O vizită literară în America

Views Counter: 102

O vizită literară în America

Autor: prof.univ.dr. Anca Sîrghie

Coborând din avionul care mă purtase peste Atlantic, mă gândeam că la Chicago mă voi plimba prin Millennium Park, mă voi opri la Buckingham Fontaine și voi vedea vreun muzeu. Ba, voi intra și în biblioteci universitare sau publice, dacă cele 3 zile rezervate unei vizite turistice ar fi fost destul de încăpătoare.

Ei bine, la poarta 5 a aeroportului m-a întâmpinat doamna Lori Pânzariu, care m-a înștiințat că va trebui să stau cel puțin 17 zile la Chicago, ca să poată programa toate reuniunile unde voi fi invitată. Surpriză! Copleșitoare surpriză, una care răstoarnă toate zvonurile cu care venisem blindată. Așadar, voi avea la Chicago o vizită literară, nu una turistică. Doamna Silvia Trușcă, veche cunoștință a mea la Sibiu, stabilită de aproape 20 de ani la Chicago, mi-a oferit găzduire în apartamentul ei de la etajul 10 al unui bloc din Ravenswood, de la ferestrele căruia se poate admira panorama de 180 grade a orașului. Downtown-ul cu zgârie nori mi-a părut la o aruncătură de băț, iar deasupra lui, linia verde a lacului Michigan, care rivalizează ca suprafață cu Marea Neagră, ne îmbie cu plimbările cele mai iubite de localnici. Este o toamnă frumoasă la Chicago și vântul ne amintește în răstimpuri de ce Chicago are renumele de „The Windy City”. De acum, toamna mușcă harnic din verdele verii, iar spectacolul multicolor al parcurilor metropolei este o desfătare în sine. Scopul esențial al vizitei mele aici, de data aceasta este unul literar.

La Biserica „Nașterea Domnului” din Chicago am participat în 19 octombrie 2025 la slujba duminicală. Am intrat în noua biserică înaltă și spațioasă, edificată după ultima mea vizită, când preotul Ioan Lupescu îmi arătase țărușii puși pentru un nou local. Edificarea durase câțiva ani buni, dar eforturile preoților și ale enoriașilor nu au fost zadarnice, întrucât în anii 2012 şi 2013, s-a ridicat noua clădire, punându-se cupolele şi acoperişul. S-au instalat aerul condiţionat şi ţevile pentru apă. Lucrările au continuat în anul 2014, reluate în 2015, fiind duse până la capăt, cu ornarea murală provizoriu-definitivă.

Merită amintit faptul că pentru a promova adevărata literatură română, în anul 1992, prof. dr. Gheorghe Rădulescu a înfiinţat cercul cultural „Mihai Eminescu“, care a funcţionat mulţi ani pe lângă Biserica „Naşterea Domnului”. Exemplul lui nu trebuie uitat, pentru că și în prezent ar fi binevenită o asemenea activitate pentru copii și pentru tineri. În anul 2001, Î.P.S. Arhiepiscopul Nathaniel l-a numit pe pr. loan Lupescu, venit de la Sibiu, ca preot asistent, iar pe pr. Nicolae Izbașa ca preot ataşat la Biserica „Naşterea Domnului”.

Am punctat aceste momente istorice, ca să-mi fac înțeleasă emoția și încântarea de a vedea în 19 octombrie 2025 minunata biserică nouă, unde, după slujba religioasă, pr. Geani Ilie Nemeș a invitat lumea în sala socială, ca să-mi asculte cuvântul. Am evocat pe cei 4 frați ai tatălui meu, originar din Țara Făgărașului, unde la începutul secolului al XX-lea s-a dus o adevărată politică de convingere a oamenilor dornici de prosperitate, să plece în America. Unul singur dintre frații tatălui a revenit în satul Sâmbăta de Jos, unde și-a ridicat cu banii aduși din America o casă temeinică și a trăit până la 96 de ani. Dintre ceilalți trei, americanizați, doar mătușa mea, Istina Gălbincea, a revenit din Warren, Ohio, unde s-a stabilit cândva, în satul natal într-o vizită făcută în anul 1964 și de atunci mi-a îndulcit studenția cu frumoase toalete vestimentare și tot ea mi-a făcut cadou de nuntă lenjeria, din care mai am unele piese chiar și în prezent. Am numit-o pe mătușa Istina a doua mamă a mea.

