Curentul International

Prin librăriile americane

Adevărata faţă a lui Churchill

 

 Autor: Ioan Ispas (Newark, Delaware)

          Pentru români numele lui Churchill este asociat cu Yalta şi cele 90 procente, influenţă în România, făcute cadou lui Stalin. Pentru englezi el este cel mai mare britanic al secolului trecut. În afară de Yalta, Sir Winston Leonard Spencer Churchill (1874 – 1965 ), a mai avut două iniţiative cu efecte catastrofale asupra României, şi nu numai.

Despre adevărata sa faţă, ce efect a avut cariera sa politică asupra imperiului britanic, care au fost consecinţele iniţiativelor sale din ultimul război mondial şi ce risc prezintă preluarea modelului său pentru oamenii politici americani de astăzi, ne arată Patrick J. Buchanan în cartea sa “Churchill, Hitler and unnecessary war. How Britain lost its Empire and the West lost the World.“, editura The Rivers Press, N.Y., 2008.

Churchill, corespondent de război în armata spaniolă din Cuba, combatant în India, luat prizonier în Războiul burilor, scrie o carte de succes despre toate acestea şi intră în parlament la 26 de ani. Conversaţia şi discursurile sale erau scânteitoare.

Dar avea două  probleme, pe care Patrick J. Buchanan le numeşte “reckless and dismal judgement“ (pag.352). Ambele îi vor marca lunga sa carieră politică. Prima manifestare a acestor probleme apare pe vremea când era corespondent la Morning Star, în Războiul burilor. Dorind să vadă bătăliile mai îndeaproape, îl convinge pe un căpitan, prieten cu el, ca împreună cu 150 de soldaţi îmbarcaţi în trei vagoane ataşate unei locomotive, să o ia din nord spre sud în teritoriul burilor. Trenul blindat, dar neînsoţit de vânători de munte, era o parodie de razboi modern. Berii calări l-au văzut, l-au lăsat să treacă, apoi au pus o grămada de pietre pe şine. După un timp au început să tragă asupra trenului, acesta a dat înapoi şi din cauza pietrelor a deraiat. Înconjurat de beri, după o luptă în care au căzut o sută de militari britanici, el împreună cu cincizeci de soldaţi, cei mai mulţi raniţi, s-au predat. Berii au avut doar patru răniţi. A fost cea mai umilitoare înfrângere suferită de armata britanică. Churchill a fost vinovat pentru ca l-a convins pe prietenul sau, capitanul Holdane, să nu se întoarcă când au văzut primele semnale ale capcanei. Norocul lui a fost, zice Buchanan, că a dat peste berii creştini, care l-au închis în Pretoria, de unde a reuşit sa evadeze. Alta era soarta lui dacă nimerea peste triburile de sioux sau afgani.

În perioada cabinetului Baldwin nr.2, Churchill a fost,  între anii 1924 – 1929, Canceler of Excheguer, dar la al treilea cabinet Baldwin n-a mai fost chemat. De ce?

Pentru că deşi poseda nişte calităţi excelente, era privit ca un om cu “erratio judgement“. Este data ca exemplu decizia sa de a reveni la aur ca monedă de schimb care a provocat un dezastru în Marea Britanie.

Churchill era un tip razbunător. Este dat exemplul când rugat să ţină un discurs, în 1947, la aniversarea celor 80 de ani a lui Baldwin, a spus “Era mai bine pentru patria noastra dacă nu s-ar fi născut“.

Din august 1914 şi până în 25 mai 1915, când Churchill a fost schimbat de Balfour din poziţia de Prim Lord al Amiralităţii, a făcut două mari greşeli.

Prima când a trimis o brigadă navală netestată şi fără experienţă pentru a încerca să apere Antwerp-ul, a pus-o sub comanda rezistenţei, în câteva saptămâni fiind decimată şi capturată.

În august 1915 a urmat dezastrul din Dardanele. El a încălcat principiul lui Nelson: “vasele nu luptă cu forturile“. A vrut ca flota să împartă în două Turcia şi să asigure o nouă rută de aprovizionare către Rusia. A atacat forturile de pe maluri fara trupe terestre. A pierdut trei vase bombardate şi trei lovite de mine în prima zi a atacului.

După douăzeci şi patru de ani, în 1939, s-a întors la Amiralitate. A încercat să facă presiuni în guvern pentru invazia Norvegiei, ţară neutră, pentru a tăia alimentarea cu oţel, din Suedia, a Germaniei. La începutul lui 1940, Hitler credea că e mai bine ca Norvegia să rămână neutră. Churchill a ordonat unei nave militare britanice să intre în apele teritoriale norvegiene. În plus, se pare ca Churchill ar fi vorbit despre aceasta ideie a sa, la o întâlnire cu presa străină şi astfel serviciile germane de spionaj au aflat de planul său. Hitler a ordonat invadarea Norvegiei în 9 aprilie 1940. Deşi Churchill a dat asigurări că Royal Navy are supremaţia în Marea Nordului, nemţii, îmbarcaţi pe nave comerciale au cucerit Oslo şi alte cinci porturi. După război, pentru că amiralul Raeder a avut succes, unde a pierdut Churchill, el a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Greşeala lui Churchill a plătit-o însă primul ministru Chamberlain.

Nu avea încredere în submarine. În timpul celor opt luni ca Prim Lord al Amiralităţii, submarinele germane au scufundat două cuirasate şi alte vase, cu un total de 800.000 tone deplasament.

Ca prim ministru, la presiunea lui Stalin de a deschide al doilea front, aranjează debarcarea de la Dieppe din 19 august 1942. Debarcarea fost o baie de sânge în care două treimi din comandoul de 6.000 militari, majoritatea canadieni, au fost ucişi, răniţi sau luaţi prizonieri, iar pierderile RAF au fost de trei la unu.

Acestea sunt câteva din greşelile lui Churchill ca strateg militar. Ca om politic n-a avut respect faţă de ţările neutre. În 1914, ca Prim Lord a dispus blocarea Antwerp-ului.

Tot ca Prim Lord a cerut ocuparea insulelor olandeze şi daneze, deşi erau neutre, la fel blocarea Dardanelelor. Blocada pentru înfometare a dus la moartea a 750.000 de germani în Primul război mondial. Semnificativ pentru profilul moral al lui Churchill este scopul declarat al blocadei. Astfel, după Churchill, scopul blocadei este distrugerea întregii populaţii: bărbaţi şi femei, copii, bătrâni şi tineri. După capitularea Franţei, a dispus bombardarea flotei franceze refugiate în rada portului Mers el Kebir, sub pretextul prevenirii căderii în mâna germanilor, omorând 1.500 marinari francezi fără apărare. 

Câteva mii de prizonieri germani, care erau etnici ruşi, au cazut în mâna englezilor. Când s-a dezbătut problema  lor, Churchill a făcut presiuni să fie trimişi în Rusia, pentru că aşa i-a promis lui Molotov. A acceptat, de asemenea, ca 12 – 15 milioane de germani să fie deportaţi.

I-a trims înapoi, la cererea lui Stalin, şi pe cazacii care luptaseră în 1919 – 1920 contra gărzilor roşii, şi se refugiaseră în Vest. În mai 1945 a pus la dispoziţia ruşilor corpul de 90.000 de cazaci plus familiile lor.

La Yalta, prin stabilirea graniţei de vest a Poloniei pe Oder, 11 milioane de oameni au fost dati afara din case, 2 milioane au murit în timpul acestui exod.                                                                                                                                                               În prima zi când a ajuns prim ministru a ordonat bombardarea civililor. Churchill a fost iniţiatorul şi cel care a “lămurit” Vestul să adopte aceste metode barbare. Ele au fost aprobate de guvern şi este dovada declinului moral al lui Churchill. La 11 mai 1940, la 24 de ore după invadarea Franţei, Comandamentul bombardierelor a trimis 18 bombardiere, noaptea, departe de front, în Wesphalia. A fost primul act deliberat de ruptură în regulile războiului, în care ostilităţile se duc doar între forţele combatante.

La Conferinţa de la Casablanca din ianuarie 1943, Churchill a prezentat un raport al Şefului Forţelor Aeriene Regale, Charles Portal, care cerea fabricarea de urgenţă a 4.000 – 6.000 de bombardiere grele. Alexander McKee      prezintă memoriul (pag. 58), care însoţea raportul, în cartea sa “Dresden 1945. The Devill’s Tinderbox“, apărută în 1982 în editura E.P.Dutton Inc. N.Y. Portal a calculat, ca sa justifice fabricarea bombardierelor, efectul folosirii lor; distrugerea a 6 milioane de locuinţe germane, de a lăsa fără case 25 de milioane de germani, de a ucide 900.000 de germani şi de a răni un million.

A stabilit ca bombardamentele să se facă în special asupra zonelor muncitoreşti, pentru că în zonele locuite de clasa mijlocie casele sunt mai rare şi se pierd bombe.

La prima lui întâlnire cu Stalin în 1942, Churchill i-a spus că a început bombardarea oraşelor germane ca sa scadă moralul, deci o ţintă militară. Stalin a zâmbit când a auzit şi atmosfera întâlnirii s-a destins. Erau pe aceeaşi lungime de undă.

De bombardarea până la distrugerea completă a orasului Dresda se face vinovat tot Churchill. Înainte de a părăsi Yalta a ordonat declanşarea operaţiunii Thunderclap, care prevedea bombardamente masive asupra oraşelor, astfel ca şoselele şi drumurile sa se umple cu refugiaţi, iar soldaţii să nu se poată deplasa pentru a opri ofensiva armatei roşii. La ora zece seara 772 de bombardiere Lancaster au aruncat asupra Dresdei 650.000 de bombe incendiare şi 1.474 de bombe grele. A fost complet distrusă o suprafaţă de 1.600 acri. A se compara cu cel mai masiv bombardament german din Anglia, la Coventry, unde au fost distruşi 100 de acri. Dimineaţa, pe lumina, au mai venit 527 bombardiere B17, în două valuri, însoţite de 300 de avioane de vânătoare, pentru a distruge ce a mai rămas. Numărul exact al morţilor nu se ştie exact, fiind plin de refugiaţi, femei, copii, batrâni, este cuprins între 35.000 şi 250.000. La Coventry au murit 504.

Propunerea lui Churchill, acceptata de F. D. Roosevelt la Casablanca in 1943, de a bombarda civilii din orase, a devenit o doctrina militară adoptată de toate puterile lumii în perioada războiului rece şi-n prezent. Ţintele nu mai sunt forţele militare ci orasele mari ale rivalilor. A fost deschisă o cutie a Pandorei.

Această “iniţiativă“ a lui Churchill de a bombarda masiv civilii din oraşe i-a afectat şi pe români. Bombardarea instalaţiilor petroliere de la Ploieşti au înţeles-o, ca făcând parte din regulile războiului, iar piloţii americani doborâţi şi luati prizonieri au fost trataţi bine, cazaţi într-o staţiune de munte de pe Valea Prahovei. Când însă a început bombardarea la întâmplare a Bucureştiului, românii au simţit un gust amar. Democraţiile vestului i-au dezamăgit prin aceste acte barbare nemaiîntâlnite în războaiele moderne.

După cum se ştie, România avea pregătită o linie fortificata de apărare Galaţi – Focşani, pentru situaţia în care ruşii ne atacă. Pe această linie şi Munţii Carpaţi se putea organiza apărarea Munteniei şi Transilvaniei în condiţiile unui război în care ostilităţile se duc între militari, pe linia frontului. Dar datorită “iniţiativei“ lui Churchill ca aviaţia de bombardament să atace civilii şi să transforme în ruină oraşele din spatele frontului, o rezistenţă îndârjită pe aceasta linie n-a mai avut suficienta motivaţie. Deşi participanţii actului dela 23 august 1944 nu invocă explicit  aceste bombardamente, s-ar putea totuşi ca şi acestea să constituie un motiv în plus pentru justificarea  trădării comise. Începând cu primul bombardament din 4 aprilie 1944, al Bucureştiului, odată cu bombele au fost lansaţi şi fluturaşii cu “Declaraţia Comisariatului Poporului pentru Afacerile Străine al U.R.S.S.“. Denise Basdevant în cartea sa “Against Tide and Tempest: the Story of Rumania“, apărută în 1965 în editura Robert Speller & Sons, redă o fotocopie după aceşti fluturaşi aruncaţi şi la următoarele bombardamente (pag. 122). Iată cum sună această declaraţie: “În legătură cu evenimentele din România, Guvernul Sovietic consideră că nu este de prisos să confirme declaraţia sa făcută în Aprilie anul curent, că Uniunea Sovietică nu intenţionează să dobândească vreo parte oarecare a teritoriului românesc, sau să schimbe orânduirea socială existentă în România, nici să ştirbească în vreun chip oarecare independenţa României. Dimpotrivă, Guvernul Sovietic consideră necesar de a restabili împreună cu Românii independenţa României prin eliberarea României de sub jugul fascist german. Comandamentul Suprem Sovietic consideră că daca trupele româneşti vor înceta ostilităţile împotriva Armatei Roşii şi daca ele se vor obliga, ca mână în mână cu Armata Roşie să duca războiul de eliberare împotriva Nemţilor pentru independenţa României sau contra Ungurilor pentru eliberarea Transilvaniei, Armat Roşie nu le va dezarma, le va lăsa în întregime tot armamentul şi le va ajuta prin toate mijloacele să îndeplinească această sarcină de onoare.

Dar, Armata Roşie poate sa înceteze operaţiunile militare pe teritoriul României, numai după ce vor fi lichidate trupele nemţeşti din România, trupe care sunt purtatoare de împilare şi subjugare a poporului român.

 Singurul mijloc pentru grabnica încetare a operaţiunilor militare pe teritoriul României şi pentru încheierea de către România a armistiţiului cu coaliţia aliaţilor constă în aceea ca trupele române să dea ajutor Armatei Roşii în opera de lichidare a trupelor nemţeşti”.                                                                                                                                     Perfidia ruşilor este evidentă, ei au cerut americanilor sa bombardeze România, plasând alături de bombe şi fluturaşii, ca românii să poata opta: bombe în continuare sau “frumoasele“ perspective ale capitulării. Probabil ca aceşti fluturaşi aveau rolul să-i intoxice şi pe americani în privinţa “bunelor“ intenţii ale ruşilor. Nu ştim ce a contat mai mult în decizia de încetare unilaterală a focului de la 23 august; bombardamentele sau propunerea explicită de trădare din finalul acestei declaraţii plină de promisiuni frumoase dar mincinoase.

Braşovul a fost bombardat în ziua de Paşti. A doua zi radio Londra anunţa cu cinism ca a trimis ouă roşii de Paşti românilor.

În privinţa convingerilor sale morale, deşi se considera crestin, ferocitatea cu care a dus războiul împotriva civilior, arată un Churchill mai mult păgân decât creştin. A fost un adept al eutanasiei. Când a făcut parte din guvernul Asquith a propus ca 120.000 de deficienţi mentali să fie trimişi în colonii. Hitler s-a inspirat de aici. Era rasist. Nu voia să fie acceptaţi negri în Anglia. A condus campania “Păstraţi Anglia albă!“.

Patrick J. Buchanan pune întrebarea ce a fost Churchill om de stat sau războinic şef?

Pentru un om de stat obiectivul este pacea care să permită naţiunilor să trăiască în o siguranţă mai mare. Pentru un războinic obiectivul este victoria. Churchill în 13 mai 1940, în prima sa luare de cuvânt ca prim ministru, în parlament, a declarat că obiectivul său este “Victorie cu orice preţ!” (pag.405).

La Conferinţa  de la Casablanca din ianuarie 1943, Churchill l-a convins pe F.D.Roosevelt să facă declaraţia comună privind capitularea necondiţionată.

În 1944 la Quebec, Churchill şi F.D.Roosevelt au aprobat Planul Morgenthau de distrugere a întregii industrii germane şi transformarea Germaniei într-o ţară agrară. Toate utilajele şi echipamentele industiale urmau sa fie date ruşilor.

Goebbels a folosit cele două hotărâri pentru propagandă, în sensul că o capitulare ar însemna nesupravieţuire. Anihilarea ostatecilor a fost pretul pentru propria lor anihilare. Aşa se explică de ce în primăvara lui 1944, când se prefigura clar înfrângere Germaniei, au fost trimişi în lagarele de exterminare evreii, de exemplu cei din Ungaria şi Transilvania de Nord, aflată sub unguri. Eisenhower a estimat că războiul s-a prelungit cu doi ani din cauza condiţiei impuse de capitulare necondiţionată.

Şi această “iniţiativă“ a lui Churchill a afectat România în tentativa ei de a ieşi din război, fiind în favoarea ruşilor. Deşi au trecut mai bine de patru luni de la primii fluturaşi cu Declaraţia sovietică, nu am auzit despre iniţierea unor tratative, pe baza acestei declaraţii, între reprezentanţii opozitiei din România şi sovietici. Singurele tratative cunoscute sunt cele duse de Mareşalul Antonescu, prin intermediul ambasadorului Nanu cu ambasadoarea URSS la Stokholm, Kolontai. Trădarea regelui Mihai şi a opoziţiei a împiedicat finalizarea lor, ducând la dezastrul imediat şi cel de lunga durată. Faptul că în 3 septembrie 1944 Finlanda a semnat un armistiţiu cu sovieticii, demonstrează că şi România putea să o facă.

Churchill a fost mare ca şi conducător al războiului, dar mic ca om de stat. Stalin a avut în minte cum va arăta Europa după război, Churchill nu. Târziu, plin de onoruri şi-a dat seama de greşeala făcută. Germania era o barieră în faţa barbarismului şi despotismului oriental. Când a ajuns în guvern, în 1911, soarele nu apunea niciodată în Imperiul Britanic. În 1955, cand a plecat din guvern, India, Egiptul, Canalul Suez, Palestina, toate coloniile din Africa şi America erau pierdute. Rusia şi America aveau hegemonia în Europa, iar dominioanele britanice priveau spre Washington şi nu spre Londra pentru protectie. Lunga si brilianta cariera politică a omului secolului coincide exact cu declinul şi falimentul Imperiului Marii Britanii.

În istoriografia noastră a rămas acreditată ideia că la Conferinţa de la Yalta, de comun accord, cei trei protagonisti au făcut delimitarea sferelor de influenţă. Alexander McKee, în cartea sa amintită mai sus, a descoperit că procentele respective au fost propuse de Churchill lui Stalin la Moscova, înainte de întâlnirea de la Yalta. Churchill s-a dus la Moscova, fară F.D. Roosevelt care n-a putut sa vină, în octombrie 1944, si fără să anunţe propriul guvern sau pe cel american, a făcut oferta cu procentele. Mai mult, ca să-şi dea importanţă în faţa lui Stalin, oferta a fost făcută în momentul în care ambasadorul american Harriman nu era de faţă. A încercat să obţină de la Stalin stabilirea granitei de est a Poloniei cea de dinaintea  invaziei sovietice din 1939, dar n-a reuşit. Stalin n-a recunoscut nici guvernul polonez de la Londra. Singura cedare a lui Stalin a fost în privinţa recunoaşterii Generalului de Gaulle ca şef al Frantei. La Yalta, printre tone de caviar şi şampanie, doar s-au “legalizat“ , cele ”aranjate“ anterior la Moscova de Stalin şi Churchill.

Patrick J. Buchanan arăta că a scris această carte deoarece a observat că elita americană îmbrăţişează cultul pentru Churchill. Sunt unii care spun că a fost nu numai un strălucit conducător de război, dar şi un om de stat al cărui model poate fi pentru orice şef de stat. Orice nou adversar este un nou Hitler, orice propunere de a evita razboiul un nou Munchen. Miloşevici a fost numit Hitlerul Balcanilor, iar Sadam Hussein un Hiler arab. Acestea au dus la 78 de zile de bombardament (inclusiv în ziua de Paşti, n.n) a Serbiei, ţară care nu a atacat niciodată America şi a fost întotdeauna prietenoasa cu americanii. Bush, în perioada când se afla la Casa Albă, avea în biroul oval bustul lui Churchill. Cultul lui Churchill duce la prezentele dificultăţi americane. Dacă nu se renunţă la el, va duce la alte războaie şi dezastre, iar într-o zi la un război de mărimea războiului lui Churchill.

Şi-a început viaţa publică cu “un mic dezastru militar“ în timpul Războiului burilor, pe care l-a transformat în ceva triumfal în cartea pe care o scrie, ceea ce-l propulsează în parlament. Ca Prim Lord al Amiralitaţii este autorul dezastrului din Strâmtoarea Dardanelelor, iar după 25 de ani al celui privind Norvegia, care duce la căderea Guvernului Chamberlain. Dar, în loc sa fie eliminat din viaţa publică ajunge Prim ministru. În această calitate politica sa duce la destrămare Imperiului britanic şi la ruinarea economica şi financiară a Marii Britanii, plus moartea a 400.000 de englezi. Şi astăzi mulţi istorici rămân entuziasmaţi de briliantelele sale discursuri.

La noi a existat un ministru al transporturilor care a facut sa dispară o flotă, dar pentru că a făcut cugetarea “Iarna nu-i ca vara“, care i-a lăsat cu gura căscată pe români, a ajuns primar general al Bucureştiului. S-a plans în stânga şi dreapta că-i trebuie un Consiliu General obedient ca să poată face ceva. Românii l-au crezut şi a ajuns Preşedinte. Primul mandat a fost o continuă hă-hă-ială prin pieţe şi festivaluri, cerând la sfârşit un nou mandat pentru a-şi definitiva opera de combatere a corupţiei (neîncepută) şi a restructura statul “după chipul şi asemănarea sa“. I-a păcalit din nou pe mulţi români, iar diferenţa necesară pentru a câştiga un nou mandat i-a asigurat-o maşina bine unsă a fraudei electorale. Acum se pune întrebarea nu ce va urma în urmatorii cinci ani, ci cât de mare va fi dezastrul. Când cineva face greşeli când e jos, nu este nici o şansă să facă altceva când e sus. Cine nu învaţă din greşelile istoriei riscă să le repete, spunea cineva, şi cred că este adevărat.

 

 

 

 

Popularity: 1% [?]

Denunţ cu parfum de femeie

 “O, timpuri! O, moravuri!” (Marcus Tullius Cicero)

 

Autor: Nicolae Balint

 

Odioasele denunţuri ale anilor ’50 te puteau trimite pentru ani buni în puşcărie sau chiar în „loc cu verdeaţă”. Douăzeci de ani mai târziu, pe un fond de relativă destindere a regimului, o asemenea nemernicie nu mai era suficientă. Un denunţ bine ticluit şi mai ales „dirijat” de băieţii cu ochi albaştri, te făcea însă „dalmaţian”, adică un om cu „dosarul pătat”. Suficient ca să-ţi iei adio de la orice promovare, de la un apartament mai mare, de la o plecare în străinătate,…Pentru regim deveneai dubios, nesigur, adică un cetăţean de „mâna a doua”. Spun aceasta, pentru a mă exprima cât mai plastic şi sugestiv, adică în ton cu memorabilele expresii din ilustra şi profunda gândire prezidenţilă ce se poartă în aceste zile.

„Numitul Ştefan Irimie a fost în 1944 un mare nemţofil…”

În primii ani după război, odată cu instalarea comunismului de sorginte sovietică, un obiectiv major al noului regim a fost compromiterea şi distrugerea elitelor interbelice. Într-o primă fază, aparatul de represiune al fostului regim, a fost puternic penetrat cu oamenii noului regim pe cale de a se instala, chiar dacă cei mai mulţi dintre cei cooptaţi nu aveau o pregătire  profesională corespunzătoare şi stăpâneau precar limba română, fapt evident mai ales din modul cum îşi redactau notele-sinteză bazate pe rapoartele informatorilor. Nu erau însă lipsiţi de fantezie atunci când îşi „botezau” informatorii şi informatoarele din diversele instituţii mureşene. În anii ’50, una dintre cele mai prolifice surse din Primăria Târgu Mureş, s-a dovedit a fi “Rina Sorela”. Potrivit instructajului făcut anterior şi a sarcinilor primite, această sursă cu un nume de împrumut atât de nevinovat şi suav, îl semnala securităţii mureşene pe dr. Ştefan Irimie, funcţionar în aceeaşi instituţie, cunoscută personalitate interbelică, apropiat al fostului primar liberal, Emil Aurel Dandea. Trebuie spus faptul că lui Ştefan Irimie, îi datorăm astăzi „Zilele târgumureşene”, el fiind cel care a inaugurat această tradiţie în perioada interbelică, iar în casa sa, George Enescu venea cu mare plăcere atunci când ne vizita oraşul. Nu e lipsit de interes nici faptul că fiul dr. Ştefan Irimie – pe care am avut plăcerea să-l cunosc – specialist stomatolog, a fost un nume de referinţă în implantologia dentară, docent şi membru de onoare al mai multor instituţii medicale din lume. Domnia sa, care la momentul la care mă refer nu împlinise încă 25 de ani, a decedat recent, aici la Târgu Mureş, la o venerabilă vârstă. Revenind la informatoarea „Rina Sorela”, aceasta indica ofiţerului recrutor faptul că a cules informaţiile de la funcţionarii Eugen Mera şi Silvia Merlescu, angajaţi ai aceleiaşi primării. Ea îi scria ofiţerului de securitate că „Numitul (Irimie Ştefan – n.a.) a fost în 1940 un mare nemţofil…a manifestat ataşament faţă de regimul fascist şi cel hortyst.” Dar contrar celor scrise de informatoare, autorităţile hortyste – iar informatoarea nu a explicat acest fapt – l-au expulzat pe Ştefan Irimie din Tîrgu Mureş. „Rina Sorela” îşi continuă informarea către ofiţerul de securitate, în aceeaşi notă acuzatoare, spunând „…A fost expulzat…a primit un post în Constanţa. Odată cu eliberarea ţării noastre, a fugit de la Constanţa, unde a făcut şi gazetărie şi a scris articole contra URSS şi a revenit la Târgu Mureş…” Păcat capital să scrii împotriva URSS în acele vremuri. Dr. Ştefan Irimie va fi ulterior acestei informări, „comprimat”, termen folosit pentru cei îndepărtaţi din serviciu, şi va avea de suferit şi alte rigori ale regimului. Destinul său a fost marcat, în mod evident, şi de acest denunţ ordinar al „Rinei Sorela”.

