SCRIITOAREA GABRIELA GENŢIANA GROZA, UN IZVOR NESECAT DE INSPIRAŢIE PUSĂ ÎN CUVÂNT SCRIS (l)
4 min read “Sunt una cu bobul,
Tărie primesc
Şi-mi simt rădăcina
-N pământ românesc.”
(„Făgăduinţa”)
Octombrie 2009. O zi de toamnă însorită şi blândă, ne învăluie precum o femeie frumoasă, îndrăgostită, care cu înţelepciune şi iubire dăruieşte clipe tandre, melodioase, pline de farmecul maturităţii dar şi de acea linişte copleşitoare de siguranţă, de necondiţionare. În această zi, la Tinca – Bihor, era sărbătoare. Liceul „Nicolae Jiga” îşi sărbătorea patronul spiritual într-o atmosferă deosebită, având o organizare impecabilă şi invitaţi remarcabili pe care am avut plăcerea să-i cunosc şi să le păstrez o respectuasă amintire.
Aici, am cunoscut-o pe Gabriela Genţiana Groza, o doamnă rafinată şi afabilă, care scrie cu mult talent atât poezie cât şi proză, epigramă şi haiku.
Născută la Vadu Săpat în judeţul Prahova la data de 14 septembrie 1942, Gabriela Genţiana Groza îşi aminteşte cu multă plăcere de perioada copilăriei. Tatăl său, preotul Nicolae Martinescu, s-a născut la Constanţa şi acest fapt, au făcut ca vacanţele Gabrielei să fie cele mai frumoase momente petrecute la malul mării. Mai târziu, a devenit bihoreancă prin căsătoria cu domnul Groza, originar din Gurbediu. A activat ca profesoară de biologie, la Cluj, până în anul 2000 când a ieşit la pensie. Acum, are o bogată activitate alături de elevii care sub îndrumarea dânsei, studiază în cadrul Cenaclului Literar, încearcând să creeze cele mai frumoase pagini de poezie ori proză.
Studii:
Liceul „Mihai Viteazul” Ploieşti, Institutul Pedagogic Bucureşti,1965 şi Facultatea de biologie, universitatea Bucureşti, 1973.
Profesoară de biologie, gradul I didactic la mai multe unităţi şcolare din Ploieşti şi Cluj-Napoca. S-a pensionat în anul 2000 de la Colegiul Naţional „George Coşbuc” din Cluj-Napoca.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Uniunii Epigramiştilor din România şi a Societăţii Române de Haiku.
A înfiinţat cenaclul literar-artistic „Traian Brad” în cadrul Bibliotecii Judeţeane „Octavian Goga” din Cluj în anul 2002.
A înfiinţat Cenaclul Literar„Poiesis” de la Colegiul Naţional „George Coşbuc” din Cluj unde este susţinută de doamna profesoara de limba română Gianina Zegreanu care selectează elevii din şcoală, cu aptitudini pentru poezie.
A înfiinţat Cenaclul Literar„Iosif Vulcan” din cadrul Liceului Nicolae Jiga din Tinca unde la ora actuală este coordonator.
Coordoneză cenaclurile de elevi „Poiesis” de la Colegiul Naţional „G. Coşbuc” din Cluj şi cenaclul „Iosif Vulcan” de la Liceul „Nicolae Jiga” din localitatea Tinca, judeţul Bihor.
Publicaţii:
Debut editorial cu ,,Pe punte…peste punţi, 1994, versuri
Jocul cu clipa,versuri,1995
Rostiri, versuri,1997
Murmurul sevei,haiku,1999
Măroaca, povestiri pentru copii,2000
Papucul păpuşii, poezii pentru copii, 2001
Genţigrame, epigrame, 2002
Brevi finietur… volum de versuri editat la Casa cărţii de ştiinţă din Cluj – 2002
Nicolae Martinescu şi Gabriela Genţiana Groza
Sfârşit de sezon, versuri şi proză scurtă, 2003
Păţaniile lui Boacănă şi Prietenii lui Peştinel, proză, 2004
Fulga şi Fulger, proză, 2005
Amurg pe Someş,haiku, 2006
Sertanianul, proză, 2007
Irundel şi Irundica, proză, 2008
Lampioanele vii, proză şi versuri, 2009
A fost premiată pentru epigramă şi haiku în ţară. În anul 2000 a luat Premiul al II-lea la Concursul Internaţional „Kusamakura” de haiku din Japonia. A publicat 15 volume de poezie, proză, epigramă şi haiku. Scrierile sale, sunt cuprinse în numeroase antologii.
Gabriela Genţiana Groza, prin toate aceste creaţii, ne transmite un mesaj sublim, acela că un gând frumos şi un cuvânt bun, îl putem aşeza fie sub formă de vers, fie sub formă de proză sau mai nou, de sofisticatul haiku.
FLORI DE CAIS
Vin raze de lumină în tumult,
Înfiorează muguri străvezii,
În trunchiul reavăn inima ascult
Când în nectar bondarii fac beţii.
Pe ramul vremii iar au răsărit
Fecioare ireale-n zori de zi,
Miresme ca de rai au năvălit
În voaluri din petale rozulii;
De pace imnuri înspre miază-zi
Înalţă corul de albine-n zbor,
Regina însăşi florile-o păzi
Folos să fie-n truda tuturor.
Ah, fericită m-aş simţi atunci
Când florile fecioare-ar zăbovi
–Nesocotind a timpului porunci–
Şi-ar sta deschise-o zi, şi încă-o zi!…
Dar ramul cum ades e schimbător,
De vrerea pământeană depărtat,
Corole de cais, el, visător,
În sipetul crăiesc a ferecat.
Vin raze de speranţă în tumult,
Înfiorează ceasuri străvezii,
În trunchiul copt eu inima ascult
Când în nectar bondarii fac beţii…
Haiku
*murmurul sevei în măr-
imnul naturii
cântat în Prier
the murmur of sap in the apple tree-
the anthem of nature
sung in April
*petale scuturate
lângă clepsidră-
clipiri de stele
fallen petals
near the sand glass-
blinks of stars
*rătăcind în curcubeu
floarea de castan-
tot mai singură
wandering across the rainbow
the chest-nut flower-
still more lonesome
*sfârşit de sezon-
un nasture luceşte
pe plajă-ntre scoici
end of the season-
a button is glistening
on the beach amid shells
*senin de Prier-
mlădiţe cu mâţişori
şi-n taină Iisus
clear sky in April-
offspring of willow
and hidden Iisus