de Marin Sorescu este cea intitulată „Nedumerire Lingvistică”:

De se vor găsi, departe

Oameni pe planeta Marte

Cum se vor numi la noi

Marţieni sau… marţafoi?

Si una scrisă de doamna Stela Şerbu-Răducan: intitulată „De sărbători”:

Când nevasta l-a-ntrebat:

– Cine e la noi în pat?

El sări ca un nebun

Mi-a adus-o Moş Crăciun!

Ca să ne aducem aminte de guvernarea trecută, uite ce zice Petru Băneşti: „Promisiuni preelectorale”.

„Noi ajunşi la guvernare

O să facem treaba mare!”

Şi-o făcură de mă mir

Cum de naiba mai respir.

Colegul nostru Vasile Bârzu ne spune că a auzit pe una destăinuidu-se:

În miez de noapte-adeseori

Mi-s toată plina de sudori,

Dar mă mai răcoresc oleacă

Spre ziuă….când sudorii pleacă.

Sărmana femeie, e un biet suflet necăjit şi ea. Ileana Cosânzeana intră la o maternitate şi o zăreşte doctorul:

Şi când o vede pe codana

Doctoru-o-ntreabă curios

„Ce cauţi tu aici Ileana”

–  „Am venit să… Făt Frumos”

Preşedintele epigramiştilor români este domnul George Corbu, care este şi critic de arta, poet, autor şi traducător, director general în Ministerul Învăţământului. Ca orice tată iubitor uite ce face dumnul preşedinte Corbu:

Cu băiatul meu Costel

Mă-nţeleg destul de bine,

Eu fac teme pentru el,

Şi el doarme pentru mine.

Dar nici asta nu e rea (mi-e că vorbesc de funie în casa spânzuratului):

Dacă scumpa ta soţie

Şi cu altu’ mai trăieşte

Bravo lui şi bravo ţie,

Unde-s doi puterea creşte.

Mi se rupe inima de bietul Ariel Sharon când îl vad că nu mai dovedeşte războindu-se cu teroriştii, dar în sfârşit are şi el  nişte mici satisfacţii:

Cu eforturi şi cu chin

A scăpat de Hussein

Şi-n sfârşit l-a îngropat

Şi pe Yasser Arafat.

Nu mai ţin minte a cui e epigrama de mai jos, dar e haioasă şi v-o spun şi dumnevoastră.(se adresează celor de vârsta a treia):

Dimineaţa pe răcoare

De te scoli fără efort

Şi nimic nu te mai doare

Să fii sigur că eşti mort.

Dacă nu ştiti, vă spun eu. Pe 14 februarie 2008 voi implini 87 de primăveri, e o performanţă, dar să vedem motivul ( e buna dar nu am facut-o eu):

Dragii mei contemporani

Greu trăieşti 80 de ani,

După aia nu e greu,

Că te uită Dumnezeu.

Staţi aşa ! Mi-a mai venit una bună în gând, dar si de data asta am uitat autorul. Asta îi cam atinge pe cei din leatul meu, dar asta-i situaţia:

Discutau doi moşnegei

Ieri la o agapă:

– „Mâine mergem la femei.”

-„Merg, dar cin’ne scapă?”

Nu ştiu cum se face că numai prostii îmi trec prin cap, mai mare ruşinea!

Si acum, fiindcă s-a împlinit mai bine de o jumătate de mileniu de la trecerea în nefiinţă a eroului nostru naţional Ştefan cel Mare şi Sfânt, e musai să termin cu un catren istoric „Biata mamă a lui Ştefan…” (grijulie ca orice mamă):

Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat

Ai să dai de dracu’, ca şi Arafat,

Deci copilul mami, fii băiat deştept

Şi cu Sharonică  nu te lua de piept!

Să nu fie cu supărare dacă am luat pe careva peste varice, dar asta-i epigrama.

Ovidiu CREANGĂ

Toronto, Canada

1 aprilie 2010

————————————————————–

DIN PARTEA REDACŢIEI

Apropos de fotografia ataşată reprezentând un „bebeluş la nud”

(care poarta titlul „Ovidiu Creangă în urmă cu câţiva ani… !”)

i-am scris şi eu câteva rânduri….

Ovidiu Creangă-i curajos

Şi-arată fundul fără frică…

A devenit un pro-nudist

De când era o… rămurică!

După câte observăm în aceeaşi poză

Mr. Creangă suferea de mic de calviţie…

La vârsta… ce-o ţine-n secret

Poarta mereu o pălărie

Sub care-şi ascunde discret

Eterna şi mândra-i chelie!