 

Primarul se cam „întrece cu băutura”

Aceeaşi „Rina Sorela”, sursă „de nădejde” în Primăria târgu-mureşeană, după cum am văzut, făcea o informare cuprinzătoare pe data de 5 decembrie 1951, în legătură cu balul organizat pentru ajutorarea poporului coreean. (Coreea de Nord, stat comunist, susţinut de China, se afla în acel moment, în război cu Coreea de Sud, stat susţinut de SUA – n.a.) Informatoarea arăta faptul că „Venitul adunat trece de 25.000 de lei”, dar mai adăuga ea semânând îndoiala în mintea securistului,  „După cum spune tovarăşa Fulop Ibi (şefa de cabinet a primarului – n.a.)…s-a vărsat circa 20.000 de lei pentru Coreea, iar restul de circa 10.000 s-au păstrat într-un fond. Nu am putut afla ce fond şi de cine se păstrează.” „Rina Sorela” dădea însă detalii ample şi despre cine a participat la bal, ce a făcut fiecare, care a fost atmosfera…” La bal a participat, relata informatoarea, şi tovarăşul primar Soos Iosif cu soţia, cu tovarăşul Friedman Bela, cuscrul său şi soţia acestuia. Tovarăşul Soos s-a cam întrecut cu băutura, a băut şi a cântat din toată inima, petrecând până târziu cu lăutarii la ureche.” Interesant este faptul că Friedman, ofiţer de securitate la Reghin, şi care mai târziu va emigra în Israel, apărea şi el în nota informativă destinată securităţii, adică instituţiei din care el însuşi făcea parte. Să nu fi ştiut „Rina Sorela” cine e tovarăşul Friedman?

După 20 de ani…

O altă sursă, numită „Cita” de această dată, şi care avea drept ofiţer de legătură pe lt.maj R., cu care se întâlnea în casa conspirativă „Tuşnad” din Târgu Mureş, avea ca sarcină  în anii 70, să-şi supravegheze anumiţi vecini (cu cine se întâlnesc, ce discută, etc.), dar şi anumite persoane din anturajul pe care-l frecventa foarte des. La momentul respectiv, obiectul interesului securităţii mureşene îl reprezentau rudele din străinătate ale familiei Rodiger din Târgu Mureş, str. Cuza Vodă, nr. 24. Parcurgând nota-sinteză a lt.maj. R., maiorul de securitate M. A. dispunea ca „Sursa să fie dirijată în continuare pe lângă rudele turişti, pentru a stabili poziţia atât a turistei, cât a stat în ţară, cât şi a rudelor ei după plecarea turistei.” Din cercul de interes al securităţii făceau parte şi foste personalităţi maghiare interbelice, suspecţi de agitaţii cu caracter iredentist, precum grofii Teleki Adam sau Miko Arpad. „Pe data de 13 iunie 1966, relata informatoarea Cita, la obişnuita partidă de bridgge din casa numitei Torma Gabriella, au participat numitul Teleki Adam şi Miko Arpad. Acesta din urmă a relatat că în sfârşit a primit şi el paşaport pentru R.P.Ungară…” În schimb, pe baza mai multor note informative obţinute din cadrul fostului Liceu (actual Colegiu Naţional) „Al.Papiu Ilarian” din Târgu Mureş, unul dintre obiectivele de urmărire informativă în 1966, îl reprezenta şi profesoara Irina-Ştefania Simovici, care, potrivit securităţii mureşene „întreţine relaţii cu reprezentanţa diplomatică a SUA din Bucureşti.” Dacă în unele cazuri, în mod firesc, obţinerea de informaţii din diverse medii era justificată atunci ca şi acum, de siguranţa naţională, în cele mai multe cazuri – excepându-le pe cele care aveau la bază şantajul practicat de securitate – ele s-au dovedit a fi doar denunţuri având la bază ură, interese materiale sau de altă natură  Pe baza acestor note informative, multe destine au fost deturnate de la cursul lor firesc. Şi poate că e bine să nu uităm acele timpuri, pentru că există un risc major. Aşa cum spunea omul de teatru Dan Puric „Omul de azi, pedalează zadarnic într-un prezent continuu. A locui cu fiinţa doar într-o dimensiune a timpului – şi aceea distorsionată – înseamnă moartea lentă, dar sigură, a identităţii.”

Popularity: 1% [?]

Stupefianta lăbărțare a nesimțirii

 

Cornel COTUȚIU

      Preiau din citatul unui gazetar afirmația „În politică, prostia nu este un handicap.” Zicerea nu acoperă realitatea de acum, socio-politico-economico-morală, fiindcă, după substantivul „prostie” s-ar fi putut continua cu alte substantive (subiect): „mitocănie”, „tâlhărie”, „ofensa la drumul mare”, „parvenitism” ș.a.

Acum, vreau să mă opresc doar asupra uneia dintre dimensiunile penibile ale condiției de demnitar în România de azi: mitocănia. Cu 150 de ani în urmă scriitorul Nicolae Filimon o numea „gentilețe de mahala”.

În mahala, în lumea interlopă, mitocania nu e nici calitate, nici defect, ci o banală manifestare comportamentală de zi cu zi. Dar ea capătă alte valențe, alte irizări publice când e practicată la vârf: prezidențial, parlamentar, guvernamental, partidic. Concret:

Cu nărav de vaporean intratabil, Băsescu (să fie limpede, nu pot folosi, în ce-l privește, cuvinte de genul „domnul”, „domnia sa”; ar fi un limbaj ipocrit din parte-mi) dă cu capul în dinții cetățenilor, pocnește cu palma, cu pumnul, ba un adolescent, ba un avocat, scuipă cuvinte „elevate” către ziariști („țigancă împuțită”, „găozar”), ceartă sinistrați, pentru că îi aduc reproșuri, e huiduit (adică, apreciat la adevărata lui valoare) de Ziua Marinei (el, marinelul!), îndeamnă elita intelectuală să o șteargă din țară și atâtea alte minunății de șef de stat.

Ceilalți: bietul Boc. Cunoașteți vreun prim-ministru păpușă în toată istoria modernă a statului român? Eu nu.

Elena Udrea: o verișoară de maidan a coanei Zoe Trahanache.

Sebastian Vlădescu, ca un contabil de C.A.P. din vremea celuilat „cârmaci”.

Ministrul (zis) al muncii (Mihai Șeitan – ardelenii știu ce înseamnă „șaitău”): o prestanță jenantă în guvern.

Adriean Videanu? Nerușinare, numele tău este acesta al ministrului (zis) al industriei. Merită câteva fraze. Numele Videanu vine de la „vid” (nu de la localitatea Videle!), adică un gol de nesimțire planetară. În orice postură administrativ-politică a fost, tot timpul comentatorii, analiștii de toate felurile au invocat nu „postura” lui, ci „calitatea” lui precumpănitoare – „impostura”. Acum, și-a pus niște ochelari pe nas, ca să dea impresia că arată a intelectual (și nu căpușă, cum îl percepe românul, de la cel mai simplu, până la școlitul de bună credință). Tupeul, cinismul lui sunt fără precedent, când afirmă public că el și familia lui pot trăi dintr-un salariu de 1.500 de lei. Adică, el: cu odrasle trimise la școli în Occident; el, cu nevastă („șomeră”), care își pune pe trup vestimentație și podoabe de 100.000 de euro; el, care și-a ridicat un palat rezidențial; el poate acoperi toate aceste cheltuieli cu 1.500 de lei. (Pretinde că muncește de dimineața până seara; în această atitudine de țambal e și șeful său suprem, Băsescu, cu afirmația recentă că muncește într-o zi cât un dascăl într-o săptămână; nu degeaba a fost un școlar submediocru…). Ce să fie aici: sfidare inconștientă, afișarea unei perverse ignoranțe?

O adresare, la vocativ (fără articol hotărât): Băsescu, Boc, Udrea, Videanu, Berceanu, Șeitan, Funeriu, Vlădescu, cei trei unguri de la cultură, sănătate și mediu (nu le pot reține numele asiatic, regret), bănuiți unde este limita suportabilității din partea acestui popor urgisit?

Popularity: 3% [?]

 Familia tradiţională în faţa provocărilor mileniului trei

Autor: Nicolae Balint                       

Familia tradiţională şi toate valorile pe care aceasta le-a promovat în decursul timpului sunt într-un mare pericol. Urmare a condiţiilor socio-economice, în principal, dar şi al unui alt tip de mentalitate, concubinajul a luat proporţii. Se nasc puţini copiii – mulţi dintre aceştia în afara căsătoriei (familiei) – iar din ce în ce mai multe familii se destramă. Raportul dintre natalitate şi mortalitate este unul alarmant. Statul român nu are o politică demografică şi asta pentru că statul însuşi, ca formă superioară de organizare a societăţii, are mari probleme. Un proces constant de îmbătrânire se poate observa dealtfel în întreaga Europă. Şi totuşi există reacţii în faţa acestei situaţii. Alianţa Familiilor din România (AFR) face acest lucru: reacţionează. AFR este o picătură necesară într-un ocean al indiferenţei. Despre familie, rolul şi acţiunile  AFR, într-un interviu în exclusivitate cu Bogdan Mateciuc, directorul executiv al AFR.

 

Reporter: Când a fost înfiinţată Alianţa Familiilor din România (AFR), de către cine şi ce anume îşi propune?

Bogdan Mateciuc: AFR s-a constituit în anul 2007, membrii fondatori fiind organizaţi anterior într-un Comitet de Iniţiativă pentru derularea unui „Proiect de ocrotire a căsătoriei şi familiei”. Asociaţia noastră este o organizaţie de promovare şi apărare a tradiţiilor social-culturale care au stat la baza dezvoltării societăţii româneşti: familia şi morala creştină, aplicate în relaţiile interumane şi în viaţa socială.

Reporter: În opinia dv., cum apreciaţi situaţia familiei din ţara noastră la ora actuală?

Bogdan Mateciuc: După 1989, familia şi căsătoria ca instituţii şi implicit atitudinea autorităţilor şi a publicului faţă de ele au suferit o degenerare. Familia şi căsătoria sunt sub un atac mai mult sau mai puţin conştient din partea unor forţe secularizante, care afirmă că familia şi căsătoria ori nu mai sunt necesare, ori trebuie redefinite. În acelaşi timp, canalele mass-media promovează stiluri „alternative” de viaţă şi ne prezintă drept modele de urmat viaţa unor aşa-zise „vedete”. Autorităţile statului, deşi sunt conştiente de criza demografică prin care trece România (o populaţie tot mai îmbătrânită, cu impact asupra veniturilor la bugetul de stat, prin reducerea bazei de impozitare…), nu fac nimic pentru a proteja familia. Din contră, subscriu tacit la promovarea „alternativelor” distructive la adresa familiei şi, mai nou, adoptă măsuri financiare împotriva familiilor, ca parte a programului de combatere a crizei economice.

Reporter: Ce ar trebui să facă statul român pentru conservarea identităţii familiei?

Bogdan Mateciuc: Statul nu are o politică concertată pentru promovarea căsătoriei şi familiei. Nu îi susţine pe tinerii care ar dori să întemeieze o familie. Asemenea măsuri ar trebui să ţină de o strategie naţională, pentru că actuala criză demografică este un pericol cu bătaie lungă. Statul ar trebuie să conceapă un program de măsuri pentru încurajarea acestor tineri, şi pentru descurajarea „alternativelor” promovate de unele organizaţii non-guvernamentale.

Reporter: Credeţi că biserica – mă refer la biserică în general şi nu neapărat numai la cea ortodoxă – se implică suficient în prezervarea identităţii familiei? Dacă o face, cum anume o face?

Bogdan Mateciuc: În general, Biserica se implică în promovarea familiei, în primul rând pentru că familia ca uniune dintre un bărbat şi o femeie a fost întemeiată de însuşi Dumnezeu. Ca instituţie, ea a fost validată şi de Mântuitorul Iisus Hristos. Această promovare se manifestă prin predicile şi cuvintele de învăţătură rostite în biserici şi, ocazional, prin comunicate oficiale emise în legătură cu diferite evenimente şi acţiuni publice. Totuşi, AFR consideră că implicarea Bisericii în general poate fi mai activă şi adusă mai bine la cunoştinţa publicului, care are aşteptări în acest sens din partea Bisericii.

Reporter: Care sunt, în opinia dv., principalele pericole la adresa familiei şi care sunt consecinţele probabile pe termen lung?

Bogdan Mateciuc: Familia este bagatelizată şi desconsiderată. Acest lucru nu este neapărat un atac organizat sau conştient. Este vorba de o atitudine din ce în ce mai răspândită, importată, alături de alte „bucurii”, din Occident şi privită cu îngăduinţă de către mass-media şi autorităţi, în numele unui fals „modernism”. Concret, românii nu se mai căsătoresc şi nu mai nasc copii. Divorţurile şi avorturile sunt la cote mari. Divorţul a fost liberalizat – astăzi poţi divorţa foarte uşor, iar avorturile se fac din bani publici – statul plăteşte avorturile, deşi ele sunt contra interesului naţional. Încercarea de normalizare a unor perversiuni şi eventual includerea lor sub titulatura „familie” este un alt atac la adresa familiei. Rezultatul îl vedem sub forma debusolării individului. Familia ar trebui să fie un micro-univers al omului, un loc în care el se simte împlinit şi în care îşi regenerează puterile, pentru a face faţă provocărilor vieţii. În lipsa acestui micro-univers, individul devine instabil, debusolat şi predispus la gesturi şi acţiuni negative atât asupra lui, cât şi asupra altora. Debusolarea în viaţa personală are impact asupra comportamentului lui în societate. Pe termen mediu şi lung, România are o populaţie îmbătrânită. Din această cauză, ca naţiune ea nu mai are energiile de care are nevoie ca să se dezvolte. Un popor debusolat, deprimat şi căruia i s-a cultivat un negativism persistent faţă de sine nu poate dăinui. În plan practic, există deja probleme cu sistemul de pensii şi de contribuţii al bugetul de stat. Prea puţini tineri, prea mulţi bătrâni. Statul are o povară imensă în această privinţă.

Reporter: Care consideraţi dv. că sunt, prin finalitatea lor, cele mai reuşite acţiuni ale AFR şi ce vă propuneţi, în acest sens, în viitor? 

Bogdan Mateciuc: Asociaţia noastră monitorizează activitatea legislativă şi este interesată de promovarea unor legi în sprijinul familiei. Colaborăm cu orice partide şi politicieni care aderă la valorile familiei. Cu ocazia alegerilor – locale, naţionale sau unionale – facem o analiză a candidaţilor şi emitem un Ghid al Alegătorului prin care îi informăm pe alegători despre profilul candidaţilor. Analiza ţine cont de acţiuni, voturi şi declaraţii ale candidaţilor. La alegerile trecute, unii candidaţi foarte cunoscuţi, care însă nu aderau la valorile familiei, nu au fost aleşi în urma acţiunilor de informare derulate de AFR. Prin aceste acţiuni ale noastre, îi invităm pe alegători să voteze în cunoştinţă de cauză şi le transmitem candidaţilor mesajul că un reprezentant trebuie să îi reprezinte pe cei ce l-au ales şi valorile lor. Aceste campanii ale noastre au fost un succes. Evident, ele vor fi realizate şi la alegerile care vor urma. O altă reuşită a noastră a fost implicarea în dezbaterile publice pe marginea noului Cod Civil. Au existat încercări, din partea unor organizaţii, de a strecura acolo recunoaşterea parteneriatelor între homosexuali. Cu ajutorul unor parlamentari responsabili, am blocat acele încercări. Pe viitor, vom continua să colaborăm cu politicieni pentru adoptarea de măsuri în sprijinul familiei. Susţinem cu fermitate eliminarea din Parlament a oricărui politician care nu ascultă de alegători – iar alegătorii sunt în majoritate creştini şi cred în valorile familiei. De asemenea, o ţintă a noastră este introducerea în Constituţie a definiţiei familiei ca uniune între un bărbat şi o femeie. Textul actual prevede uniunea între „soţi”, care e un termen interpretabil. Toate acţiunile AFR se subscriu dorinţei de a (re)aminti şi (re)afirma valorile tradiţionale ale familiei. Este nevoie să se facă în permanenţă aceasta, într-o vreme în care valorile şi reperele morale sunt relativizate şi răsturnate.

A consemnat Nicolae BALINT

www.nicolaebalint.wordpress.com

Popularity: 3% [?]

 Emblena tranzitiei: genocidul pensionarilor (2)

Autor: Vasile Zarnescu 

Episodul 1

Această parte a doua reapăruse în SANTINELA, nr. 18, din 17 iulie 2007, pag. 4-5 şi 12-13, precum şi în revista Justiţiarul din 18 septembrie 2007.

***

De altfel, chiar şi în această speţă, a legii măririi pensiilor,  F.M.I. şi-a manifestat inter­dic­ţia: „Cu toate că înţelegem că pen­siile sunt mici, deciziile cu caracter fiscal trebuie să re­flec­te limitarea bugetului şi nu tre­buie luate independent de evo­lu­ţia mediului ma­cro­eco­no­mic”, a declarat, într-un do­cu­ment scris, reprezentantul pen­tru România şi Bulgaria al F.M.I., Juan Jose Fernandez-An­sola (cf. Costel Crângan, „Din cauza majorării pensiilor / F.M.I. critică politica bu­ge­ta­ră a României“, în Viaţa liberă, Galaţi, 2 iulie 2007).

În schimb, Adrian Vasilescu se în­treabă retoric „Să ne temem de creşterea pensiilor?“ şi, deşi nu polemizează expres cu J. J. Fernandez-Ansola, îl con­tra­zi­ce, implicit, (cf. Jurnalul na­ţio­nal, 1 iulie 2007). În acelaşi sens, dar mai explicit, s-a exprimat şi premierul Tări­cea­nu (cf. F.B., „Creşterea eco­nomică se scurge în pensii“, în Ziua, nr. 3971, 3 iulie 2007; vezi şi Ziua, nr. 3974, 6 iulie 2007). Din argumentele aces­tor doi oficiali români rezultă că musiu Fernandez-Ansola spu­ne palabras, adică palavre.

             Extincţia pensionarilor prin pensiile derizorii nu este atât de evidentă tocmai din cauza ha­­loului ideologic conţinut în ideea subliminală că, oricum, ei nu mai au mult de trăit. Dar ge­nocidul pensionarilor pro­vocat de guvernele post­dece­m­briste este doar partea vizibilă, cât de cât, a exterminării po­po­ru­lui român, reflectată de „in­ver­sarea piramidei vârstelor“ – con­cept demografic ce nu spune multe nici matelotului de la prova României! –, in­ver­sa­re provocată de scăderea dras­tică a natalităţii, de creş­terea alarmantă a mortalităţii infantile, de imigrarea masivă a tineretului şi a adulţilor.

De aceea conchid, conform analizei lui Noam Chomsky, că România a ajuns un „stat eşuat“ ca urmare îndeosebi a ac­ţiunilor deliberate ale „Ma­re­lui Licurici“, căruia pre­şe­dintele Traian Băsescu îi suge p…restigiul (cf. Cornel Dan Nicolae, Politica filo-sionistă a României, Editura Carpathia, Cartea Secretă, 2006)! De fapt, la o şedinţă a Pentagonului, Bill Clinton indicase directiva care trebuie aplicată de S.U.A.: „Toate naţiunile trebuie să ajun­gă sub 10 milioane de lo­cui­tori!“ Fireşte, cu excepţia Marelui Licurici, care, astfel, îşi va impune mai uşor hege­mo­nia asupra celorlalte naţi­uni! România deja a pierdut un milion de locuitori, în 1990, prin cele un milion de avorturi comise doar în 1990, apoi, alte 14 milioane de avorturi în ur­mă­tori 17 ani, câteva milioane de per­soane care au emigrat, apoi câ­teva sute de mii de pensionari care au murit înainte de vreme, fără să mai apuce să „trăiască bine!“

De altfel, ca să beneficieze cât mai mulţi pensionari – în spe­cial dintre vârstnici – pro­pun asociaţiilor de pensionari, organizaţiilor şi parlamen­ta­ri­lor care-i sprijină, să ceară im­perativ devansarea aplicării legii majorării pensiilor!

Proşti şi/sau ticăloşi?!

În afara pensiei standard, fie­­care lucrător a cotizat, su­plimentar, cu trei sau cinci la sută, o vreme, după care con­tri­buţia s-a uniformizat la cinci la sută. Contribuţia standard pen­tru pensie şi această coti­zaţie suplimentară au produs dobânzi în cei 30-35-40 de ani de contribuţie la fondul de pensii. Toţi aceşti bani şi dobânzile respective trebuie calculaţi şi restituiţi, la pensie, respectivilor. Or, se ştie, pen­siile sunt derizorii, deşi fie­că­rui pensionar i s-au reţinut bani suficienţi pentru pensie, bani care sunt dosiţi de guvernările postdecembriste sub pretextul-clişeu că actualii salariaţi ar fi contributorii care alimentează bugetul de pensii. Repet, ca să le intre în cap tuturor ticălo­şi­lor sau nătărăilor: este absolut fals.

Acelaşi pretext-clişeu l-au susţinut, în emisiunea „Sinteza zilei“, a d-lui Mihai Gâdea, din 5 iulie 2007, cu insistenţă şi se­ni­nătate, miniştrii Varujan Vosganian şi Paul Păcuraru, precum şi economistul Ilie Şer­bănescu, ex-ministru al Re­for­mei, pentru câteva luni (de bun ce a fost!) în nu mai ştiu ce guvernare (a lui Victor Cior­bea, a lui Radu Vasile?!). Or, cum am arătat, nu este aşa: ac­tualilor pensionari li s-au re­ţinut banii de pensie din munca lor, în timpul vieţii lor active. La aceasta se adaugă faptul că, prin munca lor de o viaţă-activă – de 35-40 de ani – ei au creat şi alte produse, de con­sum şi/sau de producţie, de fo­lo­sinţă îndelungată sau chiar obiective industriale şi sociale de folosinţă foarte îndelungată, precum clădirea (abandonată în Tranziţie) a Bibliotecii Na­ţio­nale, Casa Poporului (zisă, acum, a Parlamentului), Me­troul, Transfăgărăşanul, marile hidrocentrale etc., etc., precum şi cele date, „chilipir“ – cum apre­cia, satisfăcută, o revistă bri­­­­tanică – unor bandiţi ca in­dia­nul-englez Mittal, cum a fost cazul cu SIDEX. Acest Mittal a fost atât de tâmpit ca manager încât a cumpărat, pe nimic, o „grămadă de fier vechi“ ca SIDEX, şi, în urma acestei afa­ceri proaste, a devenit cel mai bogat siderurgist din lume! Iar gu­vernanţii noştri, ca pre­mie­rul Adrian Năstase, au fost atât de deştepţi încât l-au păcălit pe Mittal vânzându-i SIDEX-ul şi se bucură şi acum de res­pec­tiva afacere! În schimb, pen­sio­narilor, prin pensie li se res­ti­tuie doar o parte derizorie, fiin­dcă partea cea mai mare a fost sau este irosită de către gu­vernanţi pentru a-şi asigura prosperitatea lor nemeritată pentru ei şi pentru tot neamul lor. În respectiva emisiune de la Antena 3, d-l Ion Cristoiu s-a autocitat ca fiind „specialist în Traian Băsescu“; pe care-l ad­miră, uneori în tăcere, alteori cu voce tare, evident, nu pentru prostia lui Traian Băsescu, ci pentru inteligenţa băsescistă.

E-adevărat, această presupusă inteligenţă admirată de către  d-l Cristoiu este contestată ve­hement, argumentat şi sis­te­ma­tic de către preopinentul său, d-l Valentin Stan, în articolele sa­le, sau chiar în aceeaşi emisiune, „Sinteza zilei“. Dacă fac media ipotetică a acestor două tipuri de inteligenţă, pre­su­pun că nu rezultă o inte­li­genţă generoasă – cum, fireşte, şi-o imaginează, categoric, Tra­ian Băsescu, că ar avea –, ci este o inteligenţă diabolică, cum adesea a spus-o fanul său in­decis, incoerent şi mereu am­biguu, d-l Ion Cristoiu!

Trebuie să accept, în mod im­placabil, că preşedintele Bă­ses­cu, doar aparent s-a arătat îngrijorat, în maniera drobului de sare, pentru viitorul incert al legii de mărire a pensiilor – în­trevăzând două variante: es­cro­cheria electorală sau co­lap­sul fondului de pensii –, fiin­dcă nu poate fi prost. Ca ata­re, trebuie să admitem, pe cale de necesitate, că este ticălos, per­vers, diabolic. De altfel, chiar admiratorul său, d-l Cris­toiu, l-a caracterizat ca fiind ticălos pentru prestaţia făcută în Parlament cu ocazia prez­en­tării „Raportului“ comis de alt ticălos, Tismăneanu-Tismi­neţki (cf. „Tismăneanu Tică­lo­su’ şi Băsescu Bengosu’“, în SANTINELA nr. 13/2007, pag. 8-9; republicat pe AlterMedia).

Conchid că Traian Băsescu nu de grija pensionarilor refuză să promulge legea majorării pensiilor, ci, cum a relevat in­clu­siv „specialistul în Bă­ses­cu“, pentru show-ul politic de ri­goare şi pentru a câştiga elec­toral: dacă intră în vigoare le­gea şi mai rămâne şi viguroasă pecuniar, Băsescu va spune, vic­torios, „Vedeţi, mie mi se da­torează succesul, fiindcă i-am silit, prin jocul meu de pu­te­re, să-i fac să găsească surse de finanţare şi să vă dea banii!“ Dacă, după un an-doi, legea nu se mai aplică din lipsă de bani, Băsescu va zice, la fel de victorios: „Vedeţi, eu am anti­ci­pat, v-am prevenit că veţi fi pă­căliţi de aceşti escroci elec­torali! Aşa că votaţi-mă tot pe mine, ’că eu sunt cel bun şi fru­mos!“ Deci, aşa cum con­chi­dea şi d-l Cristoiu, prin show-ul său politic, „matelotul de la prora şi-a cântat“ victoria – cum suna un şlagăr din Epo­ca de Aur! Dar, deocamdată, prin nepromulgarea legii, el a dus idila sa mai veche cu pen­sio­narii (exhibată agresiv în campania electorală prezi­den­ţială din noiembrie 2004) în situaţia definită prin expresia „gheaţă la mal“. Or, pe cani­cula asta se pare că va ajunge în situaţia numită „om la apă“, fiindcă d-l Traian Băsescu a început, deja, „să ia apă“ în sondajele de opinie.

Pentru a urgenta minimele reparaţii, mai propun pen­sio­na­rilor să organizeze un miting la Cotroceni (care, pe la începutul lunii iunie 2010, a fost organizat – n.n., V.I.Z.), pentru ca să-i ceară iubitului preşedinte Bă­sescu să-i sprijine în obţinerea acestei devansării pe care am propus-o, fără ca el să mai ceară Guvernului să-i arate sur­sele de finanţare. Referitor la sursele invocate ca pretext de nepromulgare, îi sugerez pre­şedintelui Băsescu să me­diteze la acest aspect: de vreme ce, după ce timp 18 ani, pen­sio­narii au fost, mereu, „lăsaţi la urmă“ – şi acolo au rămas aşa, „lăsaţi“ –, fiindcă nu mai avea nimeni nevoie de ei, iar acum, după ce consilierii de marketing electoral şi-au dat seama ce forţă electorală are ponderea lor, a început ade­me­nirea lor prin majorarea – bruscă şi masivă! – a pensiilor; şi Guvernul a arătat, cu aceeaşi promptitudine – deşi cu câteva săp­tămâni mai înainte pre­mierul Tăriceanu se opusese majorării! –, că are surse de finan­ţare pentru majorarea pro­misă. Ba, Paul Păcuraru s-a şi lăudat: „Sunt ministrul care a găsit soluţia!“(în Viaţa liberă, Ga­lati, 9 iulie 2007); iar V. Vosganian a găsit banii ca un scamator care scoate iepurele din pălărie!

