SORIN OLARIU – POEME APOCRIFE
2 min readSORIN OLARIU – POEME APOCRIFE
Născut la Caransebeş, Caraş-Severin. Poet, publicit şi epigramist, autor al mai multor cărţi de poezii şi epigrame. Membru al Ligii Scriitorilor şi al Uniunii Epigramiştilor din România. Actualmente este stabilit în Michigan, SUA.
DESPRE ÎNCHIDEREA ÎN SINE
odată demult Dumnezeu
m-a întrebat
daca vreau să mă nasc floare
şi i-am spus nu Doamne
nu Doamne
nu-mi place
că doare
apoi m-a întrebat
dacă vreau să mă nasc înger
şi i-am spus
nu Doamne
nu Doamne
nu-mi place
că sânger
de-atunci Dumnezeu
s-a închis în sine
ca într-o lacrimă
şi apoi
a tăcut
iar eu stau încă
şi-astept
să mă nasc
dintr-un pântec
de lut.
RĂTĂCIND PRIN ROUĂ STRĂINĂ
îmi amintesc de palma grea a tatei
cum despica cerul copilăriei
mele în două
ca un trosnet de muguri
copţi
ca o vecernie într-o limbă
uitată
îmi amintesc de palma grea a tatei
cum se unduia stângace peste
anii mei fragezi
ca un nor durut
de atâta
zbor ca o aripă de
înger ostenit
îmi amintesc de palma grea a tatei
acum când tata doar ce-a aţipit
sub iarbă
iar greierii s-au pitulat
în ţârâit
NINGEA CU VISE
ningea cu vise peste noi
peste livezi şi
peste casă
priveam ninsoarea
amândoi
şi se părea
că nu ne pasă
ningea cu vise peste noi
gheţarii ne creşteau
din tâmple
priveam ninsoarea
amândoi
şi nu ştiam
ce-o să se-ntâmple
ningea cu vise peste noi
peste pământ şi
peste ape
priveam ninsoarea
amândoi
când moartea
ni se furişa
sub pleoape
ADOPŢIE
abandonat
între întuneric şi întuneric
stăteam chircit şi
plângeam
nu plânge
nu plânge însetatule
de lumină
îmi spuse noaptea
şi mă luă
pe genunchii ei goi
atunci
am privit
pentru prima dată
în mine
ca-ntr-o adâncă
fântănă
apoi
am plecat
doar eu şi cu noaptea
mână în
mână
AM MURIT DECI EXIST
de la un timp am început să putrezesc
pe la colţuri
ca o mantie roasă
de vânt şi de
ploi
nisipul mi s-a împuţinat în clepsidra
tocită
şi s-a scurs subţiat
pe pământ
înapoi
acum ochii mei oglindesc chipul morţii
călăuză
de taină-n tărâmul
promis
prin vene îmi curge-un ocean de-ntuneric
abisul ce
umple un alt fel
de-abis
foarte frumos, Sorine!
Bravo!
Bravo,bravo
Tot asa UICA NIELU
Frumoase versuri!Te duc intr-o lume de basm.
Cuvintele curg de la sine în fraze ce se varsă cu uşoare unduiri ori cu vâltoare, uneori, spre sufletul cititorului…
Erai trist, Sorine, dar şi trist fiind, încânţi!
Nu te închide în sine, lasă-ţi talentul să zburde în libertatea şi înălţimea cuvintelor!
Cu stimă,
TAUNUL