Poezii lirice
Poezii lirice
Autor: Sorin Olariu (Michigan, SUA)
Șarpe sărutând
sărutând glezna subţire a nopţii poetul se împrăştie
în toate cele şasesuteşaizecişişase
de zări
pe umerii ei goi moartea îl luă să-i arate
mult-umblatele-i neumblate
cărări
la birtul din colţ trei beţivi cântă ceva despre
dragoste despre bani
despre viaţă
doar mama poetului într-un ungher plânge mocnit
cu faţa în mâini sau cu
mâinile-n faţă
hei zise ofticat barmanul cel gras cine dracului
a încuiat timpul
pe dinafară
cum cine spuse mama poetului fiul meu drag
scumpul meu fiu care astăzi învaţă
să moară
N-am să aştept
n-am să aştept iubito să-ţi placă poezia
pe care prea stângace
încerc să o comit
n-am sa aştept să-ţi placă nici slovele-mi sleite
ce nu au relevanţă
în burgul plictisit
n-am să aştept iubito să-ţi placă poezia
pe care ascultând-o
să te cuprindă jalea
n-am să aştept să-ţi placă vreo rimă răsuflată
şi nici pisica albă
să ne-ntretaie calea
n-am să aştept iubito să-ţi placă poezia
ci emigra-voi naibii
în prea măreţul târg
acolo-n locu-n care doar viaţa şi cu moartea
se-nlănţuiesc pe rupte
şi se iubesc
cu sârg
Noapte cu înger
şi m-am plecat smerit
în faţa stăruinţei
cu care se scurtează clipele
când pasărea din mine
vrând să resoarbă cerul
şi-a frânt din nou aripele
de-un timp ploua cu vise
peste întreaga fire uitată
pe afară
iar lumea dinlăuntru-mi
bolnavă și-ostenită
se pregătea să moară
ştiu doar că dintr-o dată
eu m-am privit cum sânger
că-n palma mea murdară
ţineam ascuns
un înger
Ultimul mare preot
vinovat
alunec cu sfială
la ceas de dimineaţă
peste temple sfărâmate
şi peste religii uitate
străjuite doar de umbra timpului
sanctuarele sunt acum umbre
rugăciunile au apus demult
îngheţate pe buze
muribund ultimul mare preot
îmi întinde urna
apoi se risipeşte
ca un abur de lumină peste lucruri
deschid şi mă cutremur
cenuşa
sunt eu
Poem înlănțuit
mă-nchid cu şapte lanţuri în fiecare zi
să aflu-n mine verbul durerii
de a fi
privirea mi-e deşartă cărările-mi sunt oarbe
prin porii săi gigantici pământul
mă resoarbe
e frig şi e-ntuneric în mine şi-n afară
şi-n ţurţurii ce umplu lumina mea
de ceară
cuvântul putrezeşte-n ungherul unui gând
poemul moare moare cu
fiecare rând
iar pana-ncet se frânge cerneala curge peste
închei aici e capăt e capăt
de poveste
Foto. Sorin Olariu