Din anul 2001, America a devenit o realitate direct familială, pentru că cei doi băieți ai mei au luat pieptiș America, stabilindu-se unul la Denver Colorado, în vecinătatea Munților Stâncoși, și celălalt la Marile Lacuri, aproape de Detroit. Rodul descinderilor mele timp de un sfert de secol în Lumea Nouă sunt trilogia „America visului românesc”, 2017, 2019, 2020 și două cărți de interviuri, simbolic intitulate „Fascinația adevărului” și „Fascinația artei,” 2023, cel din urmă fiind tradus în limba engleză, sub titlul „The Fascination of Art. Romanian-American Dialogues” în 2025 la aceeași editură Limes, la care am publicat originalele. Cu această traducere am sosit în S.U.A. și am prezentat-o publicului aflat în sală. A doua carte a mea adusă din România este „Lucian Blaga, profesor și mentor”, 2024, în care, bazându-mă pe documente noi, inedite, am demonstrat importanța majoră pe care marele poet, dramaturg și filosof o dădea profesoratului, conceput ca o verigă necesară în transmiterea gândirii sale spre tinerele generații. Cele 14 capitole ale volumului sunt o lecție de istorie literară, ce îmbogățește cunoștințele cititorilor cu date inedite despre activitatea Universității clujene și din biografia blagiană. Publicul mi-a urmărit prezentarea într-o liniște desăvârșită, dovedindu-mi că era interesat de cele prezentate. A urmat o sesiune de autografe, pe care le-am pus pe exemplarele cerute de participanți. În săptămâna care a urmat nu mică mi-a fost bucuria de a afla că niște doamne care cumpăraseră volumul țineau să-mi transmită telefonic că îl citesc și că ele apreciază că „este o carte extraordinară”. Am renunțat la modestie, ca să le răspund sincer că după cât am trudit la acest text, pot spera că el este bogat în date interesante.

Un moment pe care l-aș aprecia drept crucial a fost invitația făcută de domnul Consul General al României la Chicago, Lucian Ilie Stănică, la sediul instituției din 737 North Michigan Ave. Chicago, IL 6061, unde discuția agreabilă pe care am purtat-o timp de o oră și jumătate, a avut ca subiect esențial proiectul de a realiza în comunitatea românilor din frumoasa metropolă americană a unui simpozion Mihai Eminescu la mijloc de ianuarie 2026. Am decis pe loc că merită să preiau responsabilitatea organizării unui asemenea eveniment științific și artistic, un experiment menit să îmbogățească viața culturală a românilor urbei. Sarcina cea mai dificilă este invitarea unor eminescologi din România, care prin zoom vor dezvolta teme ale cercetării lor, urmând ca în ziua de duminică, 18 ianuarie 2026, să se organizeze la o biserică românească atât slujba de pomenire a marelui Poet, moment sacru emoționant, cât și un recital de poezie și de muzică susținut atât de interpreți adulți, cât și copii și tineri români din urbe. Am simțit că recentele mele cărți, dăruite domnului Consul, i-au produs o reală curiozitate.

Foto 1. Consulul General al României la Chicago, domnul Lucian Ilie Stănică, bucuros să primească vizita a două sibience și cărțile mele recente.

A doua întâlnire cu publicul la Chicago a fost în 26 octombrie 2025 la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, unde atmosfera era cu totul alta, în primul rând din cauza copiilor, mult mai numeroși, lăsându-ți impresia că sunt o puzderie, de toate vârstele, dar frumos educați să nu deranjeze ritualul religios.

Întâmplarea a făcut ca la sărbătoarea Sfântului Dumitru, izvorâtorul de Mir, locașul acesta avea trei musafiri. Unul era preotul Aurel Sas din Wisconsin, autor al unei „Trilogii a predicii de pe munte a Domnului”, publicate în 2023. Al doilea, un călugăr român de la Muntele Athos, care a miruit credincioșii cu o bucățică din lemnul desprins de pe crucea lui Hristos. La momentul potrivit, preotul paroh Vasile Mureșan m-a anunțat și pe mine, făcându-mi un scurt CV, anunțând prezentarea de carte ce va urma în sala socială după slujba liturgică. Când am fost invitată să vorbesc, luând microfonul, m-am gândit ca legătura mea cu America să o trec și prin anii socialismului când, la un moment dat tatăl meu a fost chemat la Securitatea din Sibiu cu toate scrisorile primite de la frații lui din America. Cu o diabolică răbdare, securiștii au ascultat pe tatăl meu care a citit scrisoare după scrisoare, rând de rând, el dovedind fără putință de tăgadă că nu exista în acele texte nicio formă de atac la adresa socialismului românesc. Mama cu noi, cei trei copii, aștepta la poarta Securității, înspăimântată de posibilitatea ca tata să fie arestat și dus la Canalul Dunărea-Marea Neagră. Audiența a durat o jumătate de zi și tata s-a apărat convingător, așa că a fost eliberat cu o condiție, să nu mai scrie vreodată fraților lui americani. Promisiunea aceasta a fost ținută mai bine de 10 ani. El nu a mai scris niciodată în America, dar eu prin 1962 am simțit o oarecare destindere ideologică și mi-am luat cutezanța să scriu mătușii mele Istina din Warren, Ohio, convingând-o să vină în vizită la Sibiu și, desigur, în satul ei de obârșie, Sâmbăta de Jos. Ca studentă la Filologie, am observat că mătușa mea, plecată în America cu 50 de ani în urmă, vorbea românește exact în graiul ardelenesc de la începutul secolului al XX-lea. Ea conservase o formă arhaică a limbii române, neînregistrând progresul pe care acest idiom îl făcuse timp de o jumătate de secol. În sfânta Biserică, am prezentat cele două cărți recente ale mele și am dat apoi autografe pe exemplarele solicitate de participanți.