Atunci, e simplu: are resurse şi pentru devansarea, cu câteva luni, a aplicării legii – ba, dacă stau să mă gândesc mai bine, chiar pentru aplicarea IME­DIA­TĂ. Chiar aşa: îi propun d-lui Traian Băsescu să ceară aplicarea imediată a majorării pensiilor. Şi, prin asta, mai „drege busuiocul“. Pentru că pensionarii au început să-l în­jure mai vârtos decât o face el cu cei 322. Dacă Guvernul îl va contra – cum este şi de aşteptat, dat fiind conflictul de­venit peren –, pe motiv că „abia acum, pentru devansare, nu mai are resurse de finan­ţare“,  atunci să ceară redu­ce­rea bugetului pentru cei 322 de parlamentari care i-au cerut sus­pendarea şi, ca să nu pară ran­chiunos, să ceară pentru toţi par­lamentarii: să nu le mai fie schimbate autoturismele, să li se diminueze diurna, excursiile de documentare în staţiunile exo­tice de peste hotare să le fie controlate şi abia, apoi, aprobate etc. Iar dacă tot nu se face su­ma, să fie executate imediat toate firmele datornice la stat şi să nu li se mai acorde amâ­nă­ri­le sau scutirile dubioase de până acum, să nu i se mai dea ho­ţului de tablouri Mihai I Uzurpatul cele 30 de milioane de euro şi moşiile la care, ori­cum, nu are dreptul, să se re­cu­pe­reze Castelele Bran şi Peleş  etc.

 

Pensiile private: veritabila cacealma postdecembristă

În plus, ca să scape atât de răspunderea actuală, cât şi de cea istorică, guvernul obligă salariaţii la optarea pentru pensii private. Fiindcă ar fi „mai bine gestionate“ etc., etc. Această demagogie se sub­sumea­ză ideii neoliberale că „statul este un prost gestionar“ şi că numai companiile private ar fi în stare să gestioneze co­rect avuţia unor grupuri, co­lec­tivi­tăţi, care, înşelate de pro­pa­gandă, se dau, totuşi, pe mâna lor. În cele mai multe lucrări oneste de politologie, se subli­niază că neoliberalii, prin slo­ganul lor de bază, „statul minimal“, constituie noua for­mă, modernă, de ban­di­tism politic oficializat. Pentru că „statul minimal“ înseamnă cât mai puţine legi care să fie respectate, cât mai puţine in­sti­tuţii de stat care să apere legile şi să impună aplicarea lor şi, com­plementar, dar asimetric şi contradictoriu, cât mai mult haos pentru „pescuitul în ape tulburi“ de către „băieţii deş­tep­ţi“ – ca să folosesc sintagma de succes din aceste zile ne­faste.

Dovada cea mai elocventă a păcălelii numite „stat minimal“ este falimentul răsunător al unor firme dintotdeauna pri­vate, din cea mai capitalistă şi mai democrată ţară, „patria li­ber­tăţilor“, S.U.A. Chiar zilele trecute, Săptămâna financiară a difuzat un dvd cu un film do­cumentar despre falimentul antologic al firmei ENRON. Acum câţiva ani, presa noastră a fost ecoul presei inter­naţio­na­le care a dezvăluit câte ceva din falimentul la fel de anto­lo­gic al faimoasei firme SHELL. De asemenea, unele publicaţii au vorbit despre situaţia  pre­ca­ră – din cauza conducerii – a ma­rii firme Siemens; precum şi despre aceea dubioasă a firmei HALIBURTON, în care sunt implicaţi preşedintele Bush şi vicepreşedintele Cheney. Or, este evident că, în „patria liber­tăţii“, iniţiativa şi inovaţia fac casă bună şi cu corupţia, nu doar cu grija faţă de profit – căci grija faţă de om, în capi­ta­lism, lipseşte cu desăvârşire, cum ne avertizase încă Adam Smith. Cât despre România, să ne amintim că, în răstimpul acestor 18 ani postdecembrişti, o salbă de vreo paişpe bănci au fost falimentate chiar de către conducerea lor, în cârdăşie cu clicocraţia cleptocrată. Ba, în presa noastră s-a afirmat că, în România, unele bănci au fost create deliberat cu scopul de a fi falimentate! Ş­i atunci, cine ne garantează nouă, acum, că pensiile private vor fi ges­tio­nate de firmele sau băncile pri­vate mai bine decât de către stat?! Nimeni!!! Dimpotrivă, avem experienţa post­de­cem­bristă a situaţiei inverse: că foar­te multe dintre firmele private – îndeosebi cele mari – şi-au făcut averea prin furt, prin evaziune fiscală, prin mun­că la „negru“, prin frau­da­rea Patrimoniului Naţional. Chiar sloganul liberal al „tera­piei de şoc“ nu a reprezentat decât formula politicianistă, ase­zo­nată cu iz de „teorie“ modernă, a expresiei populare „iuţeală de mână şi nebăgare de seamă“, cu care sunt dese­m­na­te hoţiile profesioniste. Or, sinuciderile au crescut, de câ­teva ori, în România, doar în Epoca Tranziţiei, din cauză că, cel mai adesea, oamenii nu mai „trăiau bine“, cum suna slo­ganul electoral băsescist, toc­mai ca urmare a faptului că gu­ver­nanţii uitaseră de obligaţiile Constituţiei şi de scopul guver­nării: binele poporului, pe care l-au substituit cu binele lor pri­vat şi exclusiv.

Ticăloşii care ne conduc trebuie daţi în judecată

Minciuna iterată continuu din motive de manipulare, cum că salariaţii i-ar plăti pe pen­sionari nu are, aşadar, nici un temei juridic şi economic. Mai mult, fiecare pensionar, indi­fe­rent de pensia pe care o pri­meşte, este îndreptăţit să dea guvernul în judecată pentru a-şi primi atât pensia care i se cuvine – în virtutea ma­ri­lor dobânzi a banilor reţinuţi –, cât şi pentru a fi desdăunat pentru pagubele provocate de guvernanţi prin proasta ges­tionare a avuţiei naţionale, create de „generaţiile pasive“, conform celor relevate an­te­rior! „Ce legătură are pensia mea cu numărul de salariaţi? Eu am contribuit la fondul de pensii în toţi anii de activitate, ce trec de 45. Ce s-a făcut cu acest fond şi cum a fost folosit? Cum adică, dacă mâine nu ar mai fi salariaţi, pen­sionarii de ieri nu mai primesc pensii? După părerea mea, eu cred că acest fond de pensii a fost furat (sau, mai blând spus, aşa cum arătam mai sus, prost administrat) şi cred că a sosit timpul să răspundă cineva pen­tru asta. Dar cine să-i tragă la răspundere?“, se întreabă, pe deplin îndreptăţit, şi Con­stan­tin Gheorghe Marinescu, pen­sio­nar din Galaţi (cf. „Pen­sio­narii nu împovărează socie­ta­tea!“, în Viaţa liberă, Galaţi, 3 iulie 2007).

Totodată, conform Constitu­ţiei, invocată tardiv şi dema­go­gic de Viorel Hrebenciuc, în 4 iulie 2007, guvernul şi pre­şe­dintele sunt obligaţi să asigure un trai decent fiecărui cetăţean şi, cu prioritate, pensionarilor care au construit această ţară, inclusiv Palatul Parlamentului în care se lăfăie parlamentarii. Pe cale de consecinţă logică şi ju­ridică, le propun tuturor ne­mulţumiţilor să dea în judecată guvernul şi preşedinţia Ro­mâniei pentru calitatea vieţii pe care le-o „asigură“ – calitate subumană! De altfel, i-am mai îndemnat la această acţiune juridică în articolul „Factura RADET“ (în SANTINELA, nr. 2/2006, pag. 15; http://www.strajerii.ro/ santinela002.pdf).

De aceea, apelez la avocaţii şi judecătorii cinstiţi, de bună-credinţă, atâţia câţi au mai ră­mas, să formeze o orga­ni­zaţie cu scopul acordării de asistenţă gratuită cetăţenilor care vor chema în judecată Guvernul şi Preşedinţia României pen­tru că nu le asigură un trai decent. La fel, apelez la par­la­mentarii cinstiţi, de bună-cre­dinţă, atâţia câţi au mai rămas, să emită o lege care să îi scu­tea­scă de taxa de timbru pe aceşti petiţionari. Au fost ase­menea petiţionari în Italia, care au câştigat. De ce şi noi, ro­mânii, năpăstuiţi de ticăloşii care ne guvernează, nu am avea câştig de cauză?!

Totodată, dacă Marea „Re­vo­luţie Democrată“ din De­cembrie 1989 a eşuat în Re­for­ma incriminată aici (şi, evi­dent, nu numai de mine!) – ca­re a constat în aproprierea (je­fuirea) Patrimoniului Na­ţional –, este cazul să corectăm situaţia printr-o Contra-Re­for­mă realizabilă printr-o Re­volu­ţie Veritabilă, care să-i expro­prie­ze pe cei care şi-au apro­priat Patrimoniul Naţional.

14 iulie 2007

(Continuare în episodul următor)

Colonel (r.) Vasile ZĂRNESCU

Popularity: 3% [?]

 

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş – Comunicat

 

str. Miko Imre, nr. 2, mun. SF. GHEORGHE, jud. COVASNA,
tel./fax: 0267.313534 email:  cohara_ro@yahoo.com

www.forumharghitacovasna.ro

Nr. 120 / 07.08.2010

Comunicat

Consiliul Director al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş a aflat cu surprindere că pe agenda celei de a 77-a Sesiuni a Comitetului ONU pentru Eliminarea Discriminării Rasiale, reuniune care are loc la Geneva, în perioada 2 – 27 august 2010, din cele 11 puncte la ordinea de zi privind discriminările rasiale la nivel mondial unul vizează raportul intitulat „Discriminarea împotriva minorităţii naţionale maghiare în România”, document întocmit de Asociaţia Pro Regio Siculorum (Antal Árpád), Comitetul de Iniţiativa Bolyai (Dr. Péter Hantz) şi Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania (Zsolt Sziláyi).

Simpla lecturare a acestui raport vădeşte caracterul mincinos menit să aducă o gravă atingere credibilităţii României. Documentul denaturează, într-un mod grosolan, realităţile privind drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale din România, realităţi care depăşesc standardele europene şi internaţionale în materie.

Faptul că printre semnatarii documentului menţionat sunt şi lideri ai UDMR denotă că formaţiunea etnică maghiară care guvernează România nu este străină de acest demers îndreptat împotriva statului român. Aceasta impune ca Preşedintele României şi Prim ministrul Guvernului român să solicite UDMR-ului, sub sancţiunea scoaterii de la guvernare, să-şi clarifice poziţia în această problemă gravă. Este încă un prilej pentru persoanele care ocupă funcţii de autoritate în statul român să probeze responsabilităţile constituţionale ce le revin, iar pentru UDMR loialitatea faţă de România.

Solicităm Ministerului Afacerilor Externe să prevină intoxicarea organismelor internaţionale, prin acest demers mincinos, prin prezentarea, în spiritul adevărului, a unei poziţii ferme şi argumentate a statului român şi să informeze opinia publică cu privire la rezultatul dezbaterilor.

Având în vedere că prin acest nou demers se urmăreşte internaţionalizarea falsei teme a discriminării maghiarilor din România şi denigrarea statului român cerem partidelor politice, societăţii civile şi mass-mediei să devoaleze falsitatea şi reaua credinţă a iniţiatorilor raportului. Documentul poate fi consultat pe adresele de internet a Agenţiei de ştiri Romanian Global News (www.rgnpress.ro) şi a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (www.forumharghitacovasna.ro).

Reamintind că, în data de 14 august 2010, în programul celei de a X-a ediţii a Universităţii de Vară de la Izvorul Mureşului vor fi dezbătute temele Problematica comunităţilor româneşti din ţară care trăiesc în medii multietnice şi pluriconfesionale în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş; Ce fac autorităţile locale? Ce face statul român? Segregarea etnică factor de instabilitate. Problematica romano-catolicilor din Moldova. Este identitatea o marfă? În folosul cui?, invităm şi pe această cale reprezentanţii Administraţiei Prezidenţiale şi ai Guvernului României să-şi exprime punctele de vedere faţă de aceste probleme prioritare ale societăţii româneşti.

Biroul de presă al FCRCHM

Popularity: 6% [?]

 Imagini şi reflecţii din România 2010

 

Autor: Corneliu Florea (Winnipeg, Canada)

 

Vom călări frumoşi prin elizeu,

În cavalcadă, pân-la Dumnezeu

Descălecând la tronu-i la picioare:

Pe unde ne-ai trimis a fost şi bine

Şi rău a fost pe drumul străbătut… (Teodor Pâcă )

 

Stau cu paşaportul în mâna să intru în România, al cărei cetăţean sunt. Îmi vine rândul, întâi e privită poza din paşaport. Cât staţi în România? Trei luni! Atât cu mine, dar cu toată râvnă, apărătorul ţării se apucă să ţăcănească tastatura. Şi o ţăcăneşte zdravăn şi concentrat, parcă scrie o notă informativă fără de sfârşit, cercetând paşaportul meu filă de filă. Durează. Rabd fără mimică, tăcut. Cei dinaintea mea au intrat ca-n brânză, bag samă io-s oaie neagră cu streche! Când termină cu informaţia îi aplică paşaportului o ştampila ca un upercut şi mie o privire asemănătoare. Trec linia, sunt acasă, în casa noastră romanească. Bucurie şi îmbrăţişări.

Multe maşini, parcări pline, străzi şi şosele aglomerate. Fiecare circulă după propria sa lege, personalizată  în funcţie de cine e el, de marca maşinii şi de câţi cai putere are motorul. Se zice cu cât e mai mare cilindreea motorului cu atât e mai mic IQ-ul şi respectul faţa de ceilalţi semeni cu mai puţini cai putere! Claxoane, semne, înjurături. Şi io înjur înapoi, doar sunt conaţionalul lor. Ioranna îmi spune, în repetate rânduri: Stăpâneşte-te doctore, nu mai înjura!

Nu-mi place să mi se spună doctor în România. Nu sunt ca majoritatea lor. Punct. Niciodată nu am pretins nimic de la pacienţii mei. Jur, pot să jur şi pe moaştele Sfintei Paraschiva fiindcă este la mare căutare şi preţ în România lui Iliescu şi Băsescu. Ştiu că doctorii din România sunt plătiţi mizerabil, ştiu de când am fost medic de Maramureş, atunci de mult, şeful de post – miliţianul – avea salariu mult mai mare decât mine. Dar chiar aşa, în această nedreptate socială a dictaturii de atunci, am făcut de la început totul pentru pacient, cât m-am priceput, fără să solicit sau să pretind ceva. Dacă, la sfârşit, pacientul a  dorit să mă procopsească cu nişte ouă sau o găină bătrână, acceptam să mi le gătească Maria, femeia de serviciu, îmi făcea o zamă bună. Şi mă mulţumeam cu atâta. Pe vremea aceea nu erau euroi iar tovarăşii colectivişti de pe Valea Vişeului nu prea aveau nici lei româneşti. Acum e altceva; am auzit ca pacientul nu ajunge în sala de operaţie până ce medicul nu şi-a primit plicul solicitat. Ce penibil, cu toate explicaţiile şi argumentele lor. Ce ruşine! Ce ruşine, acesta-i sistemul  de sus până jos? Este.   

Sistemul românesc post decembrist, e mult mai rău decât  cel  dinainte, cel  început la 23 august. Cât se vinde şi se fură în România lui Iliescu şi Băsescu, numai cu Sovromurile se mai poate compara, dar atunci eram sub stăpânire militară şi comunistă rusească. Într-un moment istoric, într-o şedinţă de Comitet Central, Gheorghe Gheorghiu Dej a scos din buzunar un leu românesc şi i-a întrebat ce este acesta?!? Tovarăşii au făcut pe ei de frica, nu ştiau ce urmează. Dej le-a spus: Nici un leu nu mai are România datorie de război, nici măcar acest leu!! Ştiu romanii noştri, dragi şi deştepţi în toate, cât au fost aceste datorii?? Nu-i interesează, orice telenovelă e mai interesantă decât trecutul lor istoric. Şi Nicolae Ceauşescu a făcut, pe dracu-n patru, pe spatele poporului român, să plătească toate datoriile ţării. De două ori sub comunişti, lua-i-ar dracu odată, România şi-a plătit datoriile externe. Fiindcă nu poţi fi liber dacă eşti dator!! Repet; nu poţi fi liber dacă eşti dator!! Şi când i-au ciuruit pe odiosul şi sinistra în decembrie erau bani mulţi în visteria ţării, pe care frumosul în pulover roşu, primul nostru prim-ministru evreu, cum l-a numit Petre Ţuţea pe Petru Roman, i-a păpat imediat şi a început afacerile cu industria română.  Apoi s-a dedat la comisioane pentru el şi datorii externe, ca  poporul român să nu-şi piardă deprinderea de a plăti dobânzi grele. Petru Roman si Ion Ilici Marcel Iliescu au început distrugerea poporului român, care astăzi e mai dator ca niciodată în ultima suta de ani şi a ajuns de importă şi cartofi.

Merg la „Kaufland” un supramarket indigen din Bistriţa să cumpăr cartofi. Sunt din Turcia. Bravo, iubiţi conducători de ţara, ne-aţi europenizat total!! Cartofii au ajuns pe Bârgaie pe vremea regimentului grăniceresc, în Turcia numai de pe vremea lui Mustafa Ataturk. E o diferenţă! De ce nu mai avem noi, românii, cartofi indigeni? Pentru că după 1990, cultivatorii de cartofi au preferat sa devină căpşunari de Spania  în loc să rămână  în România pusă la mezat de Petru Roman şi Ilici Marcel Iliescu, marii cartofori  cu averea României. Înţeleg că sunt fructe ce nu se produc pe Bârgaie, dar să aduci legume şi zarzavaturi din Orient, mi se pare absurd. Dar, nu e absurd  într-o Românie  guvernata  absurd de două decenii. Şi cu ce plătim cartofii şi roşiile, conopida şi fasolea adusă din îndepărtatul Orient, precum pe vremuri de acolo soseau  caravanele ce aduceau mirodenii?!? Ei cu ce, cu ce?? Cu aur verde!!

Cartofii se cultivă anual, pădurii îi trebuie zeci de ani să crească, să se împlinească. Aurul nostru verde se duce, şi pe cartofi şi pătlăgele timpurii, fiindcă este mai uşor să tai copaci decât să cultivi zarzavaturi prin sere. Se duc pădurile românilor pe apa economiei de piaţă liberă la preţuri de cartofi noi şi păstăi de fasole. Am fost, ca de fiecare dată, prin marile trecatori nordice Şetraf şi Gutâi, Prislop şi Tihuţa şi am văzut Ţibleşul, Munţii Maramureşului şi a Rodnei, Călimanii şi Obcinile Bucovinei intens deforestaţi, iar reîmpădurirea neglijată. Politic şi economiceşte se urmăreşte distrugerea ţării, urâţirea  acestui colţ de rai, ca apoi să fie vândut pe nimic străinilor, la fel ca şi industria cincinalelor. Drumurile judeţene, mai puţin în Bucovina, sunt sub orice critică, cu margini străjuite de toate murdăriile posibile, predominând ambalajele de plastic şi aluminiu. România mea este murdară, în toate felurile e murdărită. Este rezultatul conducerii României de marionete în mâna capitaliştilor străini, de false elite politice, de parveniţi şi escroci, ce au înlăturat pe cei cu  spirit şi dragoste faţă de ţară, pe cei cinstiţi şi cu simţ gospodăresc.

Într-o benzinărie toată activitatea era oprită fiindcă se afla prefectul judeţului bistriţo-năsăudean cu televiziunea şi alai mare după el: şofer personal, bodigarzi sau bodyguards, consilieri. Lipsea machiorul. Avea carismă de vedetă politică şi costum scump, iar două camere tv îl fixau insistent, din faţă şi dos, fiindcă dădea nişte indicaţii preţioase. Era şi o ziaristă, o libelulă cu reportofon şi zâmbet atrăgător şi promiţător. Personalul benzinăriei era cu gura căscată în jurul lui, iar noi, ce intraserăm să alimentam, stăteam ca proştii în aşteptare să ne dea benzină, dar totul înţepenise. Mai era o maşină de poliţie în apropiere şi se aştepta, probabil, cea a pompierilor, să fie la datorie dacă, tulai Doamne, tocmai atunci ar izbucni vreun incendiu. Şi mai vorbim de megalomania şi cultul personalităţii lui Nicolae  Ceauşescu.

S-a hotărât deshumarea soţilor Ceauşescu. Mare eveniment postrevoluţionar, căruia mass media i-a dat o anvergură dâmboviţeana pe măsură. Am aflat de ce s-au tăinuit până acum mormintele lor: Poporul ar fi dat navala să le profaneze mormintele!! Afurisit acest popor roman, auzi dom’le ce îi trecea prin cap. Norocul Ceauşeştilor a fost cu Iliescu, Brucan şi Roman, cinstiţi, democraţi şi sentimentali. S-a povestit şi cum s-au pierdut cadavrele odiosului şi sinistrei în ceaţă, povestitor Gelu Voican Voiculescu, bun povestitor de adormit proştii postrevoluţionari. Identificarea rămăşiţelor anatomice se va face cu ajutorul celor mai avansate metode de cercetare: pentru preşedinte se va folosi metoda ADN iar pentru savantă metoda CODOI (CO2 – scuzaţi-mi cinismul spontan şi ieftin). Odată precizată sau nu identitatea lor, va urma un lung proces de acuzări şi condamnări, în care vinovaţii nu vor avea nimic de suferit. Are justiţia bucureşteană grijă de ei!! Cu această ocazie s-a aflat şi de blestemul Saftei Brâncoveanu care cere Divinităţii: „ca acela care se va atinge de ctitorie să fie omorât de cei din neamul său într-o zi de sărbătoare”. Ctitoria Saftei Brâncoveanu a fost Spitalul Brâncovenesc de lângă Biserica Brâncovenească pe care odiosul preşedinte a dat ordin să fie dărâmat, după care a intrat în vigoare blestemul ctitoarei, cu un mic amendament: cei ce au hotărât omorul nu au fost din neamul lui!! De comentat ar mai fi cine şi cum vor fi blestemaţi cei ce au comis un omor în cea mai mare sărbătoare creştina a poporului român. Asta pentru că justiţia română a fost împuşcată odată cu cei doi…  

Justiţia română a fost împuşcată, dar nu a murit. E invalidă rău! Am apelat şi eu la ea în cazul celui mai mare defăimător a istoriei, culturii şi limbii poporului roman: Roman Patapievici (vezi volumul lui „Politice”). Şi justiţia dâmboviţeana a rămas surdă, este surdă, este sluga slugilor, a puterii şi a banilor, ca şi Băsescu. Vai şi amar de România de când cu asemenea preşedinţi post revoluţionari!! Am auzit în ţară o anecdotă legată de iniţiala urare băsănească: să traiţi bine. Se spune că, la puţin timp după ce a apucat şi al doilea mandat de preşedinte, a întrebat poporul român: Încă mai trăiţi? Atunci să vă băşiţi bine!!

Din nefericire situaţia economica din România este tragică şi o pătrime din populaţie nu are nici după ce să se băşească!! Explicaţia cu criza este falsă, reală  este  proasta gospodărire şi frauda masivă din ultimii douăzeci de ani a uneia dintre cele mai bogate şi frumoase ţari europene. Guvernanţii comunizaţi au reuşit să scoată România din marea criză generată de războiul mondial în mai puţin de 20 de ani, în acelaşi timp guvernanţii europenizaţi de după 1990 au băgat poporul român, întâi în tunel fără luminiţă la capăt din care motiv au căzut în hăul unei crize totale şi de lungă durată. Dacă romanii ar fi citit cartea „Prădarea Romaniei” cu sub titlul „Cum pradă Traian Băsescu România” de Victor Gaetan şi Ciprian Nastasiu s-ar fi luat cu mâinile de cap! Azi, guvernanţii preşedintelui jucător la comanda străinătăţii au ajuns să împrumute bani ca să plătească datoria dobânzilor banilor împrumutaţi, pensiile acelea nenorocite ale oamenilor de rând, să taie salariile şi să reducă personalul angajat. Bravo Băsescu, ai după ce te flatula pe cei doi poli – oral şi anal – ai tubului digestiv!!

Efectele acestor hotărâri de salvare naţională sunt multe şi grave, unul dintre ele este că o întreagă generaţie tânără va lua calea străinătăţii, lăsând  ţara de izbelişte…

Cu toată această izbelişte, după treizeci de ani de străinătate, tot mai mult doresc să mă întorc în patria mea. E firesc, e genetic încrustat, motivat de amintiri, iubiri, dorinţe. Temporara  despărţire de Maramureş şi Bucovina, de terasa  pensiunii din Herculane sau a celei din Cheile Gradiştei, de pensiunea „Nu mă uita” din Săliştea Făgăraşului sau, şi mai ales, de Fântâna cu laiţă din Strâmba  Bârgăului este grea, dureroasă şi nu se vindecă decât cu întoarcerea. Mă voi întoarce. Acum, însă plec din nou, sunt un peregrin solitar. Mă aflu pe aeroport, în faţa poliţistului de frontieră care îmi cercetează încruntat paşaportul canadian. Mă perforează cu privirea de vajnic apărător al ţării şi-mi spune: De două zile vă aflaţi ilegal în România!! M-a şocat aiurindu-mă pe moment. Nu înţeleg cum sunt ilegal în ţara neamului meu, una dintre cele mai mari democraţii ale Uniunii Europene de la Băsescu încoace. Mi se explică: Aţi primit viză de şedere pentru 90 de zile şi aţi stat trei luni, din 24 Aprilie până în 24 Iulie sunt 92 de zile, înţelegeţi !?! Bine, înţeleg că am înţeles şi nu numai atât, dar mi-a trecut şi aiureala de moment, mi-am revenit la starea mea  normală, şi nu prea. Întreb: Şi acum mă veţi opri  să  plec ?

E crunt şi mai ştii că şi poate … ce mare bucurie  i-ar mai face socră-mi …

CORNELIU   FLOREA             AUGUST  2010                WINNIPEG – CANADA

PS – La Munchen m-au aşteptat  Silvia şi Titu Popescu, am stat cu ei câteva zile. Se pregăteau, după mai bine de douăzeci de ani, să se întoarcă definitiv în România, în Clujul lor. Am fost surprins, emoţionat datorită puternicei prietenii care ne-a legat toţi aceşti ani.  Ei erau senini, se eliberau de străinătate.  Da, mulţi vor să se elibereze de străinătate…

Popularity: 10% [?]

The Kennedys – Maretia unei familii

- Edward M. Kennedy:  True Compass -

Autor: Silvia Jinga (Michigan)

S-au scris sute de carti despre membrii familiei Kennedy care si-au pus amprenta pe ultimii saptezeci de ani de istorie a Americii.  True Compass (Adevarata busola), o carte de memorii publicata la sfarsitul anului 2009 la New York ocupa un loc special, fiind o privire din interior a vietii incercate a acestei legendare familii, o impresionanta reconstituire a atmosferei in care au crescut trei importanti barbati de stat: John F. Kennedy, Robert Kennedy si Edward M. Kennedy  Lectura acestei cartii de memorii profund emotionanta si educativa ne instruieste asupra valorilor morale perene care au prezidat  familia Kennedy in truda de slefuire a unor temeinice caractere. Intrebarile noastre privind secretul implinirilor de exceptie ale membrilor ei,  precum si a rezistentei lor in fata loviturilor necrutatoare ale soartei isi gasesc multe raspunsuri in  jurnalul lui Edward M. Kennedy.

Joseph P. Kennedy si Rose Fitzgerald Kennedy si-au stabilit domiciliul la Hyannis Port, Massachusetts dupa cateva peregrinari, avand noua copii, dintre care mezinul este fostul senator Ted Kennedy (1932-2009). Joe Sr., pater familias, el insusi un nume de rezonanta a fost un apropiat al presedintelui F.D. Roosevelt, slujind intre 1938-1940 ca ambasador  in Marea Britanie si pledand, impotriva vointei presedintelui, pentru neutralitatea Americii in al doile Razboi Mondial. Faptul acesta nu l-a oprit sa sustina cu loialitate candidatura lui Roosevelt pentru realegerea a treia oara ca presedinte. Dupa 1940 Joe Sr. a renuntat la functii publice,  administrandu-si stockurile si investind in cinematografie, intr-un cuvant folosindu-si in cel mai inspirat mod exceptionalele lui talente financiare. A fost una din mintile stralucite al timpului in domeniul finantelor nu doar pentru ca absolvit la Harvard, dar pentru ca a avut o inzestrare cu totul speciala in domeniu. Si astfel agoniseste o frumoasa avere pentru toti ai sai, ceea ce i-ar fi scutit pe urmasi sa mai dreaga ceva pe lumea aceasta. Asa am crede, dar in familia Kennedy ideea de misiune si dedicatie pentru cauza celor mai putin norocosi, a celor deposedati a fost, as zice catargul cel mare al existentei.

Copiii au fost crescuti in simtul datoriei, inculcat foarte simplu de la atribuirea unor sarcini domestice zilnice pentru care erau controlati. Joe Sr. a fost un om al disciplinei riguroase, strict, neconcesiv, dar nu a precupetit sa daruiasca familiei dragostea sa. Si-a crescut copiii in spiritul modestiei si al competitiei loiale. Fiecare membru al familiei a primit de mic botezul oceanului care se vedea din casa, oceanul care devine un leit-motiv al vietii lor, un loc spiritual cu existenta fizica, avand darul alinarii suferintelor, oceanul – o sursa de catharsis si reinnoire. De mici fratii Kennedy au invatat mestesugul navigatiei, luand parte la competitii sportive si luptand camaradereste sa castige. Competitie cinstita nu lupta dusmanoasa, prietenie si armonie, emulatie prin lupta de desavarsire a fiintei interioare, iata ce i-a invatat tatal, pe cei care s-au dovedit a fi oameni de esenta tare. Si peste toate acestea, mai ales, cum spunea Joe Sr. „no crying in this house”, adica in fata adversitatilor mici sau mari nimeni a nu se vaicari, a nu-si plange de mila, ci a infrunta cu stoicism ce le e dat. Copiii au deprins in familie respectul pentru chibzuinta: la masa le era dat un servet pe saptamana. Ii privea daca il murdareau si ar fi fost mai bine sa-l pastreze curat. Bogatia nu urma sa le fie un scut in intrecerea cu semenii lor, pentru ca Joe Sr. le-a atras odraslelor atentia:”Dad never wanted us to flaunt our wealth. […] The underlying principle was that we were always to distinguish ourselves through achievement.” P.70 (tata n-a dorit niciodata sa ne laudam cu bogatia. Principiul subliniat era ca trebuie sa ne distingem intotdeauna printr-o realizare” trad. ns.) Tatal nu ii da voie lui Ted sa conduca masina pana cand ceilalti tineri de varsta lui nu poseda una. Cand Ted instaleaza la masina pe care o conducea la Harvard un claxon care mugea ca o vaca, atragand atentia, tatal nu intarzie sa ii scrie: „It’s all right to struggle to get ahead of massis by good works, by good reputation and by hard work, but it certailly isn’t by doing things that [could lead people to say]”who the hell does he thinks he is”. p.94 (- E bine sa lupti sa ajungi inaintea majoritatii prin fapte bune, printr-o buna reputatie si prin munca staruitoare, dar cu siguranta nu este corect sa faci lucruri care ii face pe oameni sa spuna: „cine dracu se crede el”) Si Ted a incetat cu teribilismul. Ceea ce nu insemneaza ca nu l-a mai dezamagit pe tatal sau si de acum inainte de cateva ori, dar remuscarile si constiinta vinovatiei si dorinta de pocainta i-au fost sadite in suflet de mic, lui si celorlati odata cu credinta in Dumnezeu, o dimensiune constanta a acestor irlandezi catolici. 

Datorita pozitiei privilegiate a tatalui copiii si apoi tinerii au avut ocazia sa intalneasca personalitati ale epocii, precum ar fi Papa Pius al XII-lea, la a carui incoronare Kennedys au asistat in 1939, Winston Churchill care i-a vizitat la locuinta lor din Palm Beach si multe alte nume americane de rezonanta. Nimic din toate acestea nu i-a facut pe tinerii Kennedy sa adopte o pozitie elitista in viata, ci dimpotriva, au imbratisat cauzele celor truditi, a celor neauziti la Washington, a celor umiliti de istorie, situindu-se pe cat posibil de partea dreptatii. La sfarsitul cartii si al vietii Ted Kennedy marturiseste convingerea sa statornica, a sa si a fratilor sai: „I maintained my conviction that the working-class majority forged by Roosevelt remained our best hope for justice and progress.” (p.409) (Imi mentin convingerea ca majoritatea clasei care munceste modelata de Roosevelt ramane cea mai buna speranta pentru justitie si progres – trad ns.)

Steaua polara a lui Ted Kennedy au fost standardele inalte la care s-au ridicat fratii sai, patosul  si curajul lor nemasurat in rostirea unor adevaruri incomode intr-o societate americana conservatoare. Cuvantul de ordine al lui Ted este:”to catch up”, adica sa ii prinda din urma, sa recupereze, sa clace pe urmele lor care s-au infipt in istorie prin altitudinea idealului si perseverenta luptei.  John F. Kennedy a fost primul presedinte american care s-a rostit clar pentru drepturile civile ale populatiei de culoare, sprijinind platforma lui Martin Luther King si pregatind adoptarea Actului Drepturilor Civile in timpul presedentiei lui Lindon Johnson in 19 iunie 1964. In plin razboi rece a declarat langa zidul Berlinului: „Ich bin ein Berliner”, adica unul care sprijina unificarea Germaniei si eliberarea de comunism a celor din Germania Estica. A demorsat cu diplomatie incercarea lui Hrusciov de a intimida America prin instalarea rachetelor nucleare in Cuba. S-a adresat americanilor in plin marasm beligerant in Vietnam, cerandu-le sa viseze sa trimita un om pe luna si in sfarsit a dorit, dar nu i s-a dat timp sa sfarseasca razboiul din Vietnam pentru ca a fost un clarvazator. John F. Kennedy este cea mai vie creatie a disciplinei stoice practicata in familia sa. El este cu adevarat un self made man.  A avut o sanatate subreda si prin vointa si exercitii fizice si-a controlat durerile trupului, devenind un erou pe frontul din Pacific in 1941 si apoi un presedinte de exceptie. Intrarea lui in politica la varsta de 29 de ani ca senator a surprins intreaga familie si pe tatal sau mai ales, care credea ca John nu are suficienta vigoare fizica pentru o asemenea cariera. La 29 de ani cantarea doar 120 de pounds si isi strunea cu mult efort permanenta durere de spate cu care a ramas dupa interventia chirurgicala dupa misiunea lui militara in Pacific.

Nu stiu daca cineva a surprins mai bine esenta personalitatii lui John F. Kennedy decat fratele lui mezin la comemorarea a douzeci de ani a asasinatului. Atunci, la Biserica „Holly Trinity” din Washington, unde fostul presedinte obisnuia sa se inchine, Ted a rostit in prezenta mamei sale si a lui Jackie cuvinte memorabile: „He was an heir to wealth who felt the anguish of the poor. He was an orator of excellence who spoke for the voiceless. He was a son of Harvard who reached out to the sons and daughters of Appalachia. He was a man of special grace who had a special care for the retarded and handicapped. He was a hero of war who fought hardest for peace. He said and proved in word and deed that one man can make a difference.” (p.400) – A fost mostenitorul unei averi care a simtit nelinistea celor saraci. A fost un orator excelent care a vorbit pentru cei fara voce. A fost un fiu de la Harvard care a ajuns la fiii si fiicele din muntii Apalasi. A fost un om cu o gratie speciala care a aratat o grija deosebita pentru cei retardati si handicapati. A fost un erou de razboi care a luptat cel mai viguros pentru pace. A spus si a dovedit prin cuvant si fapta ca un om poate sa faca o diferenta – trad. ns.- 

Robert Kennedy, devastat fara masura dupa asasinarea lui Jack (cum i s-a spus lui John in familie) preia misunea intrerupta  si se avanta in alegerile din 1968, anuntandu-si candidatura la presedentie. Ted subliniaza in cartea sa ca dupa asasinarea  lui Jack in constiinta si in sufletul lui Robert are loc un proces de radicalizare si sensul unei urgente pune stapanire pe el. Intra in alegeri pentru ca pentru el si pentru tara vlaguita era o urgenta terminarea razboiului din Vietnam, inainte ca America sa cada in marasm total. A existat intre fratii Kennedy un profund sentiment al continuitatii pentru apararea valorilor pe care dupa ei istoria le-a validat. Daca unul dintre ei a cazut nedrept celalalt trebuie sa preia torta sa o duca mai departe si astfel, dupa cum, a marturisit Ted in ultimul sau speech la Conventia Democrata de la Denver, in august 2008, „ the dream goes on”.  Dar Robert Kennedy este secerat si el la 6 iunie 1968, lasand in urma unsprezece copii orfani si o familie indoliata pentru tot restul vietii. Ted este invitat de Conventia Democrata sa preia candidatura, dar refuza categoric, fiind covarsit de suferinta: „I was shaken to my core”, ni se confeseaza acum in jurnal. {-am fost zdruncinat in miezul fiintei – p.272) Este eroismul lui Ted de a fi luptat cu imensa durere cauzata intregii familii si de a-si fi strans puterile sa isi eulogizeze fratii si sa ii sustina pe cei ramasi in urma lor. In St. Patrick’s Cathedral in Manhattan in 8 iunie 1968 la funeraliile lui Robert Kennedy el, Ted, fratele mai mic a gasit cuvinte dintre cele mai profunde sa fixeze contributia celui disparut:  „My brother need not be idealized, or enlarged in death beyond what he was in life, to be remembered simply as a good and decent man, who saw wrong and tried to right it, saw suffering and tried to heal it, saw war and tried to stop it. [...] As he said many times, in many parts of this nation, to those he touched and who sought to touch him: „Some men see things as they are and say why. I dream things never were and say why not.” (p. 272) – Fratele meu nu are nevoie sa fie idealizat, or inaltat prin moarte peste ceea ce a fost in viata, sa fie evocat simplu ca un om bun si decent, care a vazut ce era gresit si a incercat sa indrepte, a vazut suferinta si a incercat sa o vindece, a vazut razboi si a incercat sa il curme. [...] Asa cum a spus de multe ori in multe parti ale acestei natii, celor pe care i-a emotionat si care l-au emotionat: „Unii oameni vad lucrurile asa cum sunt si spun de ce. Eu visez lucruri care nu au existat niciodata si spun de ce nu”.

Si astfel Ted ramane a juca cel mai complex rol in familia sa, continuand sa traiasca nu doar propria viata, ci si pe cea a multilor orfani din familie, carora le-a fost ca un tata, ridicand din cenusa din nou speranta si reintorcandu-se ca senator de Messachusetts la Washington, functie in care a slujit cu responsabilitate timp de patruzeci si sapte de ani.  La idealurile politice ale fratilor el adauga cerintele concrete ale statului pe care il reprezinta, facand din lupta pentru asigurarea medicala a tuturor americanilor o piatra de temelie a activitatii sale legislative care a fost extrem de prodigioasa. Nu degeaba a fost supranumit „the lion of the Senate”. La temelia muncii sale Ted a pus o inima deschisa spre oameni si nevoile lor si a incercat sa ii determine si pe alti senatori sa coboare in lumea reala: „I wanted them to experience the ravages of preventable illness and death as I’d learned to experience them: not as abstractions on a printed page …” [p.311] – Am dorit ca ei sa experimenteze ravagiile unei boli care poate fi prevenita si moartea, asa cum am invatat sa le traiesc eu: nu abstractii pe o pagina tiparita..-trad. ns.-  Deschiderea spre oameni, placerea de a fi intre ei le-a mostneit Ted Sr. de la bunicul dinspre mama, cunoscut sub numele de Honey Fitz, el insusi deschizator de drumuri in multe directii in viata Bostonului. Bunicul obisnuia sa ia un tren, sa mearga pana la capat de linie si sa se intoarca numai de dragul conversatiilor cu lumea. Sau se instala in holul unui hotel cand ii vizita la Palm Beach si ruga pe receptionist sa sune un clopotel cand apareau persoane din Massachusetts sau Boston. Ii cerceta pe toti cu dragoste, curiozitate si un irepresibil simt al umorului. Edward M. Kennedy ii inchina bunicului pagini hazlii si induiosetoare.

Soarta l-a plasat pe Ted pe cea mai complicata orbita a vietii familiei Kennedy si el si-a indeplinit misiunea cu varf si indesat pana la urma, cand dupa diagnosticul de tumora cerebrala pus in 2008 si-a desavarsit acest jurnal de martor la o zbuciumata epoca din istoria Americii si de martor si resoneur al intregii familii.  Nici o mare familie nu ne duce mai mult cu gandul la tragedia greaca decat familia Kennedy. Credem ca fulgerele sortii au fost atrase  de fratii Kennedy datorita asumarii riscului de a indrepta injustitii pe care altii in timpul lor nici nu indrazneau sa le pomeneasca. Au platit cu viata pentru curajul  de a infrunta conformismul si nedreptatile din societatea americana.  Nu era oare anacronic ca America sa vorbeasca de democratie lumii cand la ea acasa nu rezolvase problema segregatiei inca nici in 1964?  Fratele Joe Jr., primul cazut dintre ei ca pilot pe front in al Doilea Razboi Mondial, desi eliberat ss se intoarca acasa, voluntariaza pentru o ultima misiune extrem de periculoasa care ii aduce moartea prin prabusirea in Canalul Manecii.  Moartea lui Joe este, cum noteaza Ted, prima intalnire cu tragedia. Familia se cufunda in jale. Tatal ca sa nu fie vazut hohotind se retrage in dormitorul conjugal. Dupa cincisprezece minute de disolutie si plans Jack este cel care ii indeamna sa se indrepte spre apele oceanului vindecator, motivand:  „Joe wouldn’t want us sitting here crying. He would want us to go sailing.” p. 86 – Joe n-ar dori sa ne stie plangand. El ne-ar vrea navigand.- si Ted continua observatia, dandu-ne totodata si solutia unui paleativ la durerile devastatoare: „This was the first of the many times when taking the tiller has steered me away from nearly unendurable grief across the healing waters on the long, hard course toward renewal and hope”.p.86 – A fost prima data dintre multele altele cand carma m-a calauzit  departe de jalea insuportabila de-a curmezisul apelor tamaduitoare de-a lungul unui proces greu spre reinnoire si speranta –

Cu aceasta ne apropiem de unul dintre cele mai impresionante filoane ale acestei carti si anume confesiunea despre atitudinea familiei fata de tragic, intampinarea lui, acceptarea, resemnarea si posibila vindecare. Sunt mai multe voci in carte care se raporteaza la tragic. Dupa moartea unei surori a lui Ted, Kick intr-un accident de avion, Rose, mama noteaza:  „It has been said that time heels all wouds. I don’t agree. The wounds remain. Time – the mind, protecting its sanity – covers them with some scar tissue and the pain lessens, but it is never gone.” (p. 90) – S-a spus ca timpul vindeca toate ranile. Nu sunt de acord. Ranile raman. Timpul, mintea, protejandu-si sanatatea le acopera cu cicatrice si chinul se usureaza, dar nu dispare niciodata.-  Daca o inima de mama a fost vreodata incercata, cu siguranta  aceasta este cea a lui Rose Kennedy.  Putem sa nu-i acordam credit atunci cand intrebata de presa daca ar fi de acord cu participarea lui Ted la alegerile prezidentiale in 1984 Rose raspunde simplu: „I told him I did not want to see him die, too, that I could not stand another tragedy…” p. 345 (- I-am spus ca nu vreau sa-l vad si pe el murind, ca nu as putea suporta alta tragedie).  Ted a fost un sacrificat din acest punct de vedere, desi a suportat sacrificiul cu noblete si s-a bucurat de efectul lui benefic asupra familiei.  Avand activismul politic in sange, in 1979 isi depune candidatura la presedentie, dar Conventia il alege pe Carter care pierde in fata lui Reagan. Apoi gandul nu-i da pace si in 1982 aduce in fata copiilor sai aceeasi optiune. Ted Jr. avea 21 de ani, Partick 15, iar Kara 22.  Ted Sr. vroia sa participe la alegerile din 1984.  Nelinistea copiilor care il implora sa ramana un membru remarcabil al Senatului, singuratatea lor pentru ca intervenise divortul lui Ted Sr. de Joan, mama copiilor il determina sa renunte.  Renuntarea il face de fapt fericit, dandu-si seama inca o data ca a ramas fiinta pivotala a familiei extinse, nu doar al propriei lui familii. Se supune impacat acestei datorii fata de clan, care imbratisandu-l de atatea ori cand el a fost ranit de viata i-a dat viata din nou. Era imperativ sa faca si el „what all the Kennedys did for one another: cherish them, look out for them, show them hope and joy and the delights and miracles of this world. „ (p. 283) – ceea ce toti Kennedys au facut unul pentru altul: sa-i iubeasca,  sa le acorde atentie, sa le arate speranta si bucurie si placerile si miracolele acestei lumi – trad. ns. 

Maretia acestei familii rezida in solidaritatea ei remarcabila in pregatirea triumfurilor si in indurarea infrangerilor, a caderilor, a confruntarilor tragice.  Hyannis Port, resedinta lui Rose si a lui Joe Sr. a fost cuibul la care toti au tras, acolo luindu-se hotararile majore ale membrilor clanului. Cand in 1960 de Thanksgiving John ii impartaseste tatalui dorinta lui de a candida pentru presedentie, avea 39 de ani, intreaga familie e cuprinsa de „a charge of energy”, tragand cu totii pentru victoria lui. Cand Ted e in spital dupa un accident de avion Bobby conduce masina o noapte intreaga sa vina sa-l vada. Cand tatal are prima comotie cerebrala se strang cu totii la patul lui la locuinta din Palm Beach.  Bucuria succesului le electrizeaza sufletele. In 20 ianuarie 1961 la sarbatoarea inaugurarii lui John F. Kennedy ca presedinte, Ted isi aminteste in jurnal:” I remember saying a silent prayer for my brother and for our country.  [...] the man I loved so deeply and had worked so hard to elect was going to be the president of the United States.” p. 166 – Imi amintesc ca am spus incet o rugaciune pentru fratele meu si pentru tara.[...] omul pe care il iubeam asa de adanc si pentru care am muncit atat de greu sa fie ales urma sa fie presedinte al Statelor Unite – trad. ns. Cand Ted Jr., fiul lui Edward Kennedy suporta operatia de amputare a piciorului de la genunchi in sus din cauza unui cancer osos survenit la varsta de 12 ani, senatorul doarme alturi de el in acelasi pat, ii sprijina capul pe pieptul lui cand greata dupa tratament il chinuia.  N-a fost durere mai mare, si trecusera peste el atatea, decat sa-i explice unui copil de 12 ani ca va trebui sa-si piarda piciorul. Dar cu puterea care izvora dintr-o inima incercata reuseste s-o faca. Momentul l-a evocat atat de emotionant Ted Jr. cand l-a eulogizat pe tatal sau in noiembrie 2009 si cand a incheiat cu acea propozitie sfasietoare: „Dad, I miss you already”. – Tata imi este deja dor de tine – trad. ns.

Fundamentul moral al infaptuirilor familiei Kennedy vine dintr-o statornica credinta in Dumnezeu marturisita pretutindeni in carte.  Nu este o credinta afisata, ci una intrinseca, tradusa in actiune. Ambii parinti au fost profund religiosi, rugandu-se in fiecare zi si participand la mesa macar saptamanal. Totusi Ted recunoaste ca dintre ei doi mama este cea care i-a transmis darul credintei. Mama, cea cu glas de clopotel, pe care o aminteste mereu in jurnal cu atata dragoste. Din Scriptura, capitolul 25 din Evanghelia dupa Matei, cel care ne indeamna sa ii imbracam pe cei goi, sa ii hranim pe cei flamanzi, sa dam apa celor insetosati, acesta defineste credinta familiei Kennedy. Cu sinceritate isi recunoaste Edward Kennedy limitele, pacatele pentru care, marturiseste ca sentimentul de pocainta l-a insotit intreaga viata. In pragul mortii isi descrie sufletul plin de speranta: „Life can be violent and grim, but I think of the Resurection and I feel a sense of hope.  [...] I believe that if you have a warm and embracing heart, faith can have a powerful impact on your outlook.” p. 505 –Viata poate fi violenta si intunecata, dar ma gandesc la Resurectie si simt sensul sperantei. [...] Cred ca daca ai o inima calda si generoasa, credinta poate avea un puternic impact asupra viziunii tale – trad. ns.  Viata a fost intunecata in multe momente ale ei pentru autorul acestei carti impresionant de bogate in autentice trairi, experiente existentiale, evocari ale istoriei contemporane,  o carte grea de intelepciune. Viata a fost si frumoasa pentru Edward Kennedy care s-a deschis la bucuriile ei. Si una dintre ele a venit tarziu, in 1991 cand a descoperit-o pe Victoria Reggie, a doua sotie, adevarata lui busola pentru cei din urma saptesprezece ani si pentru aventura scrierii acestei carti care ii este dedicata.  Busola la care se refera titlul cartii insemneaza insa si o alegere inspirata a scopului traiectoriei unei vieti, un scop substantial pentru care merita sa lupti persistent.  Nu cantitatea de talent sau inzestrare personala sunt cele mai importante in reusita unei vieti, ci perseverenta pe drumul tau, dupa ce esti iluminat de un scop pe care il crezi demn tine.  Autorul acestei carti considera ca trei sunt entitatile care ne indruma viata:  Dumnezeu, familia si natiunea.  Ele ne apropie si apartin tuturor oamenilor din lume, indiferent de nuante. Si ca sa ne convinga sa imbratisam profundul lui umanism ne aduce aminte ceea ce stim de fapt:  „when each of us is cut, our blood flows red. Mine does and yours does  too.”p. 480 – cand fiecare dintre noi se taie, sangele nostru curge rosu. Al meu face astfel si al vostru la fel. – trad. ns.  Dumnezeu ne ofera exemplul celei mai ample imbratisari, o imbratisare cosmica.  E datoria noastra „to reach across our differences to offer a hand of healing” p. 480 – sa trecem peste diferente si sa oferim o mana vindecatoare – trad. ns. 

Seducatoare in jurnalul vietii lui Edward M. Kennedy si al familiei in momentele ei esentiale sunt o dezarmanta simplitate si candoare, buna credinta si extrem de mult bun simt si modestie. Jurnalul acesta este o marturisire de credinta strabatut de multa iubire. Acesta este mesajul unui om si al unei familii laminate de o imensa cantitate de suferinta.  Profunzimea sentimentelor se pastreaza intacta pe tot parcursul cartii pentru ca evenimentele ei „au fost scrise in inima” autorului, ca sa-l parafrazam pe cronicarul Ion Neculce.  Nu ne indoim ca True Compass  va fi de acum inainte o carte de referinta intre cei care se vor apropia de epoca traversata de familia Kennedy,  o poveste despre o viata „like no other”, cum o numeste redactorul cartii.

 

Popularity: 9% [?]

Emblema tranzitiei: genocidul pensionarilor (I)

Autor: Vasile Zarnescu

 Materialul care urmează a fost publicat, iniţial, în revista SANTINELA, nr. 18, din 17 iulie 2007, pag. 4-5 şi 12-13, precum şi în revista Justiţiarul, 21 august 2007, pag. 5, partea I, şi în Justiţiarul, 18 septembrie 2007, pag. 5, partea a II-a. Întrucît, din motive pecuniare, revista SANTINELA nu mai poate fi accesată, deocamdată, pe Internet, dar articolul, prin argumentele şi anticipările sale, este la fel de actual, consider util şi necesar să-l republic, folosind episoadele din revista Justiţiarul, ale cărui hyperlink-uri pot fi accesate.