Proiectul unui simpozion Eminescu cere pricepere și stăruință. L-am vizitat în 29 octombrie 2025 în suburbiile metropolei, pe profesorul-scriitor Cristian Bălan de la Glen Ellyn, cunoscându-i întreaga familie, una rasată intelectual. Mi-a dăruit un braț de cărți cu poezii originale, cu piesele lui de teatru, cu scenariul său de film „Geniu sublim”, referitor la Eminescu, cu proză religioasă. Am reținut sub titlul „Ecoul darurilor”, volumul scos în 2019 la editura Stef din Iasi, cu interviuri și recenzii la cărțile lui Cristian Bălan.

Întâlnirea cu doamna Cătălina Stoenescu Sidea la cafeneaua Misericordia a prilejuit un dialog prietenesc pe teme literare și nu mai puțin un schimb de cărți. Eu i-am adus „Fascinția adevărului”, apărută la Limes în 2023 și „Fascinația artei”, tipărită concomitent la aceeași editură, unde am publicat în 2025 și traducerea „The Fascinațion of Art. Romania-American Dialogues”. La rându-mi, am primit volumul „Mirajul fericirii” de Walker Percy, una dintre cele două cărți traduse de Cătălina Sidea din engleză în română. În antreul restaurantului mi-a atras atenția un panou înalt cu angajații care aveau diferite handicapuri psihomotorii. Faptul în sine este demn de toată admirația, căci în SUA cetățenii cu handicapuri psihomotorii au șanse să găsească posturi lucrative, ce pot să le asigure un trai decent.

Balul recoltei a fost organizat de Romanian Cultural Center Chicago, prin persoana directorului Daniel Feraru, la 1 noiembrie 2025. Am ajuns din timp în sala Bisericii greco-catolice române „Apostolii Petru și Pavel”, situată în str. Fullerton din Chicago, și-am constatat că specificul unui asemenea eveniment se marca numai prin decorul meselor din sala restaurantului, unde nimeni nu a găsit de cuviință să rostească măcar o poezie pe tema toamnei cu belșugul ei tradițional.

Prezentarea mea, ca scriitoarea sosită din țară, a fost anunțată de directorul Daniel Feraru, iar povestea cărții „Lucian Blaga, profesor și mentor” a fost răsplătită cu o „Diplomă de apreciere”. În organizarea petrecerii cu totul alte targeturi au fost atinse, respectiv mâncare bine preparată, muzică antrenantă, care să întrețină o atmosferă veselă, care te invita la dans. Grupul muzical format din Ion Ardeleanu din California și soții Vasile Ceterașul și Amalia Ursu și-au făcut datoria, antrenând la dans toată suflarea. S-a dansat și s-a cântat. Oful dorului de patria-mumă își căuta aleanul în sufletele românilor prezenți. Răspunsul la neliniștile lor l-au găsit tot turnat în versuri: „Mult mă-ntreabă inima/ Ce țară-i America./ Taci inimă, că ți-oi spune/ America-i altă lume.” Lumea s-a veselit și s-a întreținut cu prietenie până spre dimineață.

Tot la Chicago, în ziua următoare am fost invitată la un baby shower într-o familie de români bogați, unde doamna Anamaria Bocancea așteaptă al cincilea copilaș, un băiețel, drept care toate ținutele invitatelor trebuia să aibă o componentă de culoare albastră. Cartea mea „Lucian Blaga, profesor și mentor” a fost socotită un dar frumos. Până în 8 decembrie 2025, când fost stabilită nașterea, s-ar putea găsi timp spre a o citi.

Am plecat din Chicago mulțumită să fi pătruns în cu totul alte comunități decât cunoscusem în vizitele mele anterioare. Pentru simpozionul Eminescu din 17 și 18 ianuarie 2026 ar merita să revin la Chicago.