***

Prin afirmaţiile făcute în 3-4 iulie 2007, privind refuzul de a promulga legea măririi pensiilor, preşedintele Traian Băsescu mi-a amintit de povestea cu drobul de sare a lui Ion Creangă, din Prostia omenească: două toante „au început a se boci că, de s-a sui mâţa pe horn, are să trântească drobul de sare drept în capul copilului şi să îl omoare!“ Refuzul lui m-a contrariat pentru că, mai ales de la începutul mandatului său, frecventele demonstraţii de stradă ale pensionarilor şi materialele pe această temă din mass media au indus, sui generis, ideea că genocidul pensionarilor este provocat, abscons, îndeosebi prin pensiile mici, impuse de „Reformă“, în pofida risipei dispreţuitoare din alte domenii: de exemplu, îmbogăţirea ilicită şi etalarea ei neruşinată, prin vile şi autoturisme scumpe şi ultrascumpe, sau schimbarea frecventă a maşinilor de lux ale parlamentarilor şi ale altor oficiali, ca partea cea mai vizibilă şi epatantă a bugetului alocat acestora.
 „Grija faţă de om“ a iubitului conducător

Preşedintele Băsescu – pe care l-am votat atât ca să ajungă preşedintele României, cât şi ca să revină din suspendarea în care-l aruncaseră cei 322 de parlamentari, pe care-i înjură incontinent şi democratic, în baza „dreptului de a huidui“, lansat de suporterul său, Gabriel Liicheanu –, în declaraţiile făcute privind refuzul de a promulga legea măririi pensiilor, a gândit la fel ca cele două toante, motivând că pensionarii ar putea fi înşelaţi de guvernanţi: „Traian Băsescu a anunţat că o va promulga numai după ce Guvernul va prezenta sursele de finanţare, ca să prevină o eventuală escrocherie electorală“ (cf. Liliana Ruse, „Bătălie aprigă pe legea pensiilor înainte de încuscrire / Băsescu ameninţă cu nepromulgarea, Hrebenciuc – cu suspendarea“, în Gândul, 4 iulie 2007). Pentru că, pretindea preşedintele Băsescu, legea ar putea deveni neaplicabilă peste un an-doi, fiindcă s-ar epuiza fondul de pensii! I-auzi brâul! L-a apucat, subit, „grija faţă de om“. Ştiţi care: faimoasa „grijă faţă de om“ a „epocii de tristă amintire“, când nu existau cerşetori, când nu existau „copii ai străzii“, aurolaci şi boschetari, când pensionarii nu mureau – ca acum, în Epoca Tranziţiei! – din lipsă de bani şi de medicamente, sau din cauza fricii că vor fi daţi afară din locuinţa pentru care au muncit o viaţă întreagă, dar care le va fi confiscată fiindcă au rămas restanţieri la întreţinere; fiindcă RADET-ul, cu aprobarea guvernelor – atât de „stânga“, cât şi de dreapta – şi a preşedinţilor postdecembrişti, măreşte nejustificat, de câteva ori pe an, preţul gigacaloriei!!! Presa a relatat despre bătrâni care s-au sinucis pentru că nu mai puteau „trăi bine“. Un articler, I. Golea, chiar a folosit titlul tembel „Popor de sinucigaşi“, deşi, în articol, el arată că creşterea masivă a sinuciderilor s-a produs în Epoca Sinistră a Tranziţiei şi, deci, de vină nu este poporul – care, cum insinuează titlul său imbecil, ar avea sinuciderea imprimată în codul său genetic –, ci, dimpotrivă, guvernanţii postdecembrişti, care au ruinat ţara şi au provocat disperarea oamenilor, unii punându-şi, din cauza asta, capăt zilelor (cf. Ziua, nr. 3957, 16 iunie 2007). Dar acest I. Golea nu ştie să tragă concluzii, căci este gol de logică, în cap, dacă nu cumva o ţine în altă parte când scrie!

Ca şi Elena Ceauşescu la „procesul“ prin care a fost asasinată, iubitul conducător Traian Băsescu cere „dovezi“, dar, de data aceasta, pentru a-şi justifica neţărmurita şi subita sa grijă faţă de pensionari: anume, care sunt sursele de finanţare a bugetului de pensii. Dar, prin nepromulgarea noii legi a pensiilor, preşedintele României, Traian Băsescu, a dovedit – cel puţin aparent –  nu doar că este la fel ca toantele lui Creangă, ci şi ticălos, ca toţi ticăloşii pe care-i incriminează el, în sintagma proprie, „sistemul ticăloşit!“ De ce?! Deoarece, în grija lui de a obstrucţiona Guvernul, el a uitat de grija pentru pensionarii care, până în următorii doi ani, când – conform presupunerii sale à la drobul de sare! – ar fi intrat în colaps bugetul pensiilor, ar mai fi beneficiat, totuşi, de pensii şi ar mai fi trăit până atunci sau chiar şi-ar mai fi prelungit viaţa cu alţi doi-trei ani. Dar, cum spera Ciumara, pot „să moară o mie de persoane“ până se va rezolva problema: adică până la promulgarea ulterioară şi intrarea în vigoare a noii legi, cam de la 1 ianuarie 2008, fiindcă „aşa vrea muşchii“ lui Băsescu Bengosu’! Pentru că ştiţi ce înseamnă „bengos“ pe ţigăneşte: unul plin de muşchi! (De-aia a apărut şi expresia „muşchi ţigănesc“, căruia, prin voinţa politică a ţiganilor Nicu Păun, Gh. Ivan, Gh. Sarău ş.a., i se va zice „muşchi rrom“!).

Necesitatea aplicării imediate a majorării pensiilor

Dintre viitorii „escroci electorali“ vizaţi de Traian Băsescu, primii sunt cei doi „tehnicieni“ ai Guvernului, ministrul Economiei şi Finanţelor Varujan Vosganian şi ministrul Muncii Paul Păcuraru, care au încercat să releve, pe toate posturile TV, sursele de finanţare, spre a contracara pretextul invocat de Băsescu pentru nepromulgarea legii majorării pensiilor. Dar aceştia doi îi fuseseră colegi în coaliţia de tristă amintire numită Convenţia Democrată, coaliţie pe care Emil Scârbitul – fostul ei şef şi scârbit chiar de ea – caută să o revigoreze acum. Pe atunci, ei nu fuseseră şi „escroci electorali“?! De ce?! Pentru că d-l Băsescu fusese doar ministru, nu şi preşedintele României!

În fond, cu toată agitaţia electorală şi demagogia deşănţată din propaganda de partid referitoare la problemele pensionarilor, de până acum, în toată etapa de sub ocupaţia Tranziţiei, aceştia au fost „pensionarii nimănui“: „A fi pensionar înseamnă, în multe cazuri, a fi umilit. La cozile de la Casele de Pensii, la cele pentru medicamente compensate. De multe ori trebuie să-ţi cerşeşti drepturile care ţi se cuvin. Să speri că la un moment dat îţi vei primi pensia, chiar dacă ai aşteptat luni bune de la depunerea dosarului. Iar, în acest răstimp, singura sursa de venit este mila publică sau ajutorul copiilor. Există şi cazuri fericite, în care lucrurile merg ca pe roate. Pensia este decentă. Dar majoritatea este formată din cei pe care-i vedem zi de zi. Cei care formează cozi interminabile pentru medicamente. Cei care stau ore în şir la ghişee pentru a-şi depune un dosar, pentru a li se recalcula pensia etc. Cei care fac credite la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor pentru a-şi cumpăra murături iarna. Sau pentru a-şi achiziţiona cele necesare pentru sărbători. Sau pentru a-şi plăti întreţinerea. Iar exemplele pot continua. După plecarea fostului ministru al Muncii, pedistul Gheorghe Barbu, şi venirea actualului ministru, liberalul Paul Păcuraru, pensionarii au sperat că lucrurile se vor schimba. Problemele, însă, au rămas aceleaşi. La fel şi sistemul. Nu demult, peste două sute de pensionari au protestat la Galaţi, nemulţumiţi de nivelul pensiilor şi condiţiile grele de trai. Numărul participanţilor la protest a crescut în momentul în care pensionarii au ajuns în faţa biroului senatorial al ministrului Muncii. «Lăsaţi circul, aveţi grijă de ţară şi popor!» şi «Genocid!» au fost doar câteva dintre lozincile scrise ori scandate de pensionari pe durata protestului“ (cf. Bogdan Gâlcă, „Pensionarii nimănui“, în Ziua, nr. 3955, 14 iunie 2007).

Actualii pensionari au construit România de ieri, distrusă, azi, de iubiţii noştri „conducători“. Şi care este răsplata dată pensionarilor? Asigurarea condiţiilor pentru exterminarea lor înainte „să-şi mănânce pensia“, ca să rămână în bugetul statului bani pentru averile şi pentru excursiile luxoase pe mapamond ale „n.e.p.-manilor“ – ca să apelez la conceptul creat de Lenin – adică ale îmbogăţiţilor peste noapte, după „Revoluţie“.

Cu fiecare zi de întârziere a promulgării legii, mai dispar câţiva pensionari, a căror moarte apasă pe conştiinţa lui Băsescu. Dar, probabil, că nu apasă, fiindcă lui nu-i pasă! Dacă i-ar păsa, nu refuza promulgarea legii, ci, dimpotrivă, proceda invers: ar fi făcut presiuni asupra Guvernului să devanseze aplicarea legii privind majorarea pensiilor printr-o ordonanţă de urgenţă! Abia aici se impune apelarea la O.U.G., fiindcă situaţia pensionarilor se degradează ceas de ceas, zi de zi!
Calcule plauzibile

Cum preşedintele Băsescu pretinde că citeşte comentarii de pe forumul unor publicaţii, i-l propun şi pe acesta, făcut de un „Vasile“, care, îl asigur, nu sunt eu, şi pe care îl redau aşa cum este pe Internet, la adresa http://www.jurnalul.ro/articol/96469/guvernul-nu-renunta-la-cresterea-pensiilor:   
„4. ATENŢIE CONTRIBUABILI ! | scris de Vasile | 2007-07-05 08:53:31 ATENŢIE CONTRIBUABILI LA FONDUL DE PENSII GESTIONAT DE STAT!

1. În conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, cotele de contribuţii de asigurări sociale aprobate prin art. 22 alin. (1) din Legea nr. 487/2006 sunt următoarele: pentru condiţii normale de muncă: 29%; pentru condiţii deosebite de muncă: 34%; pentru condiţii speciale de muncă: 39%. Potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 487/2006, cota contribuţiei individuale de asigurări sociale datorată potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, este de 9,5%, indiferent de condiţiile de muncă.

2. Conform buletinului nr. 125 din 4 mai 2007 al INSTITUTULUI NAŢIONAL DE STATISTICĂ, câştigul salarial mediu nominal brut, în luna aprilie 2007, a fost de 1361 lei.

3. Conform statisticilor CNPAS luna aprilie 2007, sunt înregistraţi în sistemul public de pensii pensionari cu limita de vârstă şi stagiu complet de cotizare 849.512 femei cu o pensie medie de 483 lei şi 1.227.024 bărbaţi cu o pensie medie de 516 lei.

4. Considerând că un cetăţean român îşi începe activitatea la 23 de ani (după ce a terminat, eventual, o formă de învăţământ superior – stagiu asimilat necontributiv la fondul de pensii) rezultă, în condiţiile legii, că va contribui cu MINIM 29% + 9,5% = 38,5% din salariul mediu pe economie 1361 lei timp de 60 – 23 = 37 ani femeile şi 65 – 23 = 42 ani bărbaţii, adică cu 1361 x 0,385 x 37 x 12 = 232.649 lei femeile şi 1361 x 0,385 x 42 x 12 = 254192 lei bărbaţii, în total 486.841 lei.

 5. Pentru această contribuţie ei vor primi timp de 75 – 60 = 15 ani câte 483 lei pe lună, adică 15 x 12 x 483 = 86.940 lei femeile şi 68,2-65 = 3,2 ani câte 516 lei pe lună, adică 3,2 x 12 x 516 =19.814 lei bărbaţii, în total 106.754 lei. UNDE ESTE DIFERENŢA DE 380.087? DUPĂ UN CALCUL ELEMENTAR, ÎN CONDIŢIILE ACTUALE, CONTRIBUABILII LA FONDUL DE PENSII VOR PRIMI, ATUNCI CÂND SE PENSIONEAZĂ, LA LIMITA DE VÂRSTĂ ŞI STAGIU COMPLET DE COTIZARE, NUMAI 22% DIN CONTRIBUŢIA PLĂTITĂ O VIAŢĂ!!!!“

Apoi, trebuie reţinut că, în marea lor majoritate, puţini mai sunt pensionarii care să mai trăiască suficient ca să-şi „mănânce pensia“, iar pensiile de urmaşi sunt mai mult simbolice. Deci, din banii reţinuţi salariaţilor în decursul vieţii lor active în scopul acordării propriei lor pensii, rămân mult mai mulţi bani decât restituie guvernul pensionarilor. Unde este diferenţa de bani?! În buzunarele şi în conturile guvernanţilor şi a acoliţilor lor.

Marea minciună postdecembristă: salariaţii îi „ţin“ pe pensionari

            Dincolo de calculele făcute de „Vasile“ de pe forumul Jurnalului naţional, care sunt verosimile şi care ar putea fi şi exacte, mai trebuie avută în vedere marea minciună a guvernanţilor postdecembrişti, folosită de oficialii interesaţi, cum au făcut, în 5 iulie 2007, la Antena 3, Ştefania Aghergheloaiei, secretară generală a Casei Naţionale de Pensii, şi Ilie Şerbănescu: că „generaţiile active susţin generaţiile pasive!“, că există 4,5 milioane de salariaţi, care ar susţine 6,8 milioane de pensionari!

Absolut fals! Între aceştia nu există nici o legătură, sunt două universuri paralele financiar, cum se întrevede şi din calculele lui „Vasile“. Dar, evident, această idee perversă este iterată, incontinent, de nenumăraţii „ciumpalaci“ din presă, ca, de exemplu, de Rene Pârşan, în articolul intitulat, corect, „Pensionarii, carne de tun“, dar agramat literalmente şi plin şi de alte greşeli (în Ziua, nr. 3969, 30 iunie 2007,); sau ca de economistul liberal Ionuţ Popescu, care, după ce relevă, corect, că numărul pensionarilor a fost mărit artificial, „uită“ să recunoască faptul notoriu că această gonflare populistă a fost comisă, îndeosebi, de către Convenţia Democrată (în care el a fost ministru la Finanţe, tot câteva luni!), apoi, deplânge, iarăşi, după cum am mai arătat (cf. SANTINELA, nr. 17, pag. 2), privatizarea afectată, chipurile, de mărirea pensiilor, dar o deplânge cu perversitatea sa funciarmente liberală şi profund capitalistă: „Soluţiile de genul să luăm bani din privatizare şi să mărim pensiile sunt naive(,) dacă nu chiar perverse“ (cf. „Populismul loveşte în pensionari“, în Capital, 27 iunie 2007).

Or fi fiind ele, soluţiile, perverse, dar teoria economiei politice, pe care Ionuţ Popescu a învăţat-o în Socialism, a fost calchiată după aceea a Capitalismului, cu unele mici diferenţe, dictate de ideologie sau de considerentele tehnic-funcţionale ale mecanismului economic al Socialismului românesc. Apoi, în capitalismul acumulării-primitive şi de cumetrie, implementat în România postdecembristă, şi care l-a ajutat şi pe Ionuţ Popescu să-şi facă o mare avere, sunt păstrate aliniamentele legislative şi contabile ale economiei socialiste (care, în esenţă, a fost – releva Lenin – un „capitalism de stat“ de o anumită factură!), după cum se poate constata analizând proporţiile contribuţiilor la „bugetul consolidat al statului“: „Contribuţiile sociale sunt de 45,5 la sută în prezent, cumulat pentru angajat şi angajator“ (cf. Aniela Nine, „Guvernul nu renunţă la creşterea pensiilor“, în Jurnalul naţional, 4 iulie 2007).

Dar, iată şi o opinie mai radicală, pe care a citit-o, probabil, şi mult iubitul preşedinte Traian Băsescu pe: http://www.ziua.net/f.php?data=2007-06-30&thread=223178&id=65290

De la:  din utopia ( …@gmail.com Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza ) Data: 2007-06-30 16:35:54, IP: 89.137.17
 ,,…restituirea banilor depuşi în contul pensiei !Ideea tâmpită că salariaţii de azi trebuie să plătească pentru pensiile noastre circulă mereu şi este reluată de către toti agitatorii. NOI AM DEPUS BANI ÎN PUNGA STATULUI DE LA ANGAJARE PÂNA LA PENSIONARE ŞI ACUMA.

NU VREM DECÂT O RESTITUIRE PRIORITARĂ ÎNAINTEA CELOR CARE ÎŞI VOR ÎNAPOI CASTELELE, PĂDURILE, UZINELE, FABRICILE, MOŞIILE! Este vorba de ACHITAREA UNEI DATORII şi nu de pomană!”

Totodată, din munca poporului şi, deci, a fiecărui salariat, se constituiau trei fonduri: de acumulare, de investiţii şi de consum. Din fondul de consum făcea parte şi salariul pe care-l primeau lucrătorii. Din fondul de acumulare făcea parte şi contribuţia lor pentru pensia viitoare şi pentru diversele impozite şi taxe. Din fondul de investiţii s-au construit marile obiective industriale, culturale şi sociale. Din vânzarea acestora, acum, fiecărui salariat care a muncit pentru construirea lor şi, deci, în primul rând pensionarii cu vechimea corespunzătoare în muncă, trebuie să i se restituie o cotă parte – în afara pensiei stabilite, deja – pe care, acum, evident, nu o primesc. În plus, ei, pensionarii, trebuie despăgubiţi de stat pentru că toate întreprinderile construite de ei au fost devalorizate deliberat spre a fi „privatizate“: adică vândute sub valoarea lor, pe un preţ de nimic, unora numiţi, emfatic, „investitori strategici“; dar, în realitate, ei sunt corupătorii internaţionali care acţionează în simbioză cu corupţii interni, cu care îşi împart „comisioanele“.

Calamitatea României: Reforma prin privatizare şi restitutio în integrum

Celei mai recente escrocherii de acest gen i-a căzut victimă, chiar zilele acestea, întreprinderea Tractorul Braşov – care, pentru România, este, încă, o întreprindere strategică, iar guvernanţii ştiu asta! –; ea a fost vândută unei firme imobiliare, „care are un capital social de 200 (sic) lei noi şi adresa la o căsuţă poştală din Cipru“ (vezi Mirela Leonte,  Amosnews, http://www.amosnews.ro/News-article-sid-219265-titlu-Un__offshore_din_Cipru_a_pus_mana_pe_Tractorul.phtml ; vezi şi Tiberiu Lovin,  „Tractorul a fost inghitit de un off-shore imobiliar cipriot“, în România liberă, 6 iulie 2007). Această ultimă escrocherie trebuie să amintească Parchetului General şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie de o alta, similară: vânzarea, pe nimic, unei mici firme greceşti de confecţii de pantaloni a marii întreprinderi AUTOMATICA – deşi avea un rol deosebit atât în economia naţională, cât şi în contribuţia României la construirea Combinatului siderurgic de la Magnitogorsk. Distrugerea acestei întreprinderi a provocat pierderi incomensurabile României! Dar cine a câştigat de pe urma distrugerii AUTOMATICII? Cei care au tras sforile ca să fie desfiinţată – care, culmea, erau atât din P.D.S.R., cât şi din P.N.Ţ.C.D. – sau pensionarii?! Iar acest raţionament trebuie extrapolat la întreaga economie naţională!

Pe de altă parte, criminala politică restitutio in integrum, lansată de greco-catolici (manevraţi de Vatican) în Canada,  în 1990, şi aplicată prioritar de partidele de toate culorile – fireşte, îndeosebi de P.N.Ţ.C.D., dominat de greco-catolici –, a constituit, aşa cum am mai spus, calamitatea României (vezi Apostol Uceanu „Calamitatea României: restitutio in integrum“, în România Mare, nr. 458, 23 aprilie 1999, pag. 6; cu continuare în nr. 459-483). Dar trebuie să relev, încă o dată, că această „restituţie“ s-a făcut nu numai către marii bandiţi din etapa interbelică, precum Mihai I Trădătorul, Mociorniţa, Malaxa, Auschnit, Sturza, grofii unguri, negustorii evrei ş.a., care îşi formaseră marile lor averi tot prin furt – prin exploatarea sângeroasă, capitalistă, a poporului –, ci şi către alţi „moştenitori“ – cel mai adesea, prin documente şi declaraţii false, prin combinaţii oneroase între pretendenţi, avocaţi şi judecători; ca, de exemplu, în cazul Zăbala!

Atât „teoriile“ tendenţioase ale „statului minimal“ şi ale privatizării prin „terapia de şoc“ – impuse de F.M.I., cum dezvăluie Joseph E. Stiglitz, în GLOBALIZAREA sa –, cât şi practica eficientă a „privatizării cu orice preţ“ a liberalilor şi, în genere, a clicocraţiei cleptocrate constau, într-o exprimare academică, în aproprierea (citeşte, popular sau marinăreşte: jefuirea) Patrimoniului Naţional, cu acoperirea legală a politicii „privatizării“ inclusiv prin restitutio in integrum, precum în cazurile SIDERCA, SIDEX, Reşiţa, Călan, FAUR S.A., I.M.G.B., COMTIM, ROMTELECOM, RENEL, DISTRIGAZ, R.G.A.B., BANCOREX, Castelul Peleş, Castelul Bran şi multe altele, iar, mai recent, a S.N. PETROM – în jurul căreia preşedintele Băsescu a făcut mare tapaj, fără finalitate pentru România, dar util pentru „imaginea“ sa de luptător anticorupţie!

Românilor care au construit România între 1945-1989 – adică actualilor pensionari! – nu li s-a restituit mai nimic, cu excepţia, în 1990, a „părţilor sociale“, prin care, juridic, erau acţionari-proprietari ai Patrimoniul Naţional, şi, între timp, a pensiilor derizorii – care să-i ajute să vegeteze, ca să mai poată spune şi ei că mai sunt în viaţă. În realitate, prin aceste pensii mizerabile ei sunt condamnaţi la moarte lentă, cotidiană şi insesizabilă, dar prematură prin inaniţie, prin îmbolnăviri netratate din lipsă de medicamente, prin frica permanentă provocată de scumpirea necontenită a mărfurilor. O dovadă suplimentară, dar elocventă, a acestui genocid este faptul că, totdeauna în Epoca Tranziţiei, pensionarii „au fost lăsaţi la urmă“, în politica guvernanţilor, pe motivul cinic, dar abscons, că – mai devreme sau mai târziu – tot mor ei, aşa că de ce să se mai preocupe de problemele lor; iar dacă mor mai devreme, atunci abia că scapă de respectivele probleme. În contextul politicii conflictuale actuale, însă, vine, repede, scadenţa electorală, iar cele circa 6 milioane de pensionari reprezintă o treime din totalul electoratului! De aici, bătălia politică pentru acapararea lui, prin grija intempestivă pentru mărirea pensiilor! Dar preşedintele Băsescu, urmând politica F.M.I. – dictată de S.U.A. –, se opune intenţiei premierului Tăriceanu, care, însă, este sprijinit şi de Opoziţie! Şi, ca de obicei, „când doi se ceartă, al treilea câştigă!“ Să sperăm că acest „al treilea“ nu mai este tot F.M.I.-ul, ca până acum, ci sunt pensionarii!
Tragedia pensionarilor: emblema Tranziţiei  

Situaţia tragică a pensionarilor, reprezentativă pentru România, constituie emblema Tranziţiei. Într-adevăr, printre gravele consecinţe ale acestei dezastruoase politici economice numită „Reformă“ – acceptată, cu deplină slugărnicie, la „sugestia“ sau la imperativul B.I.R.D., al F.M.I. – sunt pensiile exterminatoare, literalmente, prin micimea lor, sinuciderea pensionarilor şi a altor dezmoşteniţi ai sorţii, emigrarea forţei de muncă superior calificate – în special a tineretului şi a cercetătorilor –, creşterea analfabetismului, creşterea şomajului, creşterea criminalităţii, creşterea prostituţiei, creşterea consumului de droguri, creşterea morbidităţii, creşterea mortalităţii generale şi infantile, scăderea natalităţii, scăderea nivelului de instrucţie şi educaţie, scăderea moralităţii, compromiterea fondului spiritual şi biologic al poporului român, periclitarea securităţii naţionale şi multe altele. Impunerea de către B.I.R.D. şi F.M.I. a aşa-zisei „Reforme“ – a cărei esenţă pernicioasă este privatizarea – reprezintă punerea pe rug a România, reprezintă holocaustul  postdecembrist al României, reprezintă – cum elocvent demonstrează John Perkins, în deja celebra lui carte, CONFESIUNILE UNUI ASASIN ECONOMIC – asasinarea ei economică şi politică în înţelegere cu obedienţii puşi, „democratic“, să ne conducă!

14 iulie 2007

(Continuare în episodul următor)

Colonel (r.) Vasile Zărnescu

Popularity: 6% [?]

 Un proces în derulare … (III)

Autor: Vasile Susan

Prea Cucernicul Preot

Vasile Susan

 

Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Ioan 8, 32.

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul!

Cu deosebită bucurie Românească, şi cu dragoste Creştinească, în a cunoaşte adevărul, vin cu tot respectul în întâmpinarea dumneavoastră aşa precum am fost rugat după publicarea şi citirea primelor două articole la publicatia „CURENTUL INTERNAŢIONAL”, în cadrul serialului generic intitulat: “CALVARUL DURERII ŞI ADEVĂRULUI”.

Derularea acestui proces publicistic şi informativ, va fi de lungă durată, de bun augur, şi sperăm să producă rezultatul aşteptat: schimbarea în bine a lucrurilor la Episcopia de la Vatra Românească prin abdicarea de bună voie sau înlăturarea prin voinţa membrilor acestei Episcopii Româneşti a actualului Arhiepiscop, lipsit de sentiment pro – Românesc, puţin Ortodox, deloc cinstit, neiubitor de Români şi Biserica lor mamă, conducător despotic, închizător şi negustor = vînzător de biserici, creator de lipsuri morale, financiare, religioase, materiale şi familiare pentru preoţi şi mireni, pentru cei ce cu ne – pricepere pastorală se consideră a le fii conducător spiritual, fie clerici fie mireni.

În mod cu totul excepţional am fost surprins de toţi cei care în formă scrisă pe E-mail sau comentarii postate la articolele publicate în lunile mai şi iunie, sau sub forma convorbirilor telefonice, sau în scris, şi-au exprimat bunele sentimente faţă de mine şi de adevărurile ce încep a se publica şi a se face cunoscut, venind în acelaş timp cu rugămintea de a continua în fiecare lună şi număr al acestei reviste publicarea unui articol, din care să reiese adevărul cu privire la nedreptăţile ce mi s-au făcut mie, familiei mele, Parohiei Sf Maria din Chicago, IL, şi Episcopiei, de către Arhiepiscopul dictator de la Episcopia de la Vatra Românească.

Având în vedere dorinţele cititorilor, pe de o parte, precum şi intenţia noastră de a prezenta adevărurile “CA LA CARTE”, adică cît mai corect şi adevărat, vom purcede azi cu luarea în consideraţie a unor “ADEVĂRURI BIBLICE = SCRIPTURISTICE” pe care le vom asocia unor evidenţe = documente scrise privenite de la ROEA, ROAA, şi de la întîlniri şi convorbiri bilaterale ROEA şi “aleşi membrii ai Consiliului Parohial”, ai Parohiei Sf Maria, Chicago, IL, în directă legătură cu situaţia mea de la timpul trecut şi prezent. Consider că fiecare dintre dumneavoastră dragi cititori, aţi observat încă de la bun început “MOTTO-ul” acestui articol: cunoaşterea adevărului pe care Arhiepiscopul dictator ROEA îl ascunde spre ruşinea lui.

                                                                                                                                                            Pagina 1

                                                                                                                                                            Pagina 2

Ca şi Creştini Ortodocşi, trebuie să spunem de la bun început, că intenţia noastră este de a face cunoscut adevărul, chiar dacă acesta nu este pe placul celor ce l-au ascuns, ori au preferat ca să fie ascuns aproape 7 ani de zile, şi care persoane neglijînd total adevărul au îmbraţişat minciuna, slujind nu Domnului şi Dumnezeului Adevărului, ci domnului întunerecului, celui rău, satanei, diavolului, tatălui minciunii. Aceasta este realitatea dureroasă.

Exprimarea nu este ofensativă, ci este la subiect. Cei din extrema opusă sunt rugaţi a da replica, în virtutea bunului simţ şi al respectului pentru Adevărul Suprem “Domnul nostru Iisus Hristos”, precum şi faţă de cei care au fost rînduiţi a fi “COLEGI sau FRAŢI DE BREASLĂ” = PREOŢI, ai Unuia şi Aceluiaşi Dumnezeu.  

Ca puncte de referinţă a acestui articol, dorim a menţiona şi o parte din corespondenţa trimisă de la / şi primită de către Arhiepiscopul de la Episcopia de la Vatra Românească. Această corespondenţă este în Limba Engleză şi se află la următorul site www.rocpnews.blogspot.com, la literele şi numerele următoare:

e - scrisoarea din data de 5 Martie, 2003, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la P. C. Pr. Vasile Susan;

 

f - scrisori din data de 13 Martie, 2003, trimise de P. C. Pr Vasile Susan Consiliului şi Arhiepiscopului ROEA;

 

g - scrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la trimisă P. C. Pr Vasile Susan;

 

i - raport din data de 18 Martie, 2004, trimis de Pr. Prot. Simion Pavel la Arhiepiscopul ROEA;

6 - scrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Arhiepiscopul Nicolae Condrea;

 

7 - scrisoarea din data de 5 Februarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul Nicolae Condrea la Arhiepiscopul ROEA;

 

8 - scrisoarea din data de 13 Februarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Arhiepiscopul Nicolae Condrea;

13 - conferinţă telefonică între Arhiepiscopul ROEA şi 3 membrii ai Consiliului Parohiei Sf Maria, Chicago, IL, din data de 9 Februarie 2004;

 

n - scrisoarea din data de 7 Martie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Membrii Parohiei Sf Maria, Chicago;

Trebuie menţionat deschis şi pe înţelesul tuturor că Arhiepiscopul ROEA, a fost foarte întunecat la minte în acele săptămâni (din 22 Ianuarie 2004 pînă prin Mai 25, 2004), cît a durat calvarul cu Preotul Vasile Susan, aşa precum reiese din conţinutul corespondenţelor = scrisorilor scrise şi trimise de la Centrul diecezan al ROEA. Trebuie adăugat şi faptul că a fost neliniştit şi de abundenţa telefoanelor pe care le- a primit la Episcopie din partea preoţilor şi laicilor, şi la care nu a voit să răspundă deschis, ci numai selectiv. 

Cu deosebit respect vin în întîmpinarea dumneavoastră pentru a scoate încă odată în evidenţă clarviziunea Dr. Constantin Izvănariu din Chicago, IL, prin publicarea la Ziarul CURENTUL INTERNAŢIONAL, numărul din 10 Martie, 2010, a articolului intitulat “RĂSPUNDERE ŞI RESPONSABILITATE”, unde cu demnitate şi responsabilitate a arătat MARILE GREŞELI ale Arhiepiscopului de la Episcopia de la Vatra Românească.

Timpul viitor va confirma spusele mele. Doctorul stomatolog Constantin Izvanariu din Chicago, IL, este o adevărată personalitate a metropolei Chicago, care nu se poate compara cu nici un preşedinte de consiliu parohial al vreunei parohii româneşti din Chicago. Bine cunoscut de comunitatea acestei metropole, om cu responsabilitate si răspundere în pozitia ce o deţine, consider că şi-a facut pe deplin datoria de creştin, prin publicarea acelui articol.

Folosirea abundentă a citatelor biblice nu face altceva decât să scoată în evidenţă marile defecte şi puţinele calităţi de păstor al unei turme, lui încredinţate, pe care le are actualul conducator al Episcopiei Ortodoxe Româneşti de la Vatra Românească.

Genericul acestui serial “CALVARUL DURERII SI ADEVARULUI” nu face altceva decât să scoată în evidenţă durerea, pe care o sufera de mai bine de şapte ani atât eu cât şi familia mea, şi toate rudele mele, de dragul “Adevărului”, pe care noi îl vom face cunoscut. Aceasta o spun în opozitie cu aroganţa de a face ca adevărul să nu fie cunoscut de către actualul dictatortor al Episcopiei Ortodoxe Române de la Vatra Românească.

Pagina 3

Terminologia Biblică din citatele Sf Scripturi, ca şi argumente scripturistice din Vechiul şi Noul Testament, folosite de P. C. Pr. Vasile Susan la întocmirea acestui articol, au în vedere doar un simplu scop: cunoaşterea adevărului de cel ce nu-i place să cunoască adevărul = Arhiepiscopul dictator al ROEA, de la Vatra Românească. Argumentarea biblică alăturată textelor scrisorilor trimise şi primite de la / la Arhiepiscopul ROEA de la Vatra Românească, este un imperativ ce nu poate fi neluat în seamă de un slujitor al Bisericii Ortodoxe a Domnului Iisus Hristos. Vom purcede cu toată dragostea şi atenţia cuvenită în a preciza lucrurile după cum urmează.

Acum, după aproape 7 ani de trăire în libertate, analizând în deplină stare de libertate de gîndire şi exprimare, şi nu în cea de iobăgie slugarnică, de falsă subjugare unui stăpîn puţin spus “a fi ortodox”, mărturisesc deschis că “acel om ce mi-a făcut atâta rău mie, familie, şi rudelor mele”, nu are calităţi de episcop precum cere Sfânta Scriptură şi Canoanele Bisericii Ortodoxe Creştine. În acest sens fac trimitere  tuturor cititorilor acestui articol să-i citească biografia de la www.roea.org, spre a vedea câte “Cunoştinţe Teologice Ortodoxe” are acel om, sau câtă Ortodoxie a studiat la NE- Ortodoxele şcoli teologice ce le-a urmat, la Roma. Naşul lui la Ortodoxie a fost Pr. V. Haţegan.

Ne – Românismul, Falsul Ortodoxism, Ne – alianţa la preceptele Biblice şi Canonice, ale Statutului şi Constituţiei Episcopiei, ale actualului conducător = dictator al Episcopiei Româneşti de la Vatra Românească, protejarea şi acoperirea homosexualilor din această Episcopie precum şi din Biserica Ortodoxă Americană = OCA, lipsa de respect faţă de preceptele Biblico – Creştineşti, acoperirea unui preot divorţat al ROEA arestat de mai multe ori în ultimii 10 ani, şi care la timpul prezent se află la puşcărie pînă în anul 2014, pentru că a condus de mai multe ori în stare de ebrietate‚ (DUI), afaceri cu vize de lucrător religios R1, R2, transfer ilegal de bani prin conturile ROEA = money laundering, nu sunt altceva decât, doar o parte din multele aspecte negative caracteristice acestui puţin spus om, dar deplin dictator, manipulator de oameni şi afaceri necinstite.

Dorinţa fierbinte a membrilor acestei Episcopii Ortodoxe Româneşti de a avea un adevărat Conducător Duhovnicesc se va materializa într-un viitor nu prea îndepărtat, prin detronarea actualului dictator. În mod prefesional, ca un preot cunoscător al Sfintei Scripturi şi Canoanelor Bisericii voi spune / scrie în acest articol “NUMAI ADEVĂRUL”, ce va fi prezentat în formă de carte foarte curând. Cei ce doresc a da replica, pot face acest lucru oricînd, dar preferăm a o citi la SOLIA, că ce “DOAR SUNTEM ORTODOCŞI … CHIAR … DACĂ NU TOŢI… Nu-i aşa???”   Slugarnicii de la www.roeanews.info, să fie cinstiţi şi să publice pe acel site şi ce trimite Pr. Vasile Susan. Cenzură, necenzură, cenzură şi a ROEA-lui Arhiepiscop, curat murdară, dictatură.   

A – Începutul “RĂZBOIULUI” dintre Arhiepiscopul ROEA şi P.C. Pr. Vasile Susan are ca document / dată, scrisoarea din 5 Martie, 2003, ce se poate citi pe Limba Engleză la site-ul personal al P.C. Pr. Vasile Susan, www.rocpnews.blogspot.com, …litera e - scrisoarea din data de 5 Martie, 2003, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la P. C. Pr. Vasile Susan.

În acea scrisoare, (ce se poate citi precum am menţionat mai sus), după o introducere în care este prezentată pe scurt venirea P.C. Pr. Vasile Susan în America, şi primirea lui în Episcopia ROEA, Arhiepiscopul ROEA trece direct la acuze şi atac direct – personal, scriind:

 

“În ultima parte a slujirii dumneavoastră în această Episcopie, aţi indicat o nemulţumire – nesatisfacţie faţă de iararhul dumneavoastră, prin multe şi felurite aspecte. Dacă în aparenţă acesta este un lucru adevărat, eu am cerut P. C. Pr. Prot. Simion Pavel, să vorbească cu dumneavoastră direct, pentru a verifica dacă sunteţi loial precum aţi subscris acel document la numirea în Parohia Sf Maria din Chicago, IL. După ce voi primi – citi raportul (de la Pr. Protopop S. Pavel), eu voi determina dacă dumneavoastră veţi mai fi în continuare preot la parohia unde aţi fost numit (în Chicago, IL), precum şi dacă veţi mai fi reţinut de mine între preoţii diocezei mele. Pr Prot. Pavel vă va contacta pentru a avea o întîlnire cu el, cît de curînd posibil.”

Avînd în vedere ameninţările din scrisoarea Arhiepiscopului ROEA, şi ştiindu-l a fi o fabrică de minciuni şi acuze false, am procedat ca atare, am mers la acea întîlnire. Raportul Pr. Prot Pavel se poate citi la la site-ul personal al P.C. Pr. Vasile Susan, www.rocpnews.blogspot.com, … litera i - raport din data de 18 Martie, 2004, trimis de Pr. Prot. S. Pavel la Arhiepiscopul ROEA. Citiţi acest raport şi gîndiţi-vă la “CINE RAPORTA înainte de 1989?”

Raportul listat la  www.rocpnews.blogspot.com, … litera i - raport din data de 18 Martie, 2004, trimis de Pr. Prot. S. Pavel la Arhiepiscopul ROEA, a ajuns în posesia Pr. Vasile Susan doar la 27 Ianuarie 2004, transmis pe FAX de Pr Prot. S. Pavel. Imediat ce acel raport a fost citit, Pr Vasile Susan a sunat pe Pr Prot. S. Pavel, l-a întrebat ceva cu privire la “CELE RAPORTATE”. Pr. Prot. S. Pavel s-a cam bîlbăit, nu prea ştia cum să răspundă, era pierdut.

Pagina 4

Pr. Vasile Susan a promis Pr Prot. S. Pavel că va fi dat în judecată împreună cu ROEA-ul şi Arhiepiscopul de la ROEA. Pr. Prot S. Pavel a omis din raportul lui discutarea chestiunii preotului homosexual de la ROEA.

 

La data de 26 Aprilie, 2005 avocatul Pr. Vasile Susan a pus la tribunalul din Chicago, dosarul de dare în judecată a Arhiepiscopului ROEA, ROEA-ul şi Pr. Prot. S. Pavel, după 14 luni de la excomunicarea din Parohia din Chicago, şi din ROEA, după ce a epuizat toate demersurile şi procedeele descrise de Statutul şi Regulemantele ROEA, ART. XV, Sect. 28, Pagina 73, şi precum se poate vedea = citi la www.rocpnews.blogspot.com.

Iată ce spune Biblia în legătură cu “INVECTIVELE Arhiepiscopului ROEA, şi acuzele false ale acestuia, în legătură cu raportul fabricat şi cu totul ne la subiect al Pr. Prot S. Pavel, şi cu privire la a cunoaşte adevărul pentru toate părţile”:

*”Să nu iei aminte la zvon deşert; să nu te uneşti cu cel nedrept, ca să fii martor mincinos! 

Să nu te iei după cei mai mulţi, ca să faci rău; şi la judecată să nu urmezi celor mai mulţi, ca să te abaţi de la dreptate; 

Nici săracului să nu-i fii părtinitor la judecată!”  Ieşire 23, 1 – 3.

*Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare. Luca 8, 17.

 

Aşa trebuia să procedeze deschis, direct şi fără intermediar Arhiepiscopul ROEA, precum citim mai jos:

 

*“De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. 

Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. 

Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.” Matei 18, 15 – 17. 

Acel mod subversiv = neortodox de a lucra, precum s-a văzut din scrisoarea de la litera e, şi raportul de la litera i, ne duce la cunoaşterea acestui adevăr: nici Arhiepiscopul ROEA nici Pr.Prot Pavel, nu cunosc preceptele / adevărurile Biblice, nu cunosc prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, nu cunosc Statutul şi Regulamentele de la ROEA aprobate în 1994, mai ales ARTICOLUL XV, precum au demonstrat direct la 12 şi 20 Martie, 2008, cînd au spus că textul Jurămîntului de Loialitate faţă de Arhiepiscop / ROEA este scris în Statutul şi Regulamentele ROEA.

Cînd am auzit ce au spus “cei 2 muschetari” atunci am rămas uimit, şi mi-am spus: … aceştia ne sunt superiorii, care nu cunosc nici măcar acest simplu lucru din Statutul şi Regulamentele ROEA …? Ruşine să le fie!

Precum citim: la Matei 18, 15 – 17, … dacă Arhiepiscopul ROEA, ar fi fost cunoscător al Bibliei, al Canoanelor Bisericii Ortodoxe, şi a Statutului şi Regulamentelor de la ROEA aprobate în 1994, mai ales ARTICOLUL XV, pe de o parte, iar de asemenea Pr. Prot S. Pavel , dacă ar fi fost cunoscător al Bibliei, al Canoanelor Bisericii Ortodoxe, şi a Statutului şi Regulamentelor de la ROEA aprobate în 1994, mai ales ARTICOLUL XV, pe de altă parte, nu trebuiau cheme la întîlnire pe Pr. Prot. Pavel cu Pr Vasile Susan.

 

De ce oare ? Deoarece, nu a fost nici un conflict între Pr. Vasile Susan şi membrii Parohiei Sf Maria din Chicago, pentru a se observa = urma Statutul şi Regulamentele ROEA din 1994. A fost o chestiune ascunsă în coajă de nucă (cazul preotului homosexual de la ROEA despre care Pr. Vasile Susan a vorbit deschis şi nu pe placul Arhiepiscopului dictator al ROEA), pentru care motiv, Pr. Vasile Susan a fost expulzat din ROEA, contrar prevederilor Statutului şi Regulamentelor ROEA, ART. XV, Sect. 3 = care spune deschis = “Orice persoană, preot sau mirean, supus sistemului de judecare al Episcopiei, are dreptul şi este îndreptăţit la cuvenita procedură canonică şi la cuvenitul curs al legii.”

 

Chestiunea disputabilă, era un subiect discutabil între Episcop = ierarh şi preotul în cauză, fără interferenţe din partea unui Pr. Prot. nepregătit în cele ale Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi necunoscător al Statutului şi Regulamentelor ROEA, de fapt Charter-ul  organizaţiei din care face parte. Lipsurile de cunoştinţe necesare la promovarea unei personae într-o funcţie mai înaltă, de conducere, nu aduce decît prejudicii şi ruşine celor nepricepuţi şi handicapaţi în cunoaşterea şi îndeplinirea îndatoririlor ce le revin, potrivit Statutului şi Regulamentelor organizaţiei din care face parte.

Pagina 5

Aici se adevereşte adevărul din proverbul care spune: “Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul.” Rămîne la latitudinea cititorilor ca să afle corespondentul potrivit celor spuse în propoziţia precedentă (“Prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul”).

Deschis şi la subiect vorbind … Cine poate să-i considere pe aceşti doi indivizi (Arhiepiscop şi Protopop) a fi slujitori ai lui Hristos, atît timp cît ei nu cunosc lucrurile elementare, şi anume, preceptele / adevărurile Biblice, nu cunosc prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, nu cunosc Statutul şi Regulamentele de la ROEA aprobate în 1994, mai ales ARTICOLUL XV?

Iată răspunsul … Poate mulţimea neştiutoare de carte şi necunoscătoare de cele amintite mai sus (preceptele / adevărurile Biblice, prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, Statutul şi Regulamentele de la ROEA aprobate în 1994, mai ales ARTICOLUL XV), dar nu eu sau alţi preoţi din ROEA! Şi ce credeţi, unul este un BALŞOI Arhiepiscop, iar celalalt un vai de el slugarnic Protopop care pune mănuşi în propriile mîini pentru a scoate cărbunii din foc la porunca marelui Arhiepiscop dictator. Sau vorba Românească, “cum E TURCUL … ŞI PISTOLUL”.

CE RUŞINE, şi lipsă de responsabilitate creştinească.

                                                                                                                                                           

OARE, cînd vor fi schimbaţi aceşti “DOI INDIVIZI”, pentru a lăsa locul lor celor mai bine pregătiţi în cele ale Teologiei Bisericii Ortodoxe, cu mai multă frică de Dumnezeu şi de cele sfinte?!? Acum este timpul ca amîndoi să plece. Corupţie şi protectionism NUMAI în COMUNISM, … nu în ORTODOXISM. Aţi auzit fraţilor, … VENI, VIDI, VICI …!                                                                                                                                                          

B – Continuarea “RAZBOIULUI” dintre Arhiepiscopul ROEA şi Pr. Vasile Susan, aparţine Pr. Vasile Susan, care în dorinţa de a cunoaşte adevărul potrivit cunoştinţelor sale legate de preceptele / adevărurile Biblice, prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, Statutul şi Regulamentele de la ROEA aprobate în 1994, mai ales ARTICOLUL XV), porneşte ofensiva potrivit muniţiei de care dispune.

Pr. Vasile Susan cunoscînd uneltirile puse la cale, a purces spre cunoaşterea adevărului fără ocolişuri. Urmarea acelei scrisori prezentate la litera e, şi a raportului de la litera i, sunt cele două scrisori / plîngeri, oficiale = formale, adresate Consiliului Episcopesc şi Arhiepiscopului ROEA, ce se poate citi pe Limba Engleză la site-ul personal al P.C. Pr. Vasile Susan, www.rocpnews.blogspot.com, … litera f - scrisori din data de 13 Martie, 2003, trimise de P. C. Pr Vasile Susan Consiliului şi Arhiepiscopului ROEA;

În acele scrisori, (ce se pot citi precum am menţionat mai sus), Pr. Vasile Susan răspunde – scrie oficial – formal Arhiepiscopului ROEA atacînd subiectul direct şi deschis, precum scrie:

Prima Scrisoare din data de 13 Martie, 2003:

Eu, Pr Vasile Susan, preot paroh la parohia menţionată mai sus, doresc a aduce la cunoştinţa Î. P. S. Voastre următoarele:

 

a)  Precum am discutat azi la telefon, biroul episcopesc va primi documentul ataşat (decretul de Loialitate din data de 17 Ianuarie,1993,  re – semnat azi 13 Martie 2003), din care reiese LOIALITATEA mea faţă de ierarhul meu.

 

b) Referitor la conţinutul scrisorii din data de 5 Martie, 2003, conectat la starea de sănătate zdruncinată ca urmare a primirii acelei scrisori, distress, etc, … cu privire la statutul meu de preot, ca slujitor în ROEA la timpul viitor, precum şi potrivit prevederilor Statutului şi Regulamentelor ROEA,  ART XV, Sect 25,

 

eu Pr Vasile Susan ca unul care respect conţinutul decretului de loialitate, precum şi prevederile Statutului şi Regulamentelor ROEA, doresc a informa centrul diecezan ROEA, ierarhul meu, Arhiepiscopul XX, că eu voi exercita dreptul meu potrivit Articolului XV, Sect 25, spre a aduce la atenţia membrilor Consiliului Episcopesc ROEA cazul meu la şedinţa Consiliului Episcopesc ROEA, din 15 Martie, 2004, la Catedrala Sf Gheorghe, Southfield, MI. Acesta este dreptul / privilegiul meu potrivit Statutului Episcopiei ca să procedez astfel, şi ar fi contra Statutului ROEA dacă nu aş proceda aşa.

 

c)  Referitor la intenţia scrisorii din 5 Martie, 2003, potrivit conţinutului acelei scrisori, Eu cer Consiliului ROEA, ca să arate respect şi să fie credincioşi Statutului şi Regulamentelor ROEA, şi să mă aducă la judecată, potrivit Statutului şi Regulamentelor ROEA, Art. IV, Sect. 2, (o), pentru a fi în măsură să cunosc adevărul, să fiu condamnat pe baza unor acuzaţii clare în cazul în care voi fi găsit vinovat, potrivit procedurii Regulamentelor;

Pagina 6

 

d)  Fiind doar o treaptă departe de alungarea mea din ROEA, precum Î. P. S. Voastră aţi spus ieri la telefon, eu doresc să fac faţă acestui eveniment (urmare a deliberărilor Tribunalului ROEA), cu pace, demnitate, punîndu-se toate cărţile pe masă, arătîndu-se toate acuzaţiile, pentru a face cunoscut totul familiei mele, membrilor parohiei, şi la întregul ROEA, asumînd răspunderi personale pentru tot ce va fi la timpul viitor.

 

Cu respect şi loialitate, în Hristos Domnul Pr. Vasile Susan.  

 

A doua Scrisoare din data de 13 Martie, 2003:

 

Î. P. S. Voastră,

 

Dragi membrii ai Consiliului Episcopesc ROEA

Eu, Pr Vasile Susan, preot paroh la parohia Sf Maria, Chicago, IL, după ce am primit scrisoarea ataşată, pe care vă rog să o citiţi cu atenţie, şi

 

Pe baza prevederilor Statutului şi Regulamentelor ROEA ART XV, Sect 25,

 

OFICIAL = FORMAL, înaintez dumneavoastră, membrilor Consiliului Episcopesc ROEA cînd se va întruni în şedinţă la 15 Martie, 2003, la Catedrala Sf Gheorghe, Southfield, MI, următoarea:

                                                                                                                                                           

PLÎNGERE împotriva Î. P. S. Sale Arhiepiscopul X, prin aceasta arătînd loialitatea faţă de Statutul şi Regulamentele ROEA care spun, “Orice plîngere împotriva episcopului trebuie înaintată direct Consiliului Episcopesc, prin înmînare direct Secretarului acestuia” … (ART XV, Sect. 25, Pagina 72). Acesta este dreptul / privilegiul meu potrivit Statutului Episcopiei ca să procedez astfel, şi ar fi contra Statutului ROEA dacă nu aş proceda aşa.

Nimeni nu poate să se opună acestui drept. Această acţiune pe care a trebuit să o iau, mi-a luat mult timp pentru a face o decizie finală. Urmare a consultării cu doctorul de familie şi avocatul, pe baza convorbirii telefonice cu Î. P. S. Sa Arhiepiscopul XX, din 13 Martie, 2003 eu îmi asum deplină responsabilitate pentru conţinutul plîngerii ataşată aici.

 

Pentru a fi mai bine înţeles, precizez următoarele;

 

a)  Eu, Pr. Vasile Susan nu m-am aşteptat niciodată la o astfel de conjuraţie / capcană – conspiraţie, cu privire la chestiunea loialităţii, precum reiese din această scrisoare. Doresc să cunosc EVIDENŢE CLARE ale NELOIATĂŢII mele faţă de ierarhul meu Arhiepiscopul XX, doresc să fiu adus la judecată, potrivit cu prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, şi a Statutului şi regulamentelor ROEA, ART. XV, Sect 25. De ce s-a întîmplat acest lucru acum şi nu mai devreme? Tocmai acum, cînd un alt lucru neprevăzut s-a întimplat în Chicago, la cealaltă parohie ce aparţine de ROEA. Cine a greşit? Luaţi aminte la timpul evenimentelor.

 

b)  Potrivit “intenţiei” scrisorii din 5 Martie, 2003, şi conţinutului acelei scrisori, eu cer Consiliului Episcopesc ROEA ca să arate respect şi să fie credincioşi Statutului şi Regulamentelor ROEA, şi să mă aducă la judecată, potrivit Statutului şi Regulamentelor ROEA,  Articolul IV, Sect. 2, (o), pentru a fi în măsură să cunosc adevărul, să  fiu condamnat pe baza unor acuzaţii clare în cazul în care voi fi găsit vinovat, potrivit procedurii Regulamentelor. Eu mă voi supune Statutului şi Regulamentelor ROEA în cazul în care NELOIALITATEA va fi dovedită.

 

c)  Chestiunea loialităţii faţă de ierarhul meu a fost încă odată adeverită la 13 Martie, 2003 precum mi s-a cerut să fac acest lucru. Am procedat cu respect ca să satisfact pe ierarhul meu, asigurîndu-l prin aceasta de responsabilitatea pentru faptele mele.

 

Pentru cunoştinţele voastre, > iubiţilor în Hristos < dacă doriţi să ştiţi, această chestiune a “loialităţii”, nu are nimic în comun cu Statutul şi Regulamentele ROEA, sau cu prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, este nefondată, fără temei, este necanonică, nu este scrisă în Statutul şi Regulamentele ROEA, nu poate fi aflată nicăieri, ci aceasta, a fost o inovaţie creată de Arhiepiscopul Valerian Trifa, ca un semn de supunere faţă de el a tuturor preoţilor veniţi din Romania şi intrînd sub omoforul lui, precum mi-a spus mie la data de 15 Octombrie, 1989, Pr. Prot. Ioan Ivaşcu.

Pagina 7

 

Eu dau tot respectful memoriei Arhieposcopului Valerian, dar această inovaţie a chestiunii de loialitate pe care el a creat-o, nu are nimic în comun cu acuzele adresate mie în scris sau la telefon. Corectitudine, responsabilitate deplină în misiunea preoţească este ceva ce nu are nimic în comun cu această chestiune a loialităţii.

 

d)  Potrivit Dictionarului Webster, cuvîntul “loialitate” înseamnă “credincioşie”, şi nu “orbire, frică în exprimarea deschisă a unei opinii, oprirea de la vorbirea liberă, mare grijă faţă de chestiuni speciale.

Loial înseamnă, să fii credincios prin alinierea la programul unui guvern.

Loialist, este unul care este sau rămîne credincios, loial unui partid politic, guvern, sau suveran = aşa precum arată Dictionarul Webster, iar toate acestea nu au nimic în comun cu practica şi înţelegerea Bisericii Ortodoxe, precum se vede din dicţionar.

 

Eu personal cred că nici un ierarh al Bisericii Ortodoxe nu îşi poate asuma ceea ce îşi asumă un partid politic, un guvern, un suveran. Aceasta este o chestiune care nu este comună Bisericii Ortodoxe, ci este o chestiune în folosinţă, practicată de acea Biserică, ce s-a rupt de Biserica Ortodoxă în anul 1054, precum arată Dicţionarul Teologic al Bisericii Romano – Catolice.

 

e)  În lumina acestei chestiuni a “loialităţii” eu personal nu cunosc cîţi preoţi au fost mai loiali faţă de ROEA decît eu am fost, cu curaj, loial, discutînd deschis, sincer, credincios ierarhului meu, şi aşa voi fi şi pe mai departe.

 

f)  Scrisoarea de ameninţare şi nedorită pe care eu am primit-o, mi-a creat o traumă psihologică, şi nu pot să ştiu cum să o depăşesc. Am fost eu găsit “ţap ispăşitor” pentru cu totul altceva, sau în locul altei personae? Personal nu ştiu. Numai Arhiepiscopul va fi în măsură să pună cărţile pe masă drept “EVIDENŢE CLARE, DOVEDITOARE”, de unde să se tragă concluzii, şi iertare să se dea celui ce va fi dovedit penitent.