Nici statul Michigan nu s-a dat bătut, întrucât în 9 noiembrie 2025 am fost invitată la Simpozionul „Arc peste Atlantic”, organizat în cinstea unor oameni de seamă ai neamului românesc la sala mică a Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” din Warren/Detroit Michigan. Inițiat de inginerul Gheorghe Chindriș, vicepreședintele Societății „Avram Iancu” din România, care a și moderat manifestarea, simpozionul a avut câteva comunicări interesante, precum cea a istoricului clujean Ionuț Țene, despre Actualitatea lui Mihai Eminescu sau eseul preotului Cristian Laslo despre adevăratele fațete ale eroismului. Poetul Sorin Olaru ne-a destins cu catrenele sale din volumul Epigraamiada, Michigaan, 2023, dovedind o iscusință exemplară în plămădirea acestui gen de satiră subtilă, pigmentată cu umor savuros. Selectez epigrama intitulată Emigrare, spre a ilustra izbutitul joc de cuvinte, specific acestui autor: „Am să vă spun acum cinstit/ Din ce motiv am emigrat:/ Eu n-aveam surse de venit/ Și-am prins o sursă de plecat.”

Am decis ca la acest simpozion să țin o conferință intitulată „Forme creatoare ale admirației lui Lucian Blaga pentru Mihai Eminescu”. Acestea au constat în editarea și prefațarea în 1923 a două volume de versuri, realizarea unor traduceri de versuri eminesciene în limba germană în 1928, menționarea „poetului nepereche” în studiile sale de filosofia culturii. Eminescu este prezent în discursurile solemne ale lui Lucian Blaga la Academia Română. Astfel s-a întâmplat în 22 mai 1941, când Blaga a răspuns discursului de recepție al lui Nechifor Crainic, amintind pe „Marele copac: Eminescu”. În istoria literaturii române există comparații între poeziile lui Eminescu și Blaga, care au fost cei mai mari reformatori ai lirismului la noi. În 1943, Blaga ia atitudine împotriva primului important denigrator al lui Eminescu, profesorul Alexandru Grama de la Blaj în articolul „De la cazul la tipul Grama”, scris cu intenții polemice. În concluzie, putem afirma că Lucian Blaga îl purta pe Eminescu în suflet, el fiindu-i un permanent reper. Nimic nu a lipsit din arsenalul blagian al admirației față de Eminescu, pe care l-a editat, l-a tradus, l-a apărat polemic, l-a citat în operele sale, apreciindu-l în discursuri academice. Printr-o asemenea consecventă susținere, el a contribuit la reabilitarea lui Eminescu, atunci când alții îl blamau. Modelul eminescian a avut un rol catalizator în creația lui Blaga. Atunci când prietenii apropiați ai lui Blaga considerau că el, ca filosof, a creat trei trilogii, având cel mai vast sistem în România, a scris multe volume de poezie și a fost cel mai mare dramaturg expresionist al literaturii române, ei concluzionau că el trebuie socotit a fi mai mare decât Eminescu. Cu modestia sa înnăscută, Blaga riposta zicând că el nu dorește să fie considerat nici mai mare, nici egal cu Eminescu, ci doar „fratele mai mic al lui Eminescu”.

Publicând reportajul simpozionului, domnul Ștefan Străjeri a conchis: „Pretextul a fost prezența doamnei profesor universitar dr. Anca Sîrghie de la Sibiu și expunerea cărții sale „Lucian Blaaga, profesor și mentor”. A fost o atmosferă relaxată, un decor frumos și o prezență numeroasă.” Într-adevăr, la crearea atmosferei au contribuit și recitările din poezia eminesciană, susținute de membri ai Ansamblului „Bujor românesc”, condus de doamna Nelly Tilica. Dintre ei, țin să remarc pe adolescenta Alexandrina Vintilescu, care a memorat poemul “Luceafărul” în întregime.

Despre manifestările românești din luna noiembrie a.c. la Metropolitan Museum of Design Detroit (MM-O-DD) a vorbit Andreea Bordeianu, lector la Oklahoma University și președintă la American Romanian Cultural Society. Ne-am despărțit cu greu de oamenii de frunte ai comunității românilor din statul Michigan, care peste o săptămână vor sfinți Școala duminicală a acestei parohii, unde se va crea și o bibliotecă românească pentru cititorii de toate vârstele. Le-am urat succes și lor, dragilor noștri compatrioți, care nu de mult timp au așezat în fața Sfintei Biserici un nou bust al lui Mihai Eminescu, realizat de tânărul sculptor Cristi Bota, originar din Boianul Ucrainei.