                                                                                                                                                           

g)  Referitor “la conţinutul scrisorii din data de 5 Martie, 2003”, precum se poate vedea şi citi, conectat la starea de sănătate zdruncinată, trauma emoţională, distresul psihologic, stresul = presiunea continuă, lipsa de somn pentru foarte multe nopţi, … eu doresc să informez oficial Consiliul Eiscopesc ROEA, că pentru orice fel de daună a sănătăţii şi psihologicului, etc, ca rezultat al “scrisorii de intimidare”, cheltuielile medicale ce nu pot fi plătite de asigurarea mea medicală, vor fi plătite de către cei ce mi-au cauzat aceste stări negative din timpul vieţii mele. Viaţa şi preoţia mea suferă ceva de neimaginat datorită intimidărilor din acea scrisoare.

 

h)  Tacticile de intimidare şi de dare afară fără observarea prevederilor Biblice, Canonice şi ale Statutului şi Regulamentelor ROEA, NU AU NICI UN SENS. Eu am venit cu demnitate în ROEA, şi nu doresc să plec “batjocorit.” Vă rog să – mi dovediţi acuzaţiile, daţi-mi rezultatul judecăţii ce o faceţi, trataţi-mă în mod umanitar, lăsaţi-mă să trăiesc o viaţă decent. Slujind pe Dumnezeu în America este mai mult de a fi negustor, de a abuza de puterea ce o ai, de a fi nedrept, de a batjocori, de a arăta lipsă de respect faţă de drepturile umane şi religioase. Îmi pare rău, dar trebuie să vă spun adevărul. Este un alt caz mult mai grav în ROEA, totalmente acoperit, neobservat. De ce oare mi-a venit rîndul meu chiar acum?

 

i)  Eu, Pr Vasile Susan, cu respect înaintez această PLÎNGERE la Consiliul Episcopesc ROEA, nu spre a fi parte din evidenţele procedurale ale ROEA, ci ca să fiţi cu luare aminte la faptul că eu sunt serios, determinat să găsesc dreptatea, responsabil pentru tot ce s-a scris mai sus, şi eu mă supun tuturor prevederilor Canoanelor Bisericii Ortodoxe, Statutului şi Regulamentelor ROEA. Eu doresc să vin şi să discut deschis în faţa tuturor membrilor Consiliului Episcopesc ROEA. Cui îi este frică de acest lucru? Mie nu-mi este frică.

 

Rămîn cu speranţa că acest caz va primi consideraţia de rigoare din partea membrilor Consiliului Episcopesc ROEA, iar eu voi fi în măsură să primesc un răspuns.

 

În Hristos Domnul,

 

Pr. Vasile Susan

Din conţinutul acestor scrisori oricine poate vedea lipsa de credinţă în Dumnezeu a Arhiepiscopului ROEA, lipsa de cunoaştere a Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA. Sunt toate acestea rezultatul faptului că eu şi Arhiepiscopul ROEA nu avem NIMIC ÎN COMUN, dintru cele ale începutului existenţei noastre de Creştin, drept Biserică mamă, aceeaşi Biserică Ortodoxă? Se pare că acesta este adevărul.

În aliniatul h, se face aluzie la cazul acoperit al preotului homosexual ROEA, de către Arhiepiscopul ROEA.

Pagina 8

Cei ce iubesc Biserica Ortodoxă numai pentru afaceri = business, bani, salari grase de multe zeci de mii de dolari, mai ales cei cu puţină sau întîrziată vocaţie pentru slujirea lui Hristos, sunt liberi să plece de la Biserica Ortodoxă, şi mai ales de la ROEA.

Nu avem nevoie de bişniţari, de farisei, de ipocriţi, de corupţi, de cei ce calcă şi abuzează preceptele Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA, de cei ce clasifică pe PREOŢII HOMOSEXUALI, sau LA PUŞCĂRIE, drept “OAMENI DE PRIMA CLASĂ” iar pe “PREOŢII CINSTIŢI, CARE AU PREOŢIE LUCRĂTOARE ŞI NU AU NICI O SANCŢIUNE CANONICĂ ÎMPOTRIVA PREOŢIEI LOR,  CU RESPECT FAŢĂ de Biblie, Canoanele Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA, drept “OAMENI DE A DOUA CLASĂ.”

Pr. Vasile Susan a cerut ca să i se respecte drepturile potrivit preceptelor Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA de către Arhiepiscopul ROEA şi Consiliul Episcopesc al ROEA.

Pr. Vasile Susan i s-au refuzat toate drepturile ce decurg din preceptele Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA, de către Arhiepiscopul ROEA şi Consiliul Episcopesc al ROEA.

Pr. Vasile Susan a înţeles statutul “DE OM PIERDUT” al Arhiepiscopului ROEA, şi străin = necunoscător al preceptelor Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA.

Pr. Vasile Susan nu a fost pus în judecată la Tribunalul ROEA, deşi a cerut acest lucru, pentru a se cunoaşte adevărul sau minciunile Arhiepiscopului ROEA. Arhiepiscopului ROEA îi este frică să spună adevărul. De ce?

Pr. Vasile Susan nu a avut nici “O ABATERE CANONICĂ” şi “NU A FOST NICIODATĂ SANCŢIONAT CANONIC”, în toată activitatea lui în cadrul ROEA, din Septembrie 1989 pînă la 1 Martie, 2004. În afara faptului că a vorbit deschis şi tare, fără frică despre abuzurile Arhiepiscopului ROEA, mai ales cu privire la acoperirea PREOTULUI HOMOSEXUAL, pentru mai bine de 20 de ani, nu poate fi acuzat de nimic.

Cu toate acestea Pr Vasile Susan a fost pedepsit mai tare, mai crunt, decît “ORICE CRIMINAL AMERICAN, FĂRĂ A FI JUDECAT de vreun Tribunal Bisericesc, FĂRĂ A AVEA DREPTUL SĂ – ŞI CUNOASCĂ ÎNVINUIRILE / ACUZELE, FĂRĂ DREPTUL DE A SE APĂRA, FĂRĂ A AVEA DREPTUL LA APEL – RECURS LA  SINODUL O.C.A recunoscut. Totul a fost orchestrat de marele Arhiepiscop XX, Dictator, Ne – Ortodox al ROEA , Ne – loial Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi Statutului şi Regulamentelor ROEA, corupt, mincinos şi iresponsabil, care nu va scăpa de Judecata Marelui Judecător Iisus Hristos, cunoscătorul a toate.

Singurele surse unde se pot publica şi citi materiale despre abuzurile ierarhiei OCA / ROEA, în special despre abuzurile şi acoperirile CLERICILOR HOMOSEXUALI, şi unde nici OCA, nici ROEA nu pot pătrunde şi abuza sunt: www.pokrov.org, www.curentul.net, www.thenationalherald.com, www.aoiusa.org.    

Iată ce spune Biblia în legătură cu “ABUZURILE Arhiepiscopului ROEA, ale Consiliului Episcopesc ROEA,  acuzele false ale acestuia, condamnarea fără judecarea cazului, ipocrizia superiorilor, precum şi la încălcările drepturilor Pr. Vasile Susan, cu privire la a cunoaşte adevărul pentru toate părţile”:

*Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Matei 10, 26.                       Dumnezeu va descoperi adevărul prin noi.

 

*Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut?”  Ioan 7, 51.

Acest abuz constituie un mare handicap al unui mare dictator bisericesc: condamnare fără ascultarea acuzelor.

 

*Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Ioan 8, 32.           

 

*Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. 

Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut. Ioan 14, 6 – 7.            

Arhiepiscopul ROEA nu crede în Domnul Hristos că este: Calea, Adevărul şi Viaţa. Dictatorul ROEA are “O CALE GREŞITĂ, UN NE – ADEVĂR SATANIC = MINCIUNĂ, O VIAŢĂ DEZORDONAŢĂ NEALINIATĂ LA preceptele Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA.

Pagina 9

*Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Matei 5, 16.         Arhiepiscopul dictator al ROEA nu se crede a fi luminat de Lumina lui Hristos, ci crede mai mult a fi luminat de lumini OCA-iste de la răsăritul corupt, întunecat, Syosset.

 

*În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voştri şi am zis: Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cît şi cu cel străin. 

Să nu părtiniţi la judecată, ci să ascultaţi şi pe cel mare şi pe cel mic. Să nu vă sfiiţi de la faţa omului, că judecata este a lui Dumnezeu. Iar pricina care va fi grea pentru voi să o aduceţi la mine şi o voi asculta eu.

V-am mai dat în vremea aceea porunci pentru toate cele ce trebuie să faceţi. Deuteronom, 1, 16 – 18.

Studiul Vechilui Testament a fost un subiect totalmente neglijat de dictatorul ROEA în anii de studii Roma – niste, fapt pentru care nu consideră că trebuie să fii orientat în luarea de decizii precum Vechiul Testament recomandă. Necunoaşterea Bibliei, şi încălcarea principilor biblice au drept consecinţe scoaterea din scaun pe baza prevederilor canonice a celor nevrednici de slujirea arhierească.

 

*Nu ajunge numai un martor pentru a vădi pe cineva de vreo vină sau de vreo nelegiuire sau de vreun păcat de care s-ar fi făcut vinovat, ci orice pricină să se dovedească prin spusa a doi sau trei martori.

De se va ridica asupra cuiva martor nedrept, învinuindu-l de nelegiuire, 

Amândoi oamenii aceştia între care este pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, la preot sau la judecătorii care vor fi în zilele acelea. 

Şi judecătorii să cerceteze bine şi, dacă martorul acela va fi martor mincinos şi va fi mărturisit strâmb asupra fratelui său, 

Să-i faceţi ceea ce voise să facă el fratelui său. Şi aşa să stârpeşti răul din mijlocul tău;                  

Şi vor auzi şi ceilalţi şi se vor teme şi nu se vor apuca să mai facă în mijlocul tău acest rău. 

Să nu-l cruţe ochiul tău, ci să ceri suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior. Cu răul pe care îl va face cineva-aproapelui său, cu acela trebuie să i se plătească”.  Deuteronom, 19, 15 – 21.

O adevărată lecţie pentru cei neştiutori de carte. Ce păcat de faptul că Legea Talionului nu se aplică la timpul present. Dar să fim cu luare aminte că la judecata finală = obstească se aplică din plin, precum citim încă fiind în această viaţă:

*Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. 

Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura. Luca 6, 37 – 38.

 

*Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare. Luca 8, 17.      Pr. Vasile Susan crede în mila, bunătatea şi dreptatea Iubitorului de oameni, Dumnezeu.

 

Mai jos am pus spre ilustrare şi luare aminte una din pildele Domnului Iisus Hristos, pe care Pr. Vasile Susan cu respect, frică de Dumnezeu, cu dragoste creştinească o citeşte, şi are nădejde în ajutorul lui Dumnezeu, şi pedepsirea tuturor celor vinovaţi, dacă nu de către judecători lumeşti, atunci de marele judecător = Iisus Hristos.

 

*Şi le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea, 

Zicând: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina.

Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu. 

Şi un timp n-a voit, dar după acestea a zis întru sine: Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez,

Totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere. 

Şi a zis Domnul: Auziţi ce spune judecătorul cel nedrept? 

Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung? 

Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ? Luca 18, 1 – 8.

Studiul Noului Testament a fost un subiect totalmente neglijat de dictatorul ROEA în anii de studii Roma – niste, fapt pentru care nu consideră că trebuie să fii orientat în luarea de decizii precum Noul Testament recomandă. Necunoaşterea Bibliei, şi încălcarea principilor biblice au drept consecinţe scoaterea din scaun pe baza prevederilor canonice a celor nevrednici de slujirea arhierească.

                                                                                                                                                         Pagina 10

 

Dacă citatele Biblice de mai sus ar fi fost cunoscute de Arhiepiscopul ROEA, şi ar fi fost LOIAL Bibliei şi lui Dumnezeu, nu ar fi făcut mizerabilă viaţa şi famila Pr. Vasile Susan.

 

Iată ce a spus Domnul Iisus Hristos în timpul patimilor Sale, despre cei care-L batjocoreau:

*Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac … Luca 23, 34.

 

De asemenea, iată ce zicea Sf Mucenic Ştefan despre cei ce-l ucideau cu pietre:

*Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!

Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit.  Faptele Apostolilor 7, 59 – 60.

 

În virtutea dreptului la EXPRIMAREA ADEVĂRULUI, ce ar putea zice Pr. Vasile Susan către ierarhia OCA / ROEA, care ar trebui să cunoască Sf. Scriptură, să fie cu atenţie la cuvintele Domnului Iisus Hristos şi ale Sf. Ştefan, înainte de a lua DECIZII PRIPITE, deoarece se numesc Creştini Ortodocşi potrivit cu a 3-a mărturisire de credinţă de la alegerea pentru slujirea episcopească, cu toate că faptele lor nu-i arată a fi Creştini Ortodocşi!

Iată răspunsul prin inversare de cuvinte, potrivit realităţilor de la timpul trecut şi prezent, raportate la atitudinea ierarhiei OCA / ROEA faţă de Pr. Vasile Susan: … Părinte, nu le ierta lor păcatele acestea, că ei ştiu ce fac, … Doamne, socoteştele lor păcatele acestea, … deoarece fac lucrările celui rău, ale diavolului, prin batjocorirea preoţiei Bisericii Ortodoxe. Doar prin judecata ta Doamne vor simţi obligaţia de a urma Cuvintelor Tale şi celei de a 3-a mărturisire de credinţă de la alegerea pentru slujirea episcopească.

 

Doamne ajută ierarhiei OCA – ROEA să treacă de la întuneric şi slujirea domnului întunerecului şi al minciunii, la LUMINĂ şi la slujirea Domnului LUMINII şi ADEVĂRULUI = Iisus Hristos.

Pr. Vasile Susan cunoscînd uneltirile puse la cale de Arhiepiscopul dictator al ROEA, a purces spre cunoaşterea adevărului fără ocolişuri. Urmarea acelei scrisori prezentate la litera e, şi a raportului de la litera i, sunt DEMNE de luat în seamă următoarele documente = scrisori:

 

g - scrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la trimisă P. C. Pr Vasile Susan;

 

6 - scrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Arhiepiscopul Nicolae Condrea;

 

7 - scrisoarea din data de 5 Februarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul Nicolae Condrea la Arhiepiscopul ROEA;

 

8 - scrisoarea din data de 13 Februarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Arhiepiscopul Nicolae Condrea;

ce se poate citi pe Limba Engleză la site-ul personal al P.C. Pr. Vasile Susan, www.rocpnews.blogspot.com, … la litera şi numerele indicate mai sus.

În acele scrisori, (ce se pot citi precum am menţionat mai sus), Pr. Vasile Susan răspunde – scrie oficial – formal Arhiepiscopului ROEA atacînd subiectul direct şi deschis, precum scrie:

g – Scrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la trimisă P. C. Pr Vasile Susan, face cunoscut adresantului (Pr. Vasile Susan) faptul că, începînd cu data de 1 Martie 2004, nu va mai fi preot slujitor = paroh la Biserica / Parohia Sf. Maria din Chicago. Punctăm cele mai esenţiale paragrafe ale acelei scrisori.

22 Ianuarie, 2004

Referitor la:       Darea afară din Oficiul de Preot Paroh, al Bisericii Sf. Maria din Chicago, IL

                        Darea afară din rîndul preoţilor din ROEA.

Părinte Susan,

* Eu sunt sigur că, în revizuirea acţiunilor şi cuvintelor voastre din ultimii ani, voi mărturisiţi, că inima voastră a fost în altă parte. Orice protest veţi face cu gura, acţiunile voastre arată contrariul.

        Pagina 11           

** Referindu-se la Statutul şi Regulamentele ROEA din 1994, Arhiepiscopul Dictator al ROEA, arată că Decizia ar fi fost luată pe baza prevederilor Statutului şi Regulamentelor ROEA Art. I, Sect. 3 (a), unde se arată că, Episcopul are dreptul: să numească, să transfere, şi să înlocuiască preoţi şi diaconi din parohii.

*** Referindu-se la Statutul şi Regulamentele ROEA din 1994, Arhiepiscopul Dictator al ROEA, precizează că pe baza prevederilor Statutului şi Regulamentelor ROEA Art. IV, Sect. 2 (3), … Consiliul Episcopesc are puterea şi autoritatea de “a accepta cererile clerului, preoţilor şi diaconilor, şi a parohiilor ce ar dori să intre sub jurisdicţia spirituală, procedurală şi declaratorie a Episcopiei, sub rezerva ratificării de către Congresul Episcopiei.”

                                                                                                                                               

**** Deşi Consiliul Episcopesc a primit cererea dumneavoastră de a fi acceptat sub jurisdicţia noastră, totuşi dumneavoastră nu aţi fost acceptat prin Congresul Episcopesc. Nemaiavînd nevoie de slujirea dumneavoastră în Episcopie, noi vă eliberăm (vă dăm afară), din rîndul preoţilor ROEA începînd cu data de 1 Martie, 2004, fiind trimis la P. F. Sa Mitropolitul Herman, potrivit procedurii de la OCA.

***** Eu voi înştiinţa pe Î. P. Sa Arhiepiecopul Nicolae Condrea despre faptul că v-am dat afară.

****** În ce priveşte pregătirile pentru plecarea voastră, noi vă rugăm, ca împreună cu membrii Consiliului parohial, să întocmiţi o listă cu Inventariul bunurilor parohiei şi să trimiteţi 3 copii semnate,  la Biroul Cancelariei, pentru a fi parafate de ştampilă şi returnate la persoanele potrivite..

******* Pr Prot. Simion Paven va conduce Şedinţa Adunării Generale Anuale, la o dată convenabilă dumnealui şi Parohiei.

Cu binecuvîntări şi urări de bine,

Arhiepiscopul Nathaniel.

6 - scrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Arhiepiscopul Nicolae Condrea:

22 Ianuarie, 2004

Referitor la:       Preotul Vasile Susan

Î. P. S. Voastră,

* Eu am ajuns la punctul de a lua decizia de a da afară temporar din rîndul preoţilor, pe Pr Vasile Susan, Preot Paroh la Adormirea Maicii Domnului din Chicago, IL, începînd cu data de 1 Martie, 2004.

** Pr. Susan a exprimat în diferite acţiuni şi cuvinte o dorinţă de a fi sub jurisdicţia Bisericii Mame din România, şi prin urmare, noi vă trimitem această informare, dacă intentionaţi cumva ca să-l acceptaţi în rîndul preoţilor din Arhiepiscopia Română din America şi Canada, puteţi face toate aranjamentele cu P. F. Sa Mitropolitul Herman, Primatul de la OCA.

*** Procedura de la OCA este că orice preot, potrivit rangului ce-l are, intenţionat spre a fi dat unei jurisdicţii ce nu aparţine propriului Sfînt Sinod, clericul acela trebuie dat mai întîi la Mitropolit, care apoi îl va da pe acesta la ierarhul ce nu ţine de jurisdicţia OCA.

Cerînd a fi pomenit în rugăciunile voastre, eu rămîn în dragoste frăţească în Domnul,

Arhiepiscopul Nathaniel.

7 - scrisoarea din data de 5 Februarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul Nicolae Condrea la Arhiepiscopul ROEA

 

5 Februarie, 2004

 

Î. P. S. Sale Arhiepiscop X

Episcopia Română din America

P O Box 309, Grass lake, MI 49240 – 0309

                                                                                                                                                         Pagina 12

Î. P. S. Voastră,

* Vă multumesc pentru înştiinţarea în legătură cu darea afară a Pr Vasile Susan din rîndul preoţilor diocezei dumneavoastră. Eu trebuie să mărturisesc că sunt uluit (unmit),  în legătură cu această decizie. Scrisoarea dumneavoastră nu spune nimic, iar eu nu pot să-mi dau seama de vreo problem pe care Pr. Susan ar fi creat-o în parohia sa, sau în Episcopie.

* În perspectiva luării în considerare a acceptării sale în rîndul preoţilor noştri, eu aş dori ca în mod respectuos să vă rog să mă informaţi despre acele probleme şi eventuale sancţiuni canonice luate împotriva slujirii sale.

Cu dragoste frăţească în hristos Domnul,

Arhiepiscopul Nicolae

8 - scrisoarea din data de 13 Februarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Arhiepiscopul Nicolae Condrea;

 

Î. P. S. Sale Arhiepiscopul Nicolae

Arhiepiscopia Română din America şi Canada

5410 N. Newland Avenue

Chicago, IL 60656

13 Februarie, 2004

Referitor la:   Preotul Vasile Susan

Î. P. S. Voastră,

* Eu vă răspund la scrisoarea dumneavoastră din 5 Februarie, 2004, cu privire la darea afară din rîndul preoţilor Episcopiei noastre a Pr. Vasile Susan.

* Eu cred că aliniatul al doilea din scrisoarea mea (din 22 Ianuarie, 2004) arată temeiul dării lui afară din Episcopia noastră.

* Eu vă informez despre darea lui afară, pentru că eu cred că Pr. Vasile Susan ar putea dori să continue slujirea într-o comunitate Romînească.

* Părintele Susan are preoţie lucrătoare şi nu este supus nici unei sancţiuni canonice.

* El a fost dat la P. F. Mitropolit Herman, potrivit regulei de la OCA. La timpul prezent el este ataşat (înbisericit) la capela Mitropolitului în Syosset, NY.

Cerînd a fi pomenit în rugăciunile voastre, eu rămîn în dragoste frăţească în Domnul,

Arhiepiscopul Nathaniel.

@  Din conţinutul acestor scrisori oricine poate vedea lipsa de credinţă în Dumnezeu a Arhiepiscopului ROEA,

lipsa de cunoaştere a Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA. Sunt toate acestea rezultatul faptului că eu şi Arhiepiscopul ROEA nu avem NIMIC ÎN COMUN, dintru cele ale începutului existenţei noastre de Creştin, drept Biserică mamă, aceeaşi Biserică Ortodoxă? Se pare că acesta este adevărul. Arhiepiscopul dictator de la ROEA urăşte mult Biserica Ortodoxă Romînă, ca Biserică mamă a TUTUROR ROMÂNILOR ORTODOCŞI din America şi Canada.

@  Nimeni să nu se îndoiască de acest lucru. Cine nu mă crede că spun adevărul, este rugat să ceară un INTERVIU celor 2 IERARHI de la ROEA spre a fi publicat la ziar, dar interviul să fie luat individual “A LA CARTE”, nu pe fugă sau superficial. Ranchiunea Arhiepiscopului dictator de la ROEA faţă de Biserica mamă a ROEA pe care cu prea multă necinste dictatorial o conduce a fost exprimată deschis la 12 Martie, 2008, imediat după ce fost în vizită la Patriarhia Română, la sfîrşit de Februarie 2008, cu o delegaţie “SELECTĂ“ de preoţi de la ROEA. Refuzul de a se uni cu cealaltă dioceză Românească (ROAA), a fost o mărturie deschisă a Arhiepiscopului Dictator ROEA.

La timpul potrivit acel document se va face cunoscut … poate mai devreme de ÎNCHEIEREA CALENDELOR GRECEŞTI.

        Pagina 13

@  Cine poate să se îndoiască de faptul că Arhiepiscopul dictator al ROEA este un MINCINOS DE PRIMA CLASĂ? Nimeni să nu se îndoiască de acest lucru. Iată explicaţiile de rigoare referitoare la cele 4 scrisori postate mai sus

@   Arhiepiscopul dictator al ROEA refuză să menţioneze în scrisoarea sa adresata la 22 Ianuarie, 2004, Pr. Vasile Susan, motivul pentru care acesta este dat afară din ROEA. Se poate compara conţinutul acelei scrisori cu cea adresată la aceeaşi dată Arhiepiscopului Nicolae Condrea. De ce Arhiepiscopul dictator şi fricos al ROEA a refuzat comunicarea acelui motiv către Pr. Vasile Susan? Numai MINCINOSUL ştie de ce minte = el îl slujeşte pe domnul minciunii, pe diavolul; noi nu ştim minciunile, noi slujim adevărului şi Domnului Adevărului = Iisus Hristos.

@   Arhiepiscopul dictator, mincinos şi fricos al ROEA refuză să considere scrisorile Pr. Vasile Susan din 13 Martie, 2003, trimise la Consiliul Episcopesc al ROEA, precum şi prevederile din Staturtl şi regulamentele ROEA din 1994, ART. XV, Sect. 3 = care spune deschis = “Orice persoană, preot sau mirean, supus sistemului de judecare al Episcopiei, are dreptul şi este îndreptăţit la cuvenita procedură canonică şi la cuvenitul curs al legii.”

 

@   Arhiepiscopul dictator, mincinos şi fricos al ROEA refuză să justifice pentru care motive Pr. Vasile Susan care a fost acceptat de Consiliul Episcopesc al ROEA ca preot al ROEA, nu a fost ratificat de Congresul ROEA, şi iată încă un motiv pentru care nemaiavînd nevoie de slujirea dumneavoastră în Episcopie, noi vă eliberăm (vă dăm afară), din rîndul preoţilor ROEA începînd cu data de 1 Martie, 2004, fiind trimis la P. F. Sa Mitropolitul Herman, potrivit procedurii de la OCA.

 

@   Potrivit documentaţie de la Centrul Diecezan al ROEA, al rapoartelor la Congresele Anuale ale ROEA, în ultimii 15 – 20 ani, nici un preot, deacon, monah, teolog, nu a fost ratificat de Congresul ROEA.

Iată ce ADEVĂR trebuie să ştie toată lumea, (care potrivit unui proverb Românesc = să ştie adevărul şi să nu moară proastă) … Nici actualul Episcop vicar de la ROEA şi nici unul din călugării veniţi cu el din România la începutul anului 2001, nu a fost ratificat de Congresul ROEA, şi totuşi Arhim. Irineu a fost ales episcop vicar cu mare tărăboi, precum se ştie, şi precum a scris şi Pr Dr. Cornel Todeaca în publicaţie sa intitulată, DATINI.

@  Apoi, potrivit proceselor verbale de la Consiliul Episcopesc ROEA, şi Rapoartelor Anuale la Congresele ROEA, actualul preot de la Parohia / Biserica Sf Maria din Chicago, Pr Gheorghe Ursache, NU A FOST PRIMIT în ROEA potrivit procedurii Consiliului Episcopesc ROEA, NU A FOST RATIFICAT de NICI UN CONGRES ROEA, şi  a ajuns preot la Parohia / Biserica Sf Maria din Chicago, … acolo de unde Pr Vasile Susan a fost dat afară precum scrie la 22 Ianuarie, 2004,  Arhiepiscopul dictator, mincinos şi fricos al ROEA, ” Pr Susan, … Deşi Consiliul Episcopesc a primit cererea dumneavoastră de a fi acceptat sub jurisdicţia noastră, totuşi dumneavoastră nu aţi fost acceptat prin Congresul Episcopesc. Nemaiavînd nevoie de slujirea dumneavoastră în Episcopie, noi vă eliberăm (vă dăm afară), din rîndul preoţilor ROEA începînd cu data de 1 Martie, 2004, fiind trimis la P. F. Sa Mitropolitul Herman, potrivit procedurii de la OCA.” Unde eşti tu ŢEPEŞ DOAMNE? …

 

@   Ce este acesta fraţilor, dublu standard, stil dictatorial, abuz de putere, Stalinism bisericesc? Corupţie şi protectionism NUMAI în COMUNISM, … nu în ORTODOXISM.

 

@   Arhiepiscopul Nicolae Condrea a cunoscut realitatea altfel decît a căutat să i-o vîndă Arhiepiscopul dictator, mincinos şi fricos al ROEA, referitor la cazul Pr. Vasile Susan. El nu a muşcat din momeala Arhiepiscopului de la ROEA, ci doar a cerut o explicaţie cu referire direct la scrisoarea din 22 Ianuarie, 2004, trimisă lui ca Arhieiscop ROAA, şi care a fost în măsură să compare scrisoarea trimisă lui cu cea trimisă Pr. Vasile Susan la aceeaşi dată şi de acelaşi autor. 

 

@  Şocant pentru Arhiepiscopul Niciolae Condrea a fost răspunsul trimis de Arhiepiscopul dictator, mincinos şi fricos al ROEA la 13 Februarie, 2004, unde scrie negru pe alb şi semnează în cele din urmă, “Părintele Susan are preoţie lucrătoare şi nu este supus nici unei sancţiuni canonice.”

Atunci de ce a fost dat afară din ROEA Pr. Vasile Susan, dacă are preoţie lucrătoare şi nu are sancţiuni canonice?

Iată răspunsul: Pr. Vasile Susan care a fost din Septembrie 1997 – Iulie 2001, membru în Consistoriul Spiritual şi Tribunalul ROEA în poziţia de Investigator, a fluierat în Biserică, … adică a spus adevărul despre o parte din activitatea sa desfăşurată în cadrul Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească.

                                                                                                                                                       Pagina 14

Iată episodul … prezentat recent pe site -ul www.pokrov.org. În anul 1999 a fost înaintat spre investigare, dezbatere şi recomandare Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească dosarul unui preot homosexual aparţinător acelei Episcopii conduse de fostul meu ierarh. Dosarul cu plângerea a fost înaintată Arhiepiscopului Episcopiei de la Vatra Românească de soţia acelui preot, doamna preoteasă, care spunea că din anul 1990 soţul ei preotul Xxxxxxx Xxxxxx, este un homosexual înverşunat şi îi face multe necazuri în familie.

În Septembrie 1999 acel preot homosexual a fost chemat la ordine de Consistoriul Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească, compus din Pr Cătălin Mitescu (Preşedinte), Pr George Treff (Secretar), Pr Vasile Susan (Investigator) ca să dea mărturie deschisă într-un interviu programat de membrii Consistoriului Spiritual, despre acuzaţiile aduse împotriva lui de doamna preoteasă care între timp divorţase de el, din cauză că era homosexual.

Interviul a avut la Sala de Şedinţe a Bisericii Sf Gheorghe din Canton, Ohio. În timpul aceslui interviu preotul homosexual a recunoscut că este homosexual. Interviul a fost înregistrat pe bandă de magnetetofon (vezi STATUTUL şi REGULAMENTUL de la Episcopie Ortodoxă Română din America, ART. XV, Sect. 15, c, page 69) şi a fost folosit la discuţii viitoare precum şi la întocmirea recomandării finale a Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească, înaintată Arhiepiscopului Episcopiei de la Vatra Românească, în după amiaza zilei de 28, Iunie, 2000.

Îmi pare foarte rău de cazul acelui preot homosexual care a atras atenţia multora. Din momentul în care recomandarea a fost înaintată fostului meu ierarh, precum am menţionat mai sus, la 28, Iunie, 2000, mi-am dat seama că mi – am pus capul la tăietor. Fostul ierarch m-a chemat în biroul său, pe mine, Pr Vasile Susan, în calitate de Investigator al Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească, în seara zilei de 28 Iunie, 2000, imediat după cina de seara, şi mi-a spus următoarele cuvinte: “Părinte, dumneavoastră aţi fost foarte, foarte silitor (zelos) şi aţi lucrat greu cu ceilalţi membrii ai Consistoriului Spiritual pentru perioada ultimilor patru ani. Vă rog să fiţi sigur că dumneavoastră nu veţi face nimic cu privire la numele acestui preot (homosexual). În cazul în care veţi face ceva, eu voi avea grijă de dumneavoastră, o să vă dau afară (EXPULZEZ) din Episcopie.”

Cât timp am fost în Episcopia de la Vatra Românească am discutat cu preoţii acest lucru dubios, ascunderea cazului preotului homosexual. Am urmat în acelaşi timp alte îndrumări ale fostului meu ierarh. După ce am fost dat afară din Episcopia de la Vatra Românească, am considerat că este obligaţia mea de a informa superiorii mei despre acest caz. În 23 Iunie, 2005 am trimis o PLÂNGERE OFICIALĂ Sinodului Bisericii Ortodoxe Americane referitoare la cazul de acoperire a preotului homosexual, la care nu mi s-a răspuns pînă în ziua de azi.

@    Trebuie remarcat faptul că sunt anumite motive, cauze ascunse pentru care ierarhii de la OCA / ROEA protejează, acoperă pe clericii homosexuali. Timpul este aproape cînd preoţii şi membrii parohiilor şi misiunilor de la ROEA trebuie să scrie deschis la ziar, să telefoneze la ROEA şi să întrebe pentru care motive ierarhii de la OCA / ROEA îi acoperă, protejează pe clericii homosexuali, şi dacă tot ce scrie Pr Vasile Susan este adevăr sau minciună.

Mare păcat este pentru preoţii şi laicii din ROEA a fi cu nepăsare la acest mare păcat acoperit şi ascuns de ierarhii OCA / ROEA = HOMOSEXUALITATEA CLERICILOR din OCA / ROEA. Cînd se vor trezi la realitatea responsabilă a misiunii preoţeşti (preoţii şi diaconii, cu monahii şi monahiile din ROEA) pentru a cere socoteală “CELOR MARI DIN CAPUL RÎNDULUI” pentru acoperirea şi protejarea HOMOSEXUALILOR?

ACUM … sau … NICIODATĂ. Acum este momentul fraţi Români, clerici şi mireni să curăţim VATRA ROMÂNEASCĂ de toate putregaiurile, şi de toti nevrednicii care se dau a fi conducătorii ai voştri.

 

Prezentăm mai jos ”2 PERLE” … care nu fac leloc cinste Arhiepiscopului dictator, mincinos şi fricos al ROEA.

 

13 - conferinţă telefonică între Arhiepiscopul ROEA şi 3 membrii ai Consiliului Parohiei Sf Maria, Chicago, IL, din data de 9 Februarie 2004;

 

Acea conferinţă telefonică a fost aranjată la biroul de la AllState Ins. Co, al unuia dintre membrii Consiliului Parohiei Sf Maria din Chicago, IL, care a fost în contact permanent cu Arhiespiscopul dictator, mincinos al ROEA, potrivit paragrafului ultim, scris de el pe una din paginile acelui document.

                                                                                                                                                         Pagina 15

Din textul acelei conferinţe telefonice aducem spre atenţia dumneavoastră răspunsul dat la prima întrebare de Arhiepiscopul dictator şi mincinos al ROEA:

1 - Întrebare: Motivul pentru care Pr Susan a fost dat afară?

 

Răspuns: Î. P. S. Sa a indicat că motivul nu este pentru informarea publicului. Decizia rămîne privaţă, între Pr. Vasile Susan şi Arhiepiscop. Decizia nu a fost făcută cu uşurinţă şi nu a fost făcută iute, pe neaşteptate. A fost pe o perioadă lungă de timp. Arhiepiscopul a fost foarte răbdător. Arhiepiscopul nu face decizii bazate pe motive personale, ci pentru binele părintelui şi al parohiei.

Tocmai aici stă minciuna, că NICIODATĂ, Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA nu a spus în mod PRIVAT, sau PERSONAL, către Pr. Vasile Susan, vreodată, vreun motiv pentru care va fi dat afară din parohie şi din ROEA.

Unde sunt prevederile, procedurile Canoanele Bisericii Ortodoxe, precum şi prevederile şi procedurile Statutului şi regulamentelor ROEA din 1994 … Mr secretar al acelei conferinţe telefonice de la AllState Ins. Co …?

Sunt ele puse în traista lui badea Gheorghe marele cioban din parohia AFUNDATA, sau pe masa de lucru a ierarhilor OCA / ROEA!

Pînă cînd se minte cu vîrf şi îndesat, şi pentru ce se slujeşte diavolului şi nu lui Dumnezeu din partea Arhiepiscopului dictator şi mincinos de la ROEA, precum şi din partea unor slugarnici clerici şi laici? Din cauza puţinei credinţe în Dumnezeu şi a tovărăşiei cu diavolul.

4 – Referitor la întrebarea şi răspunul # 4, unde se face afirmaţie următoare: ”Preotul Paroh este reprezentantul personal al episcopului, şi nu este angajatul vreunei parohii. Potrivit regulamentelor ROEA, Episcopul are autoritatea să numească, să transfere, să înlăture Preoţi Parohi cînd el crede de cuviinţă.”

Este de rîsul lumii ca să citeşti aceste INEPŢII, ABERAŢII, fără a vedea că Arhiepiscopul dictator, mincinos se ascunde de frica de a fi responsabil pentru acţiunea împotriva Pr. Vasile Susan. Acei membrii din ROEA, clerici şi laici, care NU TREBUIE SĂ MAI MINTĂ,  ci TREBUIE SĂ ŞTIE şi SĂ TRĂIASCĂ ADEVĂRUL, sunt îndrumaţi să meargă la www.oca.org şi să vadă documentul intitulat ”Tax Help for Parish Treasurers
Clergy Payroll”, şi să ştie că toţi episcopii, preoţii, diaconii, şi angajaţii din cadrul OCA cu normă întreagă = full time employee = sunt angajaţii parohiilor, care le plătesc salariile, concediile, beneficiile medicale, etc. şi trebuie să primească forma W2 pentru INCOME TAX. Toţi cei ce nu au normă întreagă, intră în categoria de CONTRACTORS = şi primesc forma 1099, pentru INCOME TAX.

De asemenea RECOMANDĂM MINCINOŞILOR ca să meargă şi să verifice acest document, “The IRS established a “20 Factor Test” in Revenue Ruling 87-41 (see Sample Forms and References – “IRS Twenty Questions”). Also included in Sample Forms and References is a checklist for evaluating workers.”

Apoi tot acelor MINCINOŞI le spunem deschis … FRAŢILOR, lăsaţi-l pe acest Arhiepiscop ROEA dictator şi mincinos să cadă de unul singur, voi nu-l mai puteţi salva, Dumnezeu începe aş lua mîinile de pe el, nu vedeţi cum arată, unde se ascunde, cum refuză să răspundă la telefoane, şi cum se lasă ascuns de cel rău, făcînd doar voia lui, călcînd peste voia lui Dumnezeu?

PRECIZARE CU UMOR, ŞI RÎS ÎN GURA MARE …

La 12 Martie, 2008 Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA a spus deschis că el este “SELF EMPLOYEE”, dar primeşte forma W2, pentru INCOME TAX. Ce mare minciună. Se vor da amânunte la timpul viitor despre această chestiune a mincinosului.

La 27 Aprilie 2009, actualul Pr Gheorghe Ursache de la Biserica Sf Maria din Chicago, IL, a spus deschis că este nepot de frate al Maicii Gabriela Ursache de la Mănăstirea Rives Junction, MI, că a venit în America adus de mătuşa lui, Maica Gabriela Ursache ca şi cantor la Mănăstirea din Rives Junction, MI, precum arată documentele de la USCIS, pentru un salar de aprox. $ 7.00 / pe ceas, şi că a primit forma W2 pentru INCOME TAX. Acum este la fel preot cu normă întreagă la Biserica Sf Maria din Chicago, … şi este cumva SELF EMPLOYEE … Mr XXX, şi primeşte vreo altă formă pentru INCOME TAX, decît W2…? Cine MINTE, şi DE CE? 

                                                                                                                                                         Pagina 16

 

n - scrisoarea din data de 7 Martie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Membrii Parohiei Sf Maria, Chicago:

 

Din textul acelei scrisori pastorale aducem spre atenţia dumneavoastră doar o parte din paragraful 1 de la pagina 2, unde se spune deschis, “Vă întrebaţi desigur, care poate fi comportamentul Părintelui Susan de-a lungul anilor care să ne fi făcut ca acum şase săptămîni să îl eliberăm din funcţie? Aceste chestiuni privesc numai pe preot şi pe Ierarhul său. Mulţi dintre preoţii Episcopiei au cunoştinţă despre acest comportament. Acestea nu sunt subiecte care se dazbat public şi nici nu sunt decise decît de ierarh, sub a cărui autoritate preotul slujeşte ca Paroh.”

Iată răspunsul: Pr. Vasile Susan care a fost din Septembrie 1997 – Iulie 2001, membru în Consistoriul Spiritual şi Tribunalul ROEA în poziţia de Investigator, a fluierat în Biserică, … adică a spus adevărul despre o parte din activitatea sa desfăşurată în cadrul Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească.

Iată episodul … prezentat recent pe site -ul www.pokrov.org. În anul 1999 a fost înaintat spre investigare, dezbatere şi recomandare Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească dosarul unui preot homosexual aparţinător acelei Episcopii conduse de fostul meu ierarh. Dosarul cu plângerea a fost înaintată Arhiepiscopului Episcopiei de la Vatra Românească de soţia acelui preot, doamna preoteasă, care spunea că din anul 1990 soţul ei preotul Xxxxxxx Xxxxxx, este un homosexual înverşunat şi îi face multe necazuri în familie.

În Septembrie 1999 acel preot homosexual a fost chemat la ordine de Consistoriul Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească, compus din Pr Cătălin Mitescu (Preşedinte), Pr George Treff (Secretar), Pr Vasile Susan (Investigator) ca să dea mărturie deschisă într-un interviu programat de membrii Consistoriului Spiritual, despre acuzaţiile aduse împotriva lui de doamna preoteasă care între timp divorţase de el, din cauză că era homosexual.

Interviul a avut la Sala de Şedinţe a Bisericii Sf Gheorghe din Canton, Ohio. În timpul aceslui interviu preotul homosexual a recunoscut că este homosexual. Interviul a fost înregistrat pe bandă de magnetetofon (vezi STATUTUL şi REGULAMENTUL de la Episcopie Ortodoxă Română din America, ART. XV, Sect. 15, c, page 69) şi a fost folosit la discuţii viitoare precum şi la întocmirea recomandării finale a Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească, înaintată Arhiepiscopului Episcopiei de la Vatra Românească, în după amiaza zilei de 28, Iunie, 2000.

Îmi pare foarte rău de cazul acelui preot homosexual care a atras atenţia multora. Din momentul în care recomandarea a fost înaintată fostului meu ierarh, precum am menţionat mai sus, la 28, Iunie, 2000, mi-am dat seama că mi – am pus capul la tăietor. Fostul ierarch m-a chemat în biroul său, pe mine, Pr Vasile Susan, în calitate de Investigator al Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească, în seara zilei de 28 Iunie, 2000, imediat după cina de seara, şi mi-a spus următoarele cuvinte: “Părinte, dumneavoastră aţi fost foarte, foarte silitor (zelos) şi aţi lucrat greu cu ceilalţi membrii ai Consistoriului Spiritual pentru perioada ultimilor patru ani. Vă rog să fiţi sigur că dumneavoastră nu veţi face nimic cu privire la numele acestui preot (homosexual). În cazul în care veţi face ceva, eu voi avea grijă de dumneavoastră, o să vă dau afară (EXPULZEZ) din Episcopie.”

Cât timp am fost în Episcopia de la Vatra Românească am discutat cu preoţii acest lucru dubios, ascunderea cazului preotului homosexual. Am urmat în acelaşi timp alte îndrumări ale fostului meu ierarh. După ce am fost dat afară din Episcopia de la Vatra Românească, am considerat că este obligaţia mea de a informa superiorii mei despre acest caz. În 23 Iunie, 2005 am trimis o PLÂNGERE OFICIALĂ Sinodului Bisericii Ortodoxe Americane referitoare la cazul de acoperire a preotului homosexual, la care nu mi s-a răspuns pînă în ziua de azi.

 

@  Trebuie remarcat faptul că sunt anumite motive, cauze ascunse pentru care ierarhii de la OCA / ROEA protejează, acoperă pe clericii homosexuali. Timpul este aproape cînd preoţii şi membrii parohiilor şi misiunilor de la ROEA trebuie să scrie deschis la zear, să telefoneze la ROEA şi să întrebe pentru care motive ierarhii de la OCA / ROEA îi acoperă, protejează pe clericii homosexuali, şi dacă tot ce srie Pr Vasile Susan este adevăr sau minciună.

Mare păcat este pentru preoţii şi laicii din ROEA a fi cu nepăsare la acest mare păcat acoperit şi ascuns de ierarhii OCA / ROEA = HOMOSEXUALITATEA CLERICILOR din OCA / ROEA. Cînd se vor trezi la realitatea responsabilă a misiunii preoţeşti (preoţii şi diaconii, cu monahii şi monahiile din ROEA) pentru a cere socoteală “CELOR MARI DIN CAPUL RÎNDULUI” pentru acoperirea şi protejarea HOMOSEXUALILOR?

                                                                                                                                                        Pagina 17

ACUM … sau … NICIODATĂ. Acum este momentul fraţi Români, clerici şi mireni să curăţim VATRA ROMÂNEASCĂ de toate putregaiuriile, şi de toti nevrednicii care se dau a fi conducătorii ai voştri.

În continuare, iată ce spune Biblia în legătură cu “ABUZURILE Arhiepiscopului ROEA, ale Consiliului Episcopesc ROEA,  ale unor acoliţi, despre acuzele false ale acestuia, condamnarea fără judecarea cazului, ipocrizia superiorilor, precum şi la încălcările drepturilor Pr. Vasile Susan, cu privire la a cunoaşte adevărul pentru toate părţile”:

*Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este DA, DA; şi ceea ce este NU, NU; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. Matei 5, 37.

Arhiepiscopul ROEA dictator şi mincinos a depăşit limitele lui DA, şi a trecut la NU, şi a trecut de NU, la NU ŞTIU … al cui este acest Arhiepiscop, potrivit ULTIMILOR cuvintelor de la Matei 5, 37…? Răspunsul este dat, nu mai trebuie FABRICAT.

 

* Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. Matei 3, 10.           

Toţi facem parte din grădina lui Dumnezeu. Ce fel de pom este Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA …?

 

* Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale. Matei 16, 27.     

Care sunt răsplătirile faptelor Arhiepiscopului ROEA dictator şi mincinos, potrivit încălcării de bună voie a celei de-a 3-a mărturisiri de credinţă de la alegerea întru treapta de Episcop, precum şi a Statututlui şi Regulamentelor ROEA, şi a Statutelor OCA, pe care le va primi de la Dumnezeu?

 

* Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Matei 25, 30.

Faptele şi grija Arhiepiscopului dictator şi mincinos de la ROEA faţă de familia Pr. Vasile Susan îl pun în categoria pe care o merită, iar răsplata de la Dumnezeu va fi pe măsura faptelor lui.

 

* Dar după învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită, îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, 

Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: 

Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune, 

Iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie. 

Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului; 

Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului. 

Căci nu este părtinire la Dumnezeu! 

Câţi, deci, fără lege, au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi. 

Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.

Romani 2, 6 – 13.       

Să ne rugăm Domnului pentru pentru ca să-i dea Arhiepiscopului dictator şi mincinos de la ROEA, vreme de întoarcere, pocinţă, iertare şi să-şi poată face public MEA CULPA faţă de familia Pr. Vasile Susan, înaintea plecării din această lume. Noi suntem în aşteptarea acestui eveniment, şi-l putem chiar ierta.

 

* De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.

1 Corinteni, 10, 31.    

Sperăm ca Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA să citească acest verset, şi să facă totul pentru Domnul, pentru a sa mîntuire, pentru familia Pr Vasile Susan, şi mai puţin pentru corupţii de la OCA.

 

* Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. 

Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică. Galateni 6, 7 – 8.                     

Nici Fam Pr Vasile Susan nu se lasă amăgită, nici batjocorită, ci nădăjduieşte în mila, iubirea de oameni şi ajutorul Bunului Dumnezeu.

* Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui. Apocalipsa 22, 12.

Doamne, oare Tu vei răsplăti şi Arhiepiscopului dictator şi mincinos de la ROEA după faptele lui? Aşa să fie.

                                                                                                                                                        Pagina 18

 

* Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău! Ieşire 20, 16.

* Să nu faceţi nedreptate la judecată; să nu căutaţi la faţa celui sărac şi de faţa celui puternic să nu te sfieşti, ci cu dreptate să judeci pe aproapele tău. Levitic 19, 15.

* Să nu faceţi nedreptate la judecată, la măsură, la cântărit şi la măsurătoare. Levitic 19, 35.

* Aceeaşi judecată să aveţi şi pentru străin şi pentru băştinaş, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.

 Levitic 24, 22.

Este cumva Fam Pr Vasile Susan parte din acea categorie de oameni “APROAPELE TĂU”, precum citim la Levitic, cu drept la judecarea faptelor noastre de către cei Ne – dictatori, Ne – mincinoşi, Ne – ROEA – işti? … Unde …? Cînd …? Cum …? Cine …?

 

* De va fi neînţelegere între oameni, să fie aduşi la judecată şi să fie judecaţi; celui drept să i se dea dreptate, iar cel vinovat să se osândească. Deuteronom 25, 1.

 

* Blestemat să fie cel ce va judeca strâmb pe străin, pe orfan şi pe văduvă! Şi tot poporul să zică: Amin! Deuteronom 27, 19.

Cum ai judecat pînă acum pe Pr Vasile Susan … dumneata, Arhiepiscop dictator şi mincinos de la ROEA …?

În cazul în care Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA nu a trecut cursurile de Studii la Vechiul Testament, atunci să primească un aşa numit “SCHOLARSHIP” de la Stănitz, pentru a plăti cursurile de Studiu la Vechiul Testament, iar apoi să mai citească odată în public la Catedrala Sf Gheorghe din Southfield, MI, a 3-a mărturisire de credinţă la ritualul consacrării episcopilor. E cam tîrziu, dar ce să facem, aşa se întimplă celor cu “VOCAŢIE ÎNTÎRZIATĂ.”

 

* Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept şi viclean, şi izbăveşte-mă. Psalmul 42, 1.

Fraţilor în Hristos Domnul, … aceasta este rugăciunea scurtă pe care Pr Vasile Susan o rosteşte tot timpul, şi el ştie cine face parte din neamul necuvios, sau cine este omul nedrept şi viclean şi de aceea cere izbăvire de la Dumnezeu Cel Atotputernic. Cred că Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA are ochi şi vede, urechi şi aude …

 

* Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, eşti fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, căci acelaşi lucruri faci şi tu care judeci. 

Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea. 

Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Romani 2, 1 – 3.

* Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu. Romani 14, 10.

În cazul în care Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA nu a trecut cursurile de Studii la Noului Testament, atunci să primească un aşa numit “SCHOLARSHIP” de la Stănitz, pentru a plăti cursurile de Studiu la Noul Testament, iar apoi să mai citească odată în public la Catedrala Sf Gheorghe din Southfield, MI, a 3-a mărturisire de credinţă la ritualul consacrării episcopilor. E cam tîrziu, dar ce să facem, asa se întimplă celor cu “VOCAŢIE ÎNTÎRZIATĂ.”

 

* Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte. 

Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni; 

Căci “Cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El?” Noi însă avem gândul lui Hristos.

1 Corinteni, 2, 14 – 16.

Adevărat grăieşti Sf Apostole Pavele pentru noi toţi. Oare Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA cunoaşte adevărul acestor cuvinte ale Sf Apostol Pavel …? 

 

* Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? 1 Petru 4, 17.

O întrebare firească: … se consideră ROEA-ul parte din “CASA LUI DUMNEZEU” inclusiv Arghiepiscopul dictator şi mincinos, … sau fără acesta din urmă …?

 

* Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. 2 Corinteni 5, 10.

                                                                                                                                                         Pagina 19

 

O întrebare mai mult decît firească: … cum consideră Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA faptele sale împotriva familie Pr Vasile Susan, şi la ce răsplată se aşteaptă a lua de la Dumnezeu, nu de la OCA sau “alţii lumeşti” …?

 

* Dar când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii? 

Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre neamuri.

Ştiind însă că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii, nimeni nu se va îndrepta. Galateni 2, 14 – 16.

O întrebare la subiect: … cum calcă Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA, după adevărul Evangheliei, sau mai rău decît păgînii …?

O întrebare la subiect: … ce este din fire Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA …?

O întrebare la subiect: … cum şi cînd se va îndrepta de la fărădelegile săvîrşite împotriva Fam Pr Vasile Susan, Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA …?

* Au nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu şi cei ce slujesc altarului au parte de la altar? 

Tot aşa a poruncit şi Domnul celor ce propovăduiesc Evanghelia, ca să trăiască din Evanghelie. 

1 Corinteni 9, 13 – 14.

O întrebare la subiect: … oare la care altar a fost numit Pr Vasile Susan după ce a fost EXCOMUNICAT din ROEA de către Arhiepiscopul dictator şi mincinos …? … lăsaţi să răspundă Arhiepiscopul ROEA …!

După 9 ani de studii şi 25 de ani de slujire la altar, Pr Vasile Susan a fost aruncat în străzile metropolei americane Chicago, ca un NEMERNIC, cu toate că avea consacrarea de la Hristos Domnul de a sluji altarului, de a propovedui Evenghelia, şi de a trăi din Evanghelie! Este oare SELF EMPLOYEE la OCA …?

Oare, din ce trăieşte Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA, … din propoveduirea Evangheliei, sau din batjocorirea Bibliei, a Canoanelor şi a Romînilor Ortodocşi subjugaţi.

 

Cred că lecţiile de Vechiul şi Noul Testament pe care le pot da Arhiepiscopului dictator şi mincinos de la ROEA, potrivit citatelor Biblice din acest articol, ar putea avea ca efect schimbări sau mutaţii puţin genetice ori geometrice, şi mai mult EXEGETICE. Nu – i aşa … ?

 

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al Lui Dumnezeu celui viu, Dreptule Judecător, Fii cu luare aminte la nenorocirile şi batjocurile acestui Arhiepiscop dictator şi mincinos, şi a ta judecată dreaptă să nu-l ocolească. AMIN.

 

Cine are OCHI să CITEASCĂ, cine are URECHI să AUDĂ, cine are GURĂ să VORBEASCĂ … NUMAI ADEVĂRUL, … despre Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA.

 

Pr. Vasile Susan, Iulie 13, 2010, Chicago, IL. U.S.A.

 

P.C. Preot Vasile Susan

5413 N. Nottingham Ave. Chicago, IL. 60656

Phone: 773-220-9503; E-mail:vasilesusan@hotmail.com

Popularity: 21% [